TOP-25: Ce nu știai despre vulpea polară

0
34

În comparație cu vulpile obișnuite, despre vulpile polare cunoaștem foarte puțin. De fapt, este nedrept să uităm despre asemenea animale uimitoare. Însăși faptul că ele reușesc să supraviețuiască în cele mai extremiste părți ale planetei, spune despre multe. Există foarte multe lucruri pe care nu le știm despre acești aventurieri ai pământurilor albe. În acest articol urmează să vă spunem despre ele.

  1. Pe lângă denumirea oficială, vulpea polară mai poate fi numită vulpe albă.

  1. Locuind în niște condiții de frig extremiste, vulpea polară are un sistem de schimb de căldură foarte eficient, astfel încât va începe a tremura doar în condițiile în care temperatura va cădea mai jos de -70 de grade Celsius.

  1. Încă o adaptație deosebită la vulpile polare este că ele sunt destul de mici pentru greutatea lor, fapt care le permite să păstreze mai multă căldură.

  1. Majoritatea oamenilor cred că vulpile polare sunt albe, însă vara culoarea lor se schimbă. Blana vulpii albe devine neagră pentru a-i permite să se camufleze.

  1. Abilitatea vulpii polare de a-și schimba culoare este mult mai avansată. Oamenii de știință au descoperit că în locurile unde zăpada nu este ideal albă, blănița vulpii, de asemenea, va avea o nuanță gri.

  1. Vulpile polare nu-și sapă propriile gropi, ci le folosesc pe cele pe care le-au săpat strămoșii lor și le-au folosit mai multe generații de vulpi. Vârsta unei vizuini poate fi de secole. Aceste sisteme de tuneluri pot ocupa o suprafață de 2,5 mii de kilometri pătrați și pot avea până la 150 de intrări.

  1. În dependență de cantitatea hrănii, femelele vulpilor polare pot da naștere unui număr de 5-10 pui, însă în acele locuri unde este destulă hrană, adesea ele nasc vreo 25 de pui, lucru de care nu mai este capabil nici un mamifer.

  1. Tinerii trebuie să-și crească cât mai curând posibil straturile de grăsime, deoarece vara în Arctica este foarte scurtă. Din păcate, majoritatea vulpilor nu reușesc să o facă și mor chiar în prima iarnă.

  1. Vulpile mănâncă aproape de toate – de la rozătoare, păsări și pești, până la fructe de pădure, alge și resturile prăzii altor prădători. În cazul unei foamete extreme, vulpile polare sunt în stare să-și mănânce fecalele.

  1. În timpul vânătorii, vulpea polară trebuie să treacă printr-un strat gros de zăpadă. De aceea, mai întâi ea sare sus în aer, după care se scufundă cu capul în zăpadă.

  1. În lipsa hrănii, vulpile polari sunt capabile să-și încetinească metabolismul de două ori, rămânând în forță o perioadă mai lungă de timp.

  1. De obicei, vulpile polare sunt pradă pentru urșii polari, însă în Canada a fost înregistrat un caz uimitor de prietenie între aceste două animale. Ele se jucau împreună, iar ursul chiar își împărțea hrana cu mica vulpiță.

  1. Vulpea polară este capabilă să parcurgă distanțe foarte mari, mai mari decât o pot face celelalte mamifere. În timpul migrației de sezon, unele vulpițe au parcurs aproximativ 4500 kilometri într-o singură iarnă.

  1. Vulpițele albe au un auz și simț al mirosului excelente, deși vederea le este foarte slabă.

  1. Din cauza mărimilor sale mici (un mascul matur ajunge la greutatea de 3,5 kilograme, pe când femelele la 2,5 kilograme), vulpile arctice adesea cad pradă jderilor, lupilor și chiar a vulturilor aurii.

  1. Cu toate acestea, cea mai mare amenințare pentru vulpile polare este omul. Adesea ele sunt ucise pentru blana lor, deși pentru a coase o șubiță este nevoie de 20 de vulpițe.

  1. Datorită abilității active de reproducere, populația mondială a vulpilor polare nu este sub riscul dispariției, deși în unele regiuni această specie este sub amenințare. Spre exemplu, pe teritoriul Norvegiei, Suediei și Finlandei numărul acestor animale nu depășește 200 de indivizi.

  1. O altă amenințare cu care se confruntă vulpițele polare este extinderea habitatului vulpii roșii mari. Încălzirea globală le permite să se deplaseze spre nord de habitatele lor obișnuite și să invadeze teritoriul locuit de vulpile polare.

  1. Cu o lungime medie a capului și corpului la masculi egală cu 55 de centimetri și 52 centimetri la femele, vulpea polară este cel mai mic reprezentant al cânilor sălbatici din Canada.

  1. Vulpea arctică este singurul mamifer terestru care trăiește în Islanda.

  1. Totuși, nu fiecare țară își dorește un astfel de animal, spre exemplu în Noua Zeelandă vulpile polare sunt o specie strict interzisă și este menționată în ordinul „Cu privire la substanțele periculoase și organismele noi“. Aici importul acestora este interzis încă din anul 1996.

  1. Speranța de viață a vulpilor polare, de regulă, este de numai 3-6 ani, deși în captivitate ele pot trăi până la 15 ani.

  1. Neprivind la faptul că vulpile polare fac parte din familia canidae, la fel ca și lupii ele sunt solitare, formând perechi doar în sezonul de cuplare.

 

  1. Lăbuțele vulpilor polare sunt acoperite cu o blană densă, fenomen care nu este caracteristic familiei canidae.

 

  1. Vulpile polare au niște ochi foarte pigmentați, care îi protejează de strălucirea puternică a soarelui pe gheață și zăpadă. Printre vulpile polare adesea se întâlnește heterocromia – ochii de diferite culori.