TOP-10: Curiozități despre dinozauri

0
63

Dinozaurii au provenit de la reptile cu mai mult de 230 milioane de ani în urmă și au trăit pe planeta noastră aproximativ 65 milioane de ani, până au murit din niște cauze neclare. De-a lungul secolelor, fosilele lor fascinează oamenii din mai multe motive: mărimea lor, ferocitatea și faptul că se aseamănă cu niște creaturi mitice.

  1. Coada apatosaurului putea traversa bariera sonoră

 

Apatosaurii, de asemenea cunoscuți sub numele de „Brontosaurus”, au trăit cu aproximativ 155-159 milioane de ani în urmă. Ei au fost niște ierbivore de dimensiuni uriașe. Aveau aproximativ 21-23 metri în lungime, cam ca o clădire de 7 etaje care s-ar mișca. Cântăreau aproximativ 20 de tone și sunt considerați unele dintre cele mai masive animale din istoria planetei Pământ. Una dintre trăsăturile interesante ale apatosaurului este coada lungă pe care ei o foloseau ca un bici.

Conform calculelor efectuate de calculatoare, ei puteau biciui cu coada lor într-atât de repede, încât depășeau bariera sonoră, creând o lovitură supersonică.  Un asemenea zgomot ar putea fi creat de un tun, care s-ar fi auzit la câțiva kilometri.

Deși coda nu era o armă foarte eficientă, apatosaurii le foloseau ca o modalitate de a speria prădătorul potențial. De asemenea, ei băteau cu picioarele în pământ, și dacă nu-și striveau atacatorii, atunci creau zgomote haotice foarte puternice cu speranța de a-i speria.

  1. Buzduganul de la sfârșitul cozii unui ankylosaur putea rupe glezna unui tiranozaur

Ankylosaurii au fost niște dinozauri ierbivori care au trăit cu aproximativ 122 milioane de ani în urmă și au murit cu aproximativ 66 milioane de ani în urmă. Ankylosaurii adesea erau jertfele potențiale ale prădătorilor mari, cum ar fi tiranozaurii. Din fericire, ei și-au dezvoltat câteva trăsături de protecție, una dintre care este armura osoasă, care le acoperă corpul, iar a doua este coada foarte puternică care are ceva asemănător unui ciocan la capăt și care a fost una dintre cele mai bune arme contra prădătorilor. Coada era formată din niște vertebre des adiacente, la sfârșit fiind un „buzdugan”.

Cozile mai mici care au fost descoperite, cel mai probabil, aparțineau ankylosaurilor mai mici. Lovitura lor ar putea fi comparată cu lovitura unei mingi de bowling. Cozile mai mari puteau lovi cu o putere între 364 și 718 MPa, lovitură suficient de puternica pentru a zdrobi glezna unui tiranozaur.

O gleznă spartă putea fi o problemă destul de serioasă pentru un prădător. Dacă ei totuși reușeau să rămână în picioare după lovitură, mobilitatea lor oricum ar fi limitată până glezna nu se regenera.

  1. Tiranozaurii din emisfera sudică erau canibali

Pentru unii oameni poate fi șocant faptul că dinozaurii au fost niște canibali. Ei erau niște reptile carnivore, care evident că aveau nevoie de foarte multă hrană, de aceea cazurile de canibalism nu pot fi excluse, nu-i așa?

Tiranozaurii au trăit cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă și există un caz confirmat de canibalism între aceste reptile. Dacă această cifră ar fi comparată cu numărul cazurilor de canibalism în rândul oamenilor (care, apropo, locuiesc pe Pământ o perioadă de doar 0,003% din timpul pe care l-au trăit dinozaurii), atunci un singur caz de canibalism este egal cu nimic. Spre exemplu, în Florida în acest an se cunoaște despre 2 cazuri de canibalism.

Cazul confirmat de canibalism a avut loc în rândul dinozaurilor majungasaurus, care au populat Madagascarul cu aproximativ 70-66 milioane de ani în urmă și care sunt considerați tiranozauri ai emisferei de sud. Ei aveau o înălțime de 2,44 metri, cântăreau 1-1,5 tone și erau cei mai masivi prădători din acea regiune la timpul respectiv.

De aceea, când oamenii de știință au descoperit oasele majungasaurului cu niște semne de dinți mari, ei au concluzionat că urmele dinților aparțineau unui alt majungasaurus, deoarece nu a existat un alt prădător suficient de mare, care ar putea lăsa asemenea urme. Această concluzie sugerează că, din motive necunoscute, un majungasaurus a mâncat altul.

  1. Triceratopsul a fost un dinozaur erbivor capabil să se opună unui tiranozaur

Triceratops horridus, numit și „față cu trei coarne”, a fost un erbivor însă acest fapt nu-l face mai puțin periculos.

Triceratopșii aveau 3 metri în înălțime, 9 metri în lungime și cântăreau aproximativ 4-6 tone. Este dificil să ți-i imaginezi, de aceea, pentru o comparație, gândiți-vă la niște elefanți africani de mărimi medii.

Caracteristicile mai remarcabile ale acestui dinozaur sunt cele 3 coarne: două situate deasupra ochilor și unul deasupra gurii. Când triceratopsul devenea matur, coarnele lui ajungeau la un metru lungime și erau puțin îndoite în sus. El le folosea pentru a lupta cu alți triceratopși pentru femelă și pentru teritoriu. De asemenea, cu ele triceratopșii se apărau de cei mai mari prădători care trăiau în aceleași timpuri – tiranozaurii.

Există dovezi că triceratopșii erau capabili să se opună tiranozaurilor. Oamenii de știință au găsit niște rămășițe de triceratopși care aveau urme de mușcături de tiranozaur ce s-au revindecat. Acesta este un motiv să presupunem că triceratopșii puteau supraviețui după atac și să trăiască încă mult timp, încât rana să reușească să se vindece.

  1. Cât de mare a fost cel mai mare dinozaur?

Dinozaurii erau destul de masivi. Cel mai mic dinozaur care a fost descoperit este Compsognathus, acesta era cam de mărimea unui pui, iar cel mai mare a fost argintinosaurus. Este uimitor faptul că acești doi antipozi au trăit în aceeași perioadă – cu aproximativ 94-97 milioane de ani în urmă.

Argintinosaurus este o reptilă care a bătut trei recorduri, fiind cel mai mare, cel mai greu și cel mai lung animal care a existat vreo dată pe planeta Pământ. Deși sunt foarte masivi când devin maturi, ei se nasc foarte mici. Ouăle lor erau de mărimea unui cocos, iar născându-se cântăreau puțin mai mult de 4,5 kilograme.

Mărimea completă acești dinozauri și-o atingeau la vârsta de 40 de ani. Un matur avea aproape 8 metri în înălțime și aproximativ 37 de metri în lungime. În plus, greutatea lor era de o sută de tone, adică atât cât cântăresc 12 elefanți africani. Pentru a menține un organism de o așa mărimea, ei aveau nevoie de 100 000 de calorii pe zi, adică aproximativ 2 127 de mere.

Probabil, cel mai impresionant lucru despre acești dinozauri este că ei erau capabili să se ridice și să stea pe cele două picioare din spate. Dacă vreun dinozaur, fie el carnivor sau nu, s-ar fi găsit sub picioarele lui în acel moment, ar fi strivit mortal.

  1. Cel mai rapid prădător

Cel mai rapid dintre dinozaurii descoperiți, cel mai probabil, a fost membrul familiei de pteropode, numită Ornithomimusaurus. Una dintre cele mai cunoscute subspecii este gallimimus,  un dinozaur care reamintește un struț și care poate fi văzut în primul film „Jurassic Park”. Se consideră că ei puteau să se miște cu viteza de 80,5 kilometri pe oră. Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste reptile fără dinți se hrăneau cu carne, de aceea, se consideră că nu erau deloc înfricoșători.

Un alt dinozaur care a fost rapid, dar și terifiant, se numește Carnotaurus sastrei, care se traduce din latină ca „taur carnivor”. El și-a primit denumirea datorită coarnelor care se aseamănă cu cele ale taurului. Carnotaurus își folosea coarnele de pe cap pentru a lupta cu alți carnotauri în numele femelelor sau teritoriului. Spre deosebire de gallimimus, cornotaurii au fost destul de mari: 4 metri în înălțime, 9 metri în lungime și cântăreau aproape 2 tone.

Chiar dacă erau uriași, cornotaurii erau foarte rapizi, datorită șoldurilor mari care reprezentau 15% din masa totală a corpului lor. Conform calculelor, ei se puteau deplasa cu 64 kilometri pe oră.

  1. Mapusaurii: niște carnivore masive, care vânau în grupuri

Nu avem de unde să știm cum se comportau dinozaurii în realitate. Unicul lucru pe care se pot baza oamenii de știință este scheletul – un indiciu fosil pentru a descoperi taine în vârstă de milioane de ani. Cercetătorii pot ieși în lumea sălbatică pentru a cerceta comportamentul animalelor, însă cu dinozaurii o așa metodă este deja imposibilă.

Aceasta este una din cauzele pentru care oamenii de știință nu știu dacă dinozaurii vânau în grupe. Însă, există câteva motive să credem că unele specii de dinozauri au trăit în haite, rămâne neclar doar dacă acest lucru era ceva obișnuit printre carnivore.

Cu toate acestea, unul dintre carnivorele masive care, cel mai probabil, vâna în haite este mapusaurul. Oamenii de știință cred astfel, deoarece ei au găsit într-o carieră din Patagonia mai mult de o jumătate de duzină de oase care aparțineau dinozaurilor mapusaurus. Acest fapt dovedește că ei, cel puțin, puteau să locuiască împreună în momentul când au decedat.

Potențialele jertfe, probabil, aveau puține șanse de a supraviețui, deoarece mapusaurul era foarte fioros chiar și fiind singur. Pe de-o parte, ei erau mai mari decât tiranozaurii: aproape 12,5 metri în lungime, 4 metri înălțime și cântăreau aproximativ 8 tone.

Se crede că ei au trăit împreună pentru a face față celui mai mare dinozaur care locuia în acea regiune, argintinosaurus, care cântărea de 10 ori mai mult decât mapusaurus.

  1. Utahraptorul – mai mare și mai înfricoșător decât velociraptorul

Conform francizei „Jurassic Park”, velociraptorii erau niște dinozauri de doi metri care vânau în grupe. În viață ei erau la fel de fioroși ca și pe ecrane. Deși, faptul că iei vânau în grupe poate fi adevărat, ei nu erau de aceeași mărime în care au fost prezentați în film.

După mărime ei reaminteau mai mult niște curcani de mărimi medii: maximum 1,83 metri în lungime de la nas la coadă și cu o greutate de până la 15 kilograme. Imaginea velociraptorilor din film a fost bazată pe Deinonychus, care a trăit pe plante Pământ cu 25 milioane de ani până la velociraptori. Acești prădători aveau aproape un metru înălțime și aveau o gheară mare pe al doilea deget al membrelor posterioare.

Uimitor a fost faptul că în aceeași lună când a fost publicat primul film „Jurassic Park”, a fost publicată și descrierea celei mai mari reptile găsite vreo dată, Utahraptorul, mărimea căruia era asemănătoare cu mărimea prădătorilor din film.

Utahraptorul avea aproximativ 7 metri în lungime, aproape 2 metri în înălțime și cântărea 500 de kilograme. De asemenea, el avea niște gheare lungi, de aproximativ 24 de centimetri, pe al doilea deget al picioarelor din spate. Cel mai probabil, reptila le-a folosit pentru a rupe carnea și a-și ține prada în timp ce o mănâncă.

  1. Cel mai mare carnivor

Unul dintre motivele pentru care dinozaurii au capturat imaginația a milioane de oameni din întreaga lume, este că aceste creaturi arătau ca niște monștri din viața reală. Probabil din această cauză și franciza „Jurassic Park” este atât de populară. De obicei, tiranozaurii sunt considerați cele mai monstruoase reptile. Cu toate acestea, ei nu au fost cei mai mari dinozauri. Dacă nu vor mai fi găsite alte fosile de dinozauri, atunci titlul celui mai mare carnivor va rămâne la Spinosaurus, care a fost un antagonist al filmului „Jurassic Park III”.

Există cel puțin două subspecii de Spinosaurus, care au trăit cu aproximativ 112-97 milioane de ani în urmă în mlaștinile Americii de nord. Cercetătorii sunt siguri că Spinosaurus era de mărimi uriașe, mai mare decât tiranozaurul, însă ei nu sunt siguri cât de mare el totuși a fost, deoarece scheletul lui nu s-a păstrat în întregime.

Aveau aproximativ 12 metri în lungime, deși există presupuneri că puteau avea și 18 metri, și cântăreau 7,7 – 9,9 tone. De asemenea, aveau un piept foarte masiv, de aceea se consideră că o mare parte a timpului lor o petreceau în apă, la fel ca crocodilii.

Deși mărimile dinozaurului Spinosaurus sunt impresionante, încă mai remarcabilă îi este „creasta” de deasupra spinării. Acesta este motivul pentru care această reptilă și-a primit numele de „Spinosaurus”, care se traduce din latină ca „șopârlă spinoasă”. „Crestele” aveau aproximativ 2 metri în lungime, și destinația lor exactă încă nu este cunoscută. Spinosaurus putea fi cel mai înalt prădător, luându-i în considerație mărimea crestei. În plus, ei o puteau folosi pentru a părea în fața altor dinozauri încă mai mari. Unii presupun că creasta, de asemenea, putea fi folosită pentru a atrage femela.

  1. De ce tiranozaurul este considerat regele dinozaurilor

Tiranozaurii au trăit la sfârșitul Cretacicului, cu aproape 65-70 milioane de ani în urmă, pe teritoriul vestic al Americii de nord, de la Alberta până la Texas, deși există o presupunere că ei au fost o specie invazivă din Asia. Fosilele lor au fost descoperite în anul 1903, iar în anul 1905 ei și-au primit denumirea de Tyrannosaurus Rex, care înseamnă „regele șopârlelor tirane”.

Chiar dacă tiranozaurul nu este cel mai rapid și cel mai mare carnivor, el este cel mai cunoscut și înfricoșător dinozaur. Acest fapt are o explicație și suntem siguri că nimeni nu va vrea să-l întâlnească vreo dată în realitate.

Conform celui mai bine păstrat schelet, numit Sue, care astăzi se află în Muzeul de Istorie Naturală din Philadelphia, cel mai înalt punct al tiranozaurului, adică șoldurile, era de aproximativ 4 metri (să nu uităm că ei umblau cocoșați), lungimea fiind de 12 metri, iar greutatea de aproximativ 9 tone.

În ciuda dimensiunilor uriașe, ei erau destul de rapizi. Cercetările au arătat că șoldurile lor mușchioase și coada lungă îi ajutau să atingă viteza de la 16 până la 40 kilometri pe oră. În plus, tiranozaurii aveau cea mai puternică mușcătură din toți prădătorii care au existat vreo dată pe planetă. El putea să ajungă presiunea de 57 newtoni, care poate fi comparată cu puterea unui elefant de mărime medie care se lasă pe pământ.

Tiranozaurii aveau un set înfiorător de dinți în gură. Ei erau zimțați și aveau în lungime 30 de centimetri. Cu toate acestea, ei nu erau foarte ascuțiți, ci foarte largi și ușor aplatizați. Un asemenea tip de dinți îi ajutau să rețină prada în captivitate când aceasta încerca să se smulgă.

Dinții lor nu erau toți la fel. Ăștia din față aveau o altă formă și ajutau reptila să înșface și să tragă după sine prada. Cu cei laterali tiranozaurii rupeau carnea, iar cu cei din spate o mărunțeau, lăsând-o apoi să fie împinsă în gât.