TOP-25: Curiozități despre canguri

0
80

Cuvântul „cangur” provine din limba Gatiti-yimitirskogo. În această limbă vorbeau niște aborigeni australieni care numeau aceste animale „kanguroo” sau „gangurru”. Când căpitanul James Cook a aflat pentru prima dată de aceste animale și a văzut un pui de cangur care și-a scos capul din buzunarul mamei sale, el a crezut că cangurul este un animal cu două capete.

Astăzi cunoaștem mul mai multe lucruri despre aceste animale amuzante. Ele locuiesc în Australia, Tasmania și Papua Noua Guinee. În Australia cangurul a devenit simbolul țării, iar imaginea lui poate fi văzută pe bancnotele acestei țari, pe ambalajele produselor comerciale și chiar pe banner-ul Forțelor Aeriene Regale ale Australiei.

Aceste animale sunt cu adevărat uimitoare, iar pe alocuri poate și stranii. În acest articol am adunat câteva dintre cele mai interesante adevăruri despre canguri despre care cel mai probabil nu ați știut.

  1. Probabil acesta este cel mai amuzant și uimitor adevăr despre canguri: Femela cangur poate să rămână însărcinată, după care să oprească sarcina pentru o perioadă (să înceteze temporar funcțiile vitale). Dacă femela a fost fertilizată, însă încă nu este gata să dea naștere unui pui (spre exemplu, poate avea deja un alt pui), atunci embrionul va rămâne într-o stare de diapauză până când femela nu va crește ultimul pui.

  1. Lovitura unui cangur este într-atât de puternică, încât poate omorî un om matur, iar ghearele foarte ascuțite de la picioare pot despica un animal mic.

  1. Cangurii au o „a cincea labă”. Când un cangur vrea să lovească cu picioarele, el se lasă pe coada sa. De asemenea, „a cincea labă” îl ajută să mențină echilibrul în timpul săriturilor.

  1. Dacă se întâmplă să fiți martorii unei lupte pentru dominație între 2 canguri, atunci vă va fi ușor să aflați care dintre ei este dominant. În astfel de lupte lovește cu labele doar cel inferior (la fel ca și alte animale din infraclasa marsupialelor, masculii cangur sunt unici prin faptul că testiculele lor sunt plasate deasupra, ci nu sub penis).

  1. Nașterea unui pui de cangur este cel mai straniu proces întâlnit în lumea animală. Din cavitatea uterină, după o perioadă echivalentă cu 7 săptămâni de sarcină a unei femei, apar niște „bile” micuțe de culoare roz. Creatura minusculă și foarte slab dezvoltată trebuie să se prindă de mama sa cu lăbuțele din față abia apărute și să se ridice pe blana ei, îndreptându-se spre pungă, unde va fi în siguranță și se va dezvolta mai departe.

  1. Când această „bilă” ajunge în punga mamei, ea se agață de unul din sânii mamei pentru 34 de săptămâni. Pe măsură ce puiul crește și se dezvoltă, el învață să se deplaseze prin punga mamei și să se agațe de alți sâni. De fapt, puiul de cangur încă nu știe să sugă, de aceea laptele din sâni este eliminat în mod regulat direct în gura micuțului.

  1. Unii pui nu părăsesc punga timp de 8 luni de la momentul în care au ajuns în ea. La acel moment ei deja devin destul de maturi, se acoperă cu blană și deja sunt capabili să facă primele sărituri.

  1. Săritura unui cangur roșu atinge 3 metri în înălțime și 8 metri în lungime. Mai adăugați la aceste abilități viteza de 60 kilometri pe oră și veți primi un marsupial destul de agil.

  1. Probabil vă este interesant ce se întâmplă cu micile „bile” ale cangurului care cad, încercând să se agațe de blana mamei pentru a ajunge în pungă. Dacă puiul cade, mama îl refuză, deoarece el este extrem de mic (de mărimea unei fasole) și dacă mama cangur ar încerca să-l ridice, ea pur și simplu l-ar strivi.

  1. Cangurii sunt vânați doar de oameni și de câinii dingo. Animalul marsupial se apără într-un mod foarte interesant. Dacă un cangur este urmărit, el se îndreaptă spre apă și încearcă să-și înece dușmanul.

  1. Cel mai „murdar” adevăr din lista noastră: puii cangurului își lasă excrementele direct în punga mamei. Stratul interior al pungii absoarbe câteva din ele, însă periodic, mama cangur își bagă capul în ea și curăță cu limba toate rămășițele.

  1. Cangurii locuiesc în grupe – aproximativ câte 10 indivizi. Deși grupa este alcătuită cât din femele, atât și din masculi, doar masculul dominant (de obicei cel mai matur și cel mai mare) se împerechează cu femelele.

  1. Cangurii de copac nu transpiră. Pentru a se răci, ei se ascund la umbră sau își ling labele, după care își ating pieptul acoperit cu blană.

  1. Deși marketingul ne oferă o imagine clară a modului în care arată un cangur, cuvântul „cangur” de fapt este un termen generic pentru reprezentanții familiei Macropodidae, în care intră cangurul uriaș, cangurul roșu, wallaby philanders și vallaru.

  1. Femelele cangur se împerechează din nou în doar câteva zile după nașterea unui pui. În așa mod, ele mereu au un embrion într-o stare de diapauză, gata pentru a fi dezvoltat.

  1. Carnea de cangur este foarte nutritivă și este vândută în diferite țări ale lumii. În ultimele câteva decenii, ea a devenit populară în Australia, îndeosebi în restaurantele de lux.

  1. Cangurii nu își pot mișca labele pe rând – ei mereu le mișcă simultan, de parcă ar fi legate una de alta. Cu toate acestea, din motive necunoscute oamenilor de știință, în timpul înotului ei le mișcă aparte una de alta.

  1. Una dintre cele mai interesante curiozități despre canguri este că femelele pot determina sexul puilor lor. Oamenii de știință încă nu știu cum ele o fac, însă cangurii femele mai tinere dau naștere puilor de sex feminin, iar embrionii de sex masculin le lasă pentru mai târziu, când vor părăsi grupul.

  1. În ciuda labelor foarte puternice, cangurii nu știu să meargă cu spatele. De aceea, Australia a decis să printeze acest animal pe stema sa, ca simbol al faptului că statul mereu progresează.

  1. Pentru a demonstra altor masculi puterea, masculii canguri smulg iarba și arbuștii cu tot cu rădăcină.

  1. Cangurii cenușii din vest adesea sunt numiți „putori” („stinkers”), deoarece ei elimină un miros care reamintește curry-ul.

  1. În desenele animate, cangurii adesea sunt arătați cum se bat cu labele din față. În realitate, masculii luptă în așa mod pentru dreptul de a deține o femeie. Aceste lovituri sunt practic inofensive, în comparație cu loviturile pe care ei le pot face cu picioarele.

  1. De fapt, cangurii sunt endemici Australiei și Papua Noii Guineei. Câțiva canguri au reușit să fugă din grădinile zoologice din SUA și Franța și să creeze descendenți în sălbăticie. În Irlanda, pe insula Lambay există o întreagă colonie de canguri wallabay.

  1. De îndată ce puiul de cangur devine suficient de mare pentru a părăsi pentru totdeauna punga mamei, el se reîntoarce acolo pentru a bea lapte. Din cauza că în punga mamei în acel moment se poate dezvolta deja un alt pui, femelele cangur au un sistem aparte de lactație: unul dintre sâni produce lapte cu o concentrație mai mare de carbohidrați special pentru puiul mai mare, iar altele produc lapte cu un conținut mai înalt de grăsimi pentru puii mai mici.

  1. Ultimul nostru adevăr despre canguri este puțin șocant. Femelele cangur au o trăsătură anatomică destul de interesantă: au trei vaginuri. Două dintre ele sunt folosite pentru a conduce lichidul seminal în uter, care la canguri sunt două. În timpul nașterii, fătul din uter ajunge în vaginul mijlociu și de acolo, printr-un canal generic special, iese în afară, după care trebuie să se agațe de blana mamei și să urce în pungă.