TOP-25: Curiozități despre bufnițe

0
269

Bufnițele deja de mult timp sunt asociate cu inteligența, deși cândva ele erau învinuite pentru necazuri, fiind considerate un simbol al insuccesului și morții. Bufnițele locuiesc în toată lumea deși le vedem foarte rar, deoarece aceste păsări prădătoare preferă un stil de viață nocturn. În acest articol urmează să vă vorbim despre cele mai interesante adevăruri care înconjoară existența acestor frumoase și inteligente păsări.

  1. În întreaga lume există circa 216 de specii de bufnițe
Foto: Krzych.w (K.P.Wiśniewski)

Bufnițele le putem întâlni aproape pe fiecare continent al planetei noastre, cu excepția Antarcticei. Cele mai mari populații de bufnițe locuiesc în Asia, iar Americii de Nord îi revi doar 19 specii de bufnițe.

  1. Bufnițele au niște ochi tubulari
Foto: www.publicdomainpictures.net

Aceste păsări drăgălașe au niște ochi foarte mari. Deși, la prima vedere se pare că ei sunt plați, de fapt ei au o formă tubulară. Această structură le asigură bufnițelor o vedere foarte clară chiar și la distanțe foarte mari în condiții de întuneric. Unicul dezavantaj a unei astfel de structuri este că bufnițele nu își pot roti ochii în orbite. Însă, natura a avut grijă să le dea abilitatea de a-și roti gâtul la la 270 de grade fapt pentru care aceste păsări au devenit încă mai misterioase în ochii oamenilor.

  1. Bufnițele au 3 pleoape
Foto: Greg Clarke / flickr

Fiecare pleoapă diferă printr-o structură specială. Prima este predestinată pentru a clipi, a doua servește în timpul somnului, iar a treia protejează ochiul de praf, murdărie și diverse infecții.

  1. Bufnițele nu își pot roti capul la 360 de grade
Foto: USFS Region 5 / flickr

Suntem obișnuiți să credem că bufnițele își pot roti capul la infinit, însă nu este deloc așa. Oasele, venele și arterele carotide ale acestei păsări sunt adaptate la o gamă limitată de rotații. Bufnițele își pot roti capul la 270 de grade în oricare direcție.

  1. Bufnițele au fața turtită
Foto: pixabay.com

Suprafața turtită a părții frontale a capului ajută bufnițele să capteze mai eficient sunetele și datorită acestui fapt ele au un auz de zece ori mai bun decât alte păsări. Pentru o comparație, pisica aude de 4 ori mai rău decât bufnița.

  1. Bufnițele au un auz excepțional
Foto: William Warby / flickr

Bufnițele sunt capabile să-și audă prada practic în orice condiții și îi pot detecta cu ușurință locul chiar dacă prada se ascunde pe undeva printre frunze, noroi sau zăpadă. Auzul are un rol major în vânătoarea de noapte și, de aceea, în procesul evoluției bufnițele și-au dezvoltat o abilitate excepțională de a capta orice sunt.

O astfel de abilitate este posibilă datorită faptului că bufnițele au un sistem neobișnuit de a capta sunetele care implică două găuri auditive situate simetric, acoperite cu pene și piele. Toate acestea împreună formează fața bufniței, datorită căreia pasărea este capabilă să descifreze un spectru larg de zgomote, specializându-se pe fiecare sunet aparte.

  1. Cele două „urechiușe” de pe capul bufnițelor de fapt nu sunt un organ auditiv
Foto: USFWS Mountain-Prairie / flick

Acele două „formațiuni triunghiulare” de pe capul bufnițelor de fapt nu sunt niște urechi, ci mai degrabă niște indicatori ai dispoziției păsării, decât orientatori și identificatori ai sunetelor. Datorită acestora oamenii cu adevărat pasionați de bufnițe pot identifica dacă pasărea este tristă, iritată sau fericită.

  1. În timpul zborului bufnițele nu scot aproape nici un sunet
Foto: Kristina Servant

Penele bufnițelor sunt construite într-un așa mod, încât în timpul zborului să nu scoată nici un sunet care ar putea speria jertfa. Penele de la sfârșitul aripilor sunt rotunjite și îndoite spre corp, iar penele de deasupra aripilor sunt zimțate și îndesate cu puf. În plus, bufnițele își folosesc puful pentru a domoli turbulența și a reduce zgomotul emis de bătaia aripilor, pe când celelalte păsări folosesc aceste puf doar pentru a se încălzi.

  1. Femelele bufnițe sunt mai masive decât masculii
Фото: pixabay

Femelele majorității speciilor de bufnițe sunt mai masive, mai agresive și mai puternice decât masculii. În plus, penajul lor este mai aprins și mai colorat.

  1. Bufnițele mănâncă doar carne
Foto: Andrew Mercer (www.baldwhiteguy.co.nz)

Meniul bufnițelor include rozătoare, mamifere mici, animale de mărimi medii, pește și chiar alte păsări. Au fost înregistrate și cazuri când bufnițele prindeau și mâncau păsări din propria specie.

  1. Bufnițele nu au dinți
Foto: Max Pixel

De regulă prădătorii au dinți destul de ascuțiți pentru a rupe și a devora hrana. Însă acest fenomen nu este întâlnit și la bufnițe. Dacă pasărea nu este capabilă să-și rupă prada cu ciocul, ea își folosește ghearele care sunt extrem de ascuțite și puternice.

  1. Bufnițele își înghit prada fără a o rumega
Foto: Caleb Putnam / flickr

În dependență de mărimea jertfei, bufnițele își înghit prada în întregime ori o rup în bucăți și o înghit fără a o rumega. Sistemul digestiv al păsării funcționează într-un așa mod încât zdrobește elementele digerabile ale păsării, cum ar fi penele, cartilajele și oasele, și le compactează în niște mase mici care sunt apoi eliminate din organism în forma unor granule.

  1. Cei mai puternici și sănătoși pui primesc mai multă atenție și mai multă hrană
Foto: Kevin Cole / Pacific Coast

Mama-bufniță mereu va alege cel mai puternic și mai matur pui pentru a-l hrăni. Pasărea preferă să crească cel mai rezistent pui, iar cei mai slabi, cel mai probabil, vor pieri îndată ce vor apărea dificultăți în dobândirea hranei.

  1. Bufnițele sunt un remediu natural de a combate dăunătorii
Foto: Oregon Department of Fish & Wildlife

Majoritatea fermierilor intenționat răspândesc bufnițele și le oferă cutii în care acestea și-ar putea face cuibul pentru ca păsările să le viziteze în mod regulat pământurile semănate care adesea sunt atacate de rozătoare dăunătoare. O singură strigă mănâncă circa 3 000 de șobolani într-un singur sezon de patru luni. O astfel de metodă de a lupta cu rozătoarele dăunătoare este mult mai convenabilă decât măsurile toxice care ar omorî nu doar rozătoarele dar și unele bufnițe. În cazul în care aceste păsări populează regiunile din apropierea pământurilor arabile pesticidele vor fi date la o parte pentru o perioadă foarte lungă, iar ecologia va rămâne în regulă.

  1. Bufnițele se adaptează excelent la oricare condiții de trai
Foto: Cheryl Reynolds

Bufnițele pot locui în diverse locuri, de la vizuine și păduri, până la dumbrăvioare de cactuși și cutii simple, și aceasta este doar o mică parte a listei. Dacă aveți dorința, puteți să vă luați o bufniță și în curte. Asemenea cazuri sunt foarte des întâlnite.

  1. Bufnițele sunt niște păsări sedentare
Foto: MyAngelG / flickr

Majoritatea păsărilor își schimbă locul de trai în dependență de anotimp, alegând ca destinație niște teritorii mai calde când vine frigul. Însă, bufnițele nu fac parte din această categorie de păsări și foarte rar își schimbă cuiburile la distanțe mici.

  1. Bufnițele trăiesc pe planeta noastră deja de mai bine de 70-80 milioane de ani
Foto: Richerman

Arheologii au ajuns la o astfel de concluzie datorită unor fosile pe care le-au găsit. Cea mai mare bufniță preistorică găsite vreo dată a fost Ornimegalonyx, mărimea corpului căreia ajungea la un metru în lungime. Pasărea dispărută popula teritoriul Cubei de azi și nu era capabilă să zboare. Aripile Ornimegalonyx-ului erau prea slabe pentru un corp atât de masiv, însă în schimb această pasăre avea niște labe foarte puternice și niște gheare super ascuțite.

  1. Nu toate bufnițele murmură și țipă
Foto: lensnmatter / flickr

Unele bufnițe nu murmură chiar deloc, iar majoritatea scot niște sunete care se aseamănă mai degrabă cu scârțâitul, fluieratul, lătratul, mârâitul sau șuieratul. Femelele au glasul mai ascuțit decât cel al masculilor. În timpul sezonului de împerechere bufnițele pot fi auzite de la un kilometru și poate chiar mai mult.

  1. Mitul despre parlamentul bufnițelor
Foto: travelwayoflife

În Occident există un stereotip ironic care spune că bufnițele se adună în cârduri. Aceste grupuri au fost numite „Parlament” în cinstea expresiilor din timpul crizei economice din Franța care a avut loc în anul 1912. Cetățenii, nemulțumiți de activitatea parlamentului, au intervenit cu o întreagă colecție de epitete ironice. Funcționarii publici au fost comparați cu un cârd de bufnițe, atribuindu-le niște ochi mășcați și uimiți și niște capi care se rotesc necontenit în neștiință.

  1. Bufnițele sunt niște animale solitare
Foto: nature80020 / flickr

Bufnițele sunt niște animale de teritoriu și își apără pământurile nu doar de alte păsări concurente, dar și de alte bufnițe. Ele își fac cuib prin apropiere, însă niciodată nu împart un cuib cu alte păsări. De regulă, bufnițele își marchează teritoriul cu un strigăt de avertizare.

  1. În istoria omenirii bufnițele mereu au fost niște animale de cult
Foto: wikimedia commons

În peșterile preistorice printre hieroglifele egiptenilor antici și chiar în arta civilizației dispărute Maya  au fost descoperite figuri ale bufnițelor. Adesea ele au fost un simbol al inteligenței și victoriei.

  1. Bufnițele au fost un simbol al necazurilor și insuccesului
Foto: belgianchocolate / flickr

În cultura africanilor, amerindienilor și a unor naționalități asiatice, bufnițele erau considerate un semn al morții și nenorocirii. Există o legendă care spune că în Grecia antică o bufniță a prezis moartea lui Iulius Cezar.

  1. Nu toate bufnițele sunt păsări nocturne
Foto: Trebol-a derivative work

În dependență de anotimp, lumină și resurse alimentare, bufnițele își pot reconsidera modul de viață și pot începe să vâneze chiar și în perioada de zi. Spre exemplu, dacă vara vânatul nu a fost chiar reușit, ele vor începe să vâneze și în perioada de zi pentru a acumula puteri și a fi capabile să supraviețuiască în sezonul rece.

  1. Majoritatea bufnițelor trăiesc mai mult în captivitate decât în sălbăticie
Foto: Emery~commonswiki

Bufnița de Virginia este una dintre cele mai răspândite specii de bufnițe și speranța medie de viață a acesteia în sălbăticie este de circa 13 ani, pe când în captivitate – 38 de ani. Bufnițele sunt unele dintre puținele specii de animale care trăiesc mult mai mult în captivitate decât în sălbăticie.

  1. Bufnițele și oamenii se înțeleg foarte bine
Foto: www.pixnio.com

Bufnițele sunt foarte deștepte și foarte sociabile, însă doar dacă nu sunt stresate sau zăpăcite. În Japonia există întregi rețele de cafenele și restaurante unde oamenii pot nu doar să ia o masă, dar și să interacționeze cu aceste păsări mărețe. Cu toate acestea, nu în toate țările este permis să ai ca animal de companie o bufniță.