TOP-10: Cele mai nerentabile invenții care au oferit o speranță umanității

0
43
Foto: Edyta Materka / London, United Kingdom / en.wikipedia.org

Uneori se pare că cei mai deștepți oameni ai planetei sunt preocupați de lucruri mai importante, precum crearea roboților-soldați, inițierea criptocurentelor sau proiectarea mașinilor de jocuri. Probabil toate aceste lucrări aduc și multe beneficii pentru societate, deși există și controverse, căci scopul lor principal este, desigur, venitul. Totuși, să nu ne grăbim să ne dezamăgim în totalitate, căci în acest articol vom vorbi despre top 10 invenții care nu au un profit de milioane, însă au schimbat vieți și au făcut lumea mai bună.

  1. O proteză care a înlocuit coada unui delfin

Viața unui delfinul de sex feminin pe nume Winter încă de la început nu a fost ușoară. Avea doar 3 luni când a fost găsită blocată într-o plasă pentru crabi. Puiul a fost numit Winter (din engl. Iarnă) în cinstea anotimpului în care a fost găsit. Pescarul care l-a găsit l-a eliberat din plase și a chemat urgența. Toate eforturile care au fost depuse pentru a-i salva coada au eșuat, căci capcana pentru crabi i-a provocat traume prea serioase. De asemenea, veterinarii au fost nevoiți să înlăture două vertebre pentru a salva viața sărmanului animal. De regulă, asemenea traume sunt aproape mortale pentru delfini, însă Winter a fost dusă într-un acvariu și acolo aceasta a învățat să înoate ca rechinii, mișcându-se în laterale și ajutându-se cu înotătoarele, ci nu cum o fac delfinii, care de regulă își mișcă coada în sus și în jos. O perioadă această metodă a ajutat-o, însă mișcările atipice acestui animal au devenit motivul dezvoltării scoliozei, astfel sănătatea delfinului Winter s-a înrăutățit.

La acea etapă s-au implicat Kevin Carroll și Dan Strzempka, doi medici ce se ocupă de proiectarea protezelor în cadrul companiei Hanger Orthopedic Group. Kevin a auzit istoria delfinului Winter la radio și și-a convins colegul, ce știe din propria experiență ce înseamnă să fii amputat, să ajute creatura marină. Carroll și Strzempka s-au oferit voluntari să se ocupe de proiectarea unei proteze pentru delfin. La început, personalul acvariului au crezut că sunetul telefonic al lui Carroll a fost o farsă proastă, într-atât de incredibilă a sunat propunerea. Îndată ce s-au convins de veridicitatea intențiilor medicilor, tutorii delfinului Winter au fost imediat de acord să primească ajutorul voluntar. Atunci dresorii împreună cu veterinarii au început să caute soluții de a rezolva problema sărmanului delfin. Erau câteva modele de proteze, însă într-un final echipa a reușit să proiecteze pentru Winter o coadă artificială perfectă și un manșon de gel special care ar proteja pilea delfinului de greutatea protezei.  Winter nu doar a învățat să înoate corect, dar și a devenit o inspirație pentru regizorii care au creat un film cu denumirea „Povestea delfinului” (Dolphin Tale, 2011), care a devenit o mare motivație pentru oamenii cu dezabilități și pentru veteranii de război cu traume serioase. În plus, materialul de tip gel inventat de Carroll și Strzempka a fost folosit și în proiectarea protezelor pentru oameni.

  1. O lingură pentru oamenii care suferă de tremur

În timp ce lucra la teza sa de doctorat, inginerul Anupam Pathak a colaborat cu Laboratorul de Cercetare al Armatei SUA (Army Research Lab). Scopul acestei colaborări a fost proiectarea unui stabilizator special pentru arme. Pathak a evoluat foarte mult în cercetările sale și, la un moment dat, a înțeles că invenția sa poate ajuta și un alt grup de oameni – pe cei care suferă de boala Parkinson sau de tremur esențial.

Aceste tulburări provoacă o mulțime de dificultăți, și una dintre ele este în strânsă legătură cu alimentația. Tremurul în mâini face aproape imposibilă alimentația de sine stătătoare. Pathak a decis să-și îmbunătățească tehnologia și să introducă pe piață niște linguri speciale care ar ajuta oamenii să se confrunte cu tremurul și să permită pacienților să-și reîntoarcă controlul necesar unei rutine zilnice, și anume luarea mesei.  Datorită proiecției acestui inginer talentat a apărut invenția sub denumirea «Liftware Steady», o lingură care înăbușește aproximativ 70 de procente din fluctuațiile nedorite și permite oamenilor ce suferă de tremur să se alimenteze singuri. Compania lui Pathak a fost cumpărată de Google și datorită acestui fapt costul acestor linguri s-a micșorat considerabil. În plus, a fost proiectat un alt produs analogic pentru oamenii cu mobilitate limitată a mâinilor. Acest dispozitiv este de neînlocuit pentru pacienții, mobilitatea cărora este destul de imprevizibilă. O femeie care suferă de tremur esențial și-a împărtășit emoțiile cu presa, spunând că invenția lui Pathk i-a schimbat viața. Pacienta a recunoscut că datorită lingurii Liftware Steady nu îi mai este rușine să mănânce în public, iar alimentația a devenit din nou un proces plăcut.

  1. Tuneluri sub căi ferate, amenajate special pentru broaștele țestoase

Cum credeți ce se poate întâmpla când o broască țestoasă foarte lentă se întâlnește cu un tren japonez de mare viteză? În trecut aceste întâlniri se încheiau foarte trist pentru ambele părți. În regiunea Kobe, situată într-o zonă de coastă, broaștele țestoase adesea se plimbă pe lângă căile ferate și se blochează între șine. Prin urmare, acestea sunt zdrobite de trenuri sau strivite între joncțiunile feroviare în timpul comutării lor. Toate acestea au devenit o problemă nu doar pentru micile creaturi, dar și pentru pasagerii trenurilor. În perioada anilor 2002-2013, din cauza țestoaselor blocate au avut loc 13 accidente feroviare.

Pentru a preveni asemenea situații compania West Japan Railway Co. în colaborare cu Suma Aqualife Park a dezvoltat o soluție originală. Echipa de specialiști a inventat niște tuneluri speciale pentru broaște țestoase – niște șanțuri de beton ce trec chiar sub căile ferate în locurile de intersecție a șinelor. În plus, conform noilor instrucțiuni, dacă cineva din angajații companiei găsește vreo broască țestoasă în timpul verificării șinelor, animalele vor fi numaidecât salvate și trimise în acvariu. Un reprezentant al companiei West Japan Railway Co. a remarcat că noul sistem nu doar protejează țestoasele, dar și previne incidentele periculoase pentru pasageri.

  1. Ambalaje biodegradabile pentru sticlele de bere și suc

Ambalajele din plastic reprezintă un mare pericol pentru animalele sălbatice, cât pentru cele terestre atât și pentru cele acvatice. În Oceanul Pacific deja există o așa numită „insulă” de gunoaie, care este formată din 80 de mii de tone de gunoi și plastic. Această pată plutitoare deja este mai mare de 3 ori decât întregul teritoriu al Franței. Din cauza pungilor și ambalajelor din plastic în mod regulat suferă un număr mare de creaturi subacvatice. Dozele de bere și suc adesea sunt împachetate câte 6 și fixate cu ambalaje din plastic cu 6 găuri rotunde. Aceste ambalaje nu reprezintă cea mai mare parte din deșeurile de plastic, însă ele încă dăunează păsărilor, peștilor, sigiliilor și țestoaselor care se blochează în ele. Consumatorilor li s-a spus că ar fi mai bine dacă aceste ambalaje ar fi tăiate în mici bucățele înainte de a fi duse la gunoi, însă oamenii rareori manifestă conștiință.

Compania sub denumirea E6PR (Eco Six Pack Ring) a decis să remedieze situația deplorabilă, pentru ca animalele să nu sufere din cauza iresponsabilității oamenilor. Experții companiei au dezvoltat un material biodegradabil din deșeurile industriale de la grâu și orz care ține perfect dozele împreună și nu amenință natura. Chiar dacă acest ambalaj nu ajunge la uzina de reciclare, el oricum se va descompune singur peste câteva săptămâni, fără a dăuna animalelor sălbatice. Producția pe scară largă a acestor ambalaje a început în primele luni ale anului 2018, iar primul client al companiei a fost o fabrică de bere din Florida – Saltwater Brewery. Deja în mijlocului anului E6PR a început niște lucrări de modernizare a ambalajelor și a mărit cantitatea de producere a acestora pentru a le furniza și altor companii ce produc băuturi. O veste bună pentru animalele sălbatice.

  1. PARO – foca robot

Paro este un robot interactiv ce arată ca unu pui de focă alb și a devenit popular în special datorită seriei de comedii „Master of None” a regizorului Aziz Ansari. Paro a fost creat în Japonia, iar scopul său principal era de a lucra în spitale și case pentru bătrâni și a ajuta pacienții care au nevoie de o terapie de blândețe pe care o pot oferi animalele de companie. La fel ca animalele de companie special dresate, foca Paro reacționează la chemările și mișcările utilizatorilor. Spre deosebire de adevăratele animale, Paro nu are nevoie de hrană și grijă, nu are pacienți preferați, acordă atenție tuturor nevoiașilor și nu provoacă alergie. Însă cel mai important lucru este că acest robot este potrivit pentru pacienții ce au un comportament imprevizibil și care pot fi periculoși pentru adevăratele animale.

Potrivit rezultatelor unui studiu efectuat într-o casă pentru bătrâni, pacienții ce au comunicat cu Paro câte o oră de două ori pe săptămână timp de 12 săptămâni au prezentat schimbări semnificative în comportament și nu se mai simțeau atât de singuri. Pentru cei ce se îngrijorează că această inovație ar putea avea un efect negativ asupra bolnavilor, făcându-i mai închiși în sine și necomunicabili, există o veste bună. Pacienții ce au participat la acest experiment au devenit mai deschiși și mai comunicabili cu lucrătorii instituției medicale, dar și cu alți pacienți. Într-o altă cercetare, bolnavii de demență au început să se comporte mai calm și au început să manifeste un interes mai mare pentru comunicarea cu cei ce-i înconjoară. Iar în cazul letargiei, bolnavii au început să se mențină mai mult în stare activă.

  1. Automatele de reciclare a sticlelor de plastic Pugedon

Automatele de reciclare Pugedon au drept scop rezolvarea simultană a două probleme majore ale orașelor – deșeurile de plastic și animalele înfometate. Aceste terminale de mărimea unui frigider, de regulă, sunt amplasate pe străzi, funcționând pe energie solară. Când cineva aruncă în aparat o sticlă de plastic, automatul dă în schimb hrană pentru pisicile și câinii vagabonzi. Dacă în sticlă încă mai este apă, ea poate fi vărsată tot aici, într-o gaură specială și această apă la fel va ajunge la animale. Profitul de la vânzarea sticlelor acumulate acoperă costul mâncării pentru animalele fără adăpost. Asemenea automate deja au fost instalate în Stambul, unde locuiesc mai mult de 150 de pisici și câini fără adăpost. Engin Gargin, omul ce a inventat acest aparat, a spus că în crearea unei asemenea tehnologii el a fost inspirat de dorința de a comunica locuitorilor orașelor cum aceștia pot să ajute gratuit animalele și, în același timp, să aibă grijă de ecologia străzilor turcești.

Una din temeri a fost că noile aparate vor atrage o mulțime de câini înfometați în niște regiuni anumite ale orașelor, însă conform observațiilor asemenea probleme nu au existat. Automatele Pugedon pot să fie instalate și în India, însă ideea generală va fi puțin schimbată. Se planifică ca aceste terminale să fie instalate în regiunile unde cetățenii de regulă își plimbă câinii, pentru a motiva proprietarii animalelor de companie să-și schimbe atitudinea față de deșeurile de plastic. După cum se știe, în India aceasta este o problemă majoră.

  1. Echipamentul Upsee

Debby Elnatan din Israel este o mamă a unui copil cu paralizie cerebrală. Ea mereu și-a dorit ca copilul ei să înceapă a merge, însă medicii i-au spus că băiatul ei de doi ani este prea bolnav și nu înțelege la ce folosesc picioarele și nici măcar nu-și dă seama că sunt ale lui. Elnatan a încercat din răsputeri să-și învețe copilul să meargă , ceea ce a fost o sarcină extrem de dificilă pentru un copil cu o asemenea boală. Debby a recunoscut că ideea de a crea echipamentul Upsee, care permite adulților să-și ajute copilul bolnav să repete mișcările picioarelor, i-a venit într-un moment de durere și disperare. Primele versiuni ale acestui echipament au fost testate de 20 de familii care au copii cu dezabilități, iar rezultatele au fost minunate; copiilor le-au plăcut foarte mult echipamentul. De asemenea, Upsee a permis familiilor să organizeze mai multe activități împreună. Echipamentul a fost introdus pe piață de compania irlandeză Leckey și acum această invenție îmbunătățește calitatea vieții multor copii bolnavi.

  1. Încălzitorul pentru bebeluși al companiei Embrace

Complicațiile ce apar la nașterea prematură au devenit cauza decesului a un milion de copii într-un an. Una dintre cauzele majore ale ratei ridicate de mortalitate în rândul bebelușilor născuți prematur este hipotermia, care este cauzată de faptul că aceștia nu au grăsimile necesare sub piele care sunt necesare pentru a regla temperatura corpului. În țările mai bine dezvoltate asemenea bebeluși sunt întreținuți în incubatore speciale, fapt datorită căruia copiii au mai mari șanse de a supraviețui. Însă în țările foarte slab dezvoltate, unde sunt foarte puține spitale, iar electricitatea este furnizată intermitent, asemenea incubatore sunt inaccesibile, deoarece prețul unui asemenea aparat uneori ajunge până la 20 de mii de dolari.

Studenții Cursului Stanford „Design pentru disponibilitate extremă” Jane Chen, Rahul Panicker, Linus Liang și un pic mai târziu Naganand Murty au luat decizia de a lucra împreună la acest proiect. Folosindu-și talentele, echipa tinerilor ingineri a proiectat un încălzitor pentru bebeluși – un sac de dormit cu garnituri de parafină pentru încălzire, care costă sute, nu mii de dolari. Din momentul când a fost inventat, încălzitorul a ajutat 300 de mii de bebeluși din toată lumea. Pentru a asigura stabilitatea produsului, compania a lansat vânzările comerciale ale acestor încălzitoare, căci profitul permite dotarea țărilor slab dezvoltate cu asemenea invenții într-un mod caritabil.

  1. Filtrul de apă Lifestraw
Foto: Edyta Materka / London, United Kingdom / en.wikipedia.org

Istoria companiei Lifestraw a început cu un vierme de Guineea obișnuit, un parazit tropical, larvele căruia ajung în organismul purtătorilor prin intermediul apei murdare consumate. În anul 1986 mai mult de 3,5 de milioane de locuitori ai Africii și Asiei au suferit de dracunculoză (o infecție cauzată de viermele de Guineea). În anul 2017 această boală aproape că a fost uitată, iar statistica anuală s-a micșorat la 30 de cazuri de infecție. Una dintre cauzele principale care a dus la diminuarea acestei infecții este invenția companiei suedeze Vestergaard, care a lansa producția filtrelor ce curăță apa potabilă de larvele viermilor de Guineea.

După aplicarea cu succes a noului filtru, compania Vestergaard a decis să se ocupe de proiectarea filtrelor contra altor contaminanți de apă. În anul 2005 a fost inventat un filtru de tip pai personal, care poate fi utilizată în situații de urgență sau în țările în curs de dezvoltare, unde apa potabilă curată nu este mereu accesibilă. În ziua de azi, compania oferă o gamă largă de produse, de la sticle pentru turiști până la sisteme mari de filtrare a apei la nivel comunitar. Pentru fiecare produs achiziționat, compania organizează acțiuni de caritate, asigurând școlile din țările sărace cu apă potabilă. O singură cumpărătură este echivalentă cu asigurarea unui copil din Asia sau Africa cu apă pură pentru un an întreg. Datorită efortului și altruismului inventatorilor mai mult de 1 milion de copii din țări sărace au acces liber la apă potabilă.

  1. Aplicația Be My Eyes (Fii ochii mei)

Această aplicație ajută persoanele cu deficiență de vedere și oamenii orbi să se adreseze la voluntari pentru a primi un ajutor în sarcini mici și simple care necesită abilitatea de a vedea. Ideea de a crea o asemenea aplicație i-a venit lui Hans Wiberg, care știe din experiența proprie ce înseamnă să nu ai o vedere clară. Prietenii orbi ai lui Wiberg au recunoscut că adesea recurg la ajutorul prietenilor sau familiei, care prin intermediul apelurilor video îi ajută în treburi simple, precum citirea termenului de valabilitate de pe produsele alimentare sau citirea orarului trenurilor. Însă, persoanele cu deficiență de vedere adesea se îngrijorau că prea des îi deranjează pe cei dragi, cerând ajutor în tot felul de treburi cotidiene.

Lui Wiberg i-a venit o idee minunată – ce ar fi dacă ar crea o rețea specială prin intermediul căreia voluntarii vor putea ajuta orbii în toate aceste mici chestii. Wiberg și-a prezentat ideea la Conferința de Inovații Startup Weekend ce a avut loc în Aarhus, Dania. Ideea lui a fost apreciată de o echipă de elaboratori care l-a ajutat pe Hans să-și transforme ideea în realitate. Deja în anul 2015 aplicația gratuită a fost lansată pentru sistemul iOS, iar în 2017 și pentru Android. Din momentul lansării aplicația a fost utilizată de 80 de mii de persoane cu defecțiuni de vedere, iar mai mult de 1,3 de mii de oameni s-au oferit voluntari. Numărul utilizatorilor voluntari este într-atât de mare, încât aceștia trebuie să reacționeze foarte rapid la apel pentru a reuși să răspundă la cererile utilizatorilor orbi. La sfârșitul anului 2017 timpul mediu de răspuns la un apel video a fost de aproximativ 20 de secunde, acest fapt însemnând că cei care cer ajutor, îl primesc aproape imediat.