Pomul vieții este foarte bine cunoscut în folclorul, miturile și istoriile religioase din toată lumea. Însă poate oare un copac să fie periculos? În lumea biologică, pe lângă animale înfiorătoare există și plante la fel de neprietenoase cu omul. Chiar dacă aceste plante nu sunt din alea care ar putea să te înghită și nu au nimic comun cu cele pomenite prin legende, realitatea uneori poate ascunde ceva mai neobișnuit decât cele născocite de om. Deci, e timpul să aflăm cum să ne protejăm și de astea.
- Copacul Manchineel
Fructul acestuia arată ca un măr, și are un gust de măr, însă nu vă grăbiți să-l mâncați, este periculos pentru sănătate. Însăși copacul este veninos și să nu vă treacă prin cap să stați sub coroana acestuia în timp de ploaie. Denumirea acestui copac, manzanilla de la muerte, provine din spaniolă și se traduce ca „micul copac de măr al morții”. Acest pom mortal este pe cale de dispariție. Se mai întâlnește din când în când pe malurile Caraibelor, inclusiv regiunile Floridei, Mexicii dar, de asemenea și în America Centrală și cea de Sud.
Această plantă face parte din familia merelor, dar totuși, așa numitul “pom al plajelor” nu este deloc sănătos, ba chiar invers, frunzele și fructele acestuia conțin celule cancerigene și compuși chimici foarte toxici ca phorbol și câteva formule încă necunoscute. Orice contact direct al omului cu acest copac provoacă arsuri grozave, iar consumarea fructului acestuia poate duce la deces. Mai mult ca atât, chiar dacă nu-i consumați fructul și nu vă atingeți de el, puteți primi arsuri grave doar stând sub el în timp ce plouă, iar dacă a-ți fi prin preajmă în timp ce lemnul copacului manchineel arde, puteți avea serioase probleme cu vederea.
9 Cerbera Odollam sau Copacul Sinucigașului
Nici măcar în literatură nu se întâlnește așa ceva, un copac să fie un mijloc de sinucidere. Probabil, scriitorii chiar ar putea să-și reînnoiască un pic ideile și să folosească copacul Cerbera Odollam în cele mai negre scene. Planta pare a fi inocentă, însă nu vă grăbiți să păstrați prima impresie. Așa numitul “Copac al Sinucigașului” este extrem de toxic, și nu este de mirare faptul că criminalii adesea îl folosesc în treburile negre.
De asemenea, Cerbera Odollam, originară din India, adesea este utilizată în proiectele de reînverzire, și anume, sunt folosite ca garduri vii. Avându-și teritoriul înconjurat cu gard din această plantă, proprietarii unui imobil se simt mai în siguranță, deoarece aceasta poate încetini pentru un timp tâlharul. Toxicitatea plantei nu se simte practic deloc la gust și din această cauză, răufăcătorii adesea îl adaugă în mâncărurile picante pentru a comite vreo crimă. Planta, de asemenea, mai este populară printre sinucigași. Cândva, pe insula Madagascar, încă un loc de baștină al Cerberei, nativii foloseau iadul acesteia în procesele vrăjitoarelor, pentru a omorî în chinuri bietele femei.
- Cocosul
Cocosul este un aliment fantastic, este bun de a fi mâncat iar laptele de cocos hidratează foarte bine. Dacă ne-am deștepta vreo dată singuri, pe o insulă pustie, dar am avea la dispoziție niște pietre și nuci de cocos, ne-am putea salva viața. Totuși, masa cocosului în combinație cu un om înfometat care încearcă să îl ajungă, se poate termina rău. Umplută cu miez și apă, bătătorită cu o coajă tare, nuca de cocos cântărește aproximativ 1,3 kg.
Pericolul se ascunde în înălțimea enormă a cocotierului și neștiința când fructul acestuia ar putea să cadă. Cât de puternică va fi lovitura se poate de dedus din urmele adânci lăsate de nucile deja căzute. În țările ca Malaezia, Tailanda, Sri Lanka și Noua Guinee adesea sunt înregistrate cazuri de decese din cauza nucilor de cocos. S-a calculat că în ultimii 100 de ani, din cauza acestor fructe de cocotier au murit mai mult de 15 oameni.
- Strychnos nux-vomica
Probabil pentru cineva poate fi o surpriză faptul că stricnina nu se obține pe undeva prin laborator, ci se extrage din semințele unui arbore tropical. Acesta este cunoscut sub numele latin Strychnos nux-vomica și este originar din Asia sud-estică și India. Copacul de stricnină este foarte cunoscut datorită toxicității sale. Iadul extras din acesta, adesea este folosit în nimicirea animalelor parazitarea, dar din păcate, și în omucidere.
De fapt, acest arbore nu se deosebește cu nimic, are niște crengi simple, frunze groase, iar semințele acestuia reamintesc dolarul. Totuși, copacul nu este deloc inocent. Semințele acestuia conțin substanțe toxice și dacă ar fi înghițite, ar provoca serioase probleme de sănătate. Simptomele sunt: dureri oculare, crampe musculare, amețeli, paralizie și amorțeală a limbii. Totuși, nu există rău fără bine. Din extrasul semințelor arborelui strychnos nux-vomica se prepară medicamente pentru tratarea cancerului.
- Arborii Araucaria Bidwillii
Posibilitatea de a muri lovit de un con de brad sună haios. Probabil mai prostesc ar sună să fii lovit până la moarte cu pene. Totuși, Araucaria Bidwillii – niște adevărați arbori preistorici – au acest potențial. Fructele acestor copaci cântăresc vreo 10 kg, și pentru a evita traumele și chiar decesele cauzate de acestea, arborii erau izolați cu garduri. Acești giganți au până la 45m în înălțime, o coajă groasă care le acoperă tulpina, ace mari de pin și conuri uriașe care prezintă o amenințare mortală sau, cel puțin, pot răni grav.
În San Francisco, într-un parc unde crește un astfel de copac, probabil plasat irațional, un con a lovit un bărbat. După acest caz chiar a început un proces pentru leziuni cerebrale. Arborii Araucaria Bidwillii se trag încă din era Mezozoică și sunt niște adevărate plante lemnoase preistorice care adesea se întâlnesc în Queensland, Australia. Acești uriași, ironic, dar se răspândesc foarte greu, deoarece nici o veveriță sau vreo pasăre nu este capabilă măcar să miște conul din loc. De aceea, conurile de Araucaria Bidwillii nu vor ajunge niciodată mai departe de coroana arborelui pe care au crescut.
- Exoecaria Agallacha
Pădurile de mangrove sunt niște fenomene neobișnuite și sunt apreciate pentru capacitatea lor de a oferi populației de pe țărmuri și inginerilor de mediu o modalitatea naturală de a se răcori în zilele calde, datorită rădăcinilor care întăresc malurile. De asemenea, aceste locuri adăpostesc foarte multe vietăți, inclusiv crabii de mangrove, care adesea se lipesc cu cleștele de rădăcinile acestora. Totuși, în regiunile unor păduri de mangrove se pot plasa semne cu un craniu și două coaste încrucișate. Pe malurile Asiei de sud-est și cele ale Australiei, sunt răspândite mangrovele Exoecaria Agallacha, sucul cărora este foarte toxic pentru om. Pe astfel de copaci este interzis să te cațări sau măcar să-i atingi.
Aceste mangrove pot atinge mai mult de 20m înălțime, au frunzele lucioase, flori urât mirositoare și acoperite cu spini, iar sucul lăptos al acestora se elimină chiar și din cele mai mici zgârieturi. Sucul este toxic pentru oricine care intră în contact cu el. Poate provoca iritații pe piele, umflături și bășici dureroase, iar în contact cu ochiul poate cauza orbire non-permanentă.
- Hura Crepitans
Când călătorești prin zonele sălbatice, este deștept să te ferești de animalele gigantice care te-ar putea strivi, însă riscul de a fi lovit de un copac în stare de reproducere, probabil este ultimul lucru la care s-ar putea gândi un turist. Să fii otrăvit sau lovit de un fruct căzut este un lucru ușor de imaginat, dar dacă v-aș spune că puteți fi lovit de o grenadă aruncată de copac? Sună prea fantastic pentru a fi o parte din natură? Nicidecum. Există și un astfel de risc pentru cei ce se află în preajma pomului Hura Crepitans, care crește în regiunile tropicale ale Americii de Nord și Sud.
Hura poate atinge 60m în înălțime, iar fructele acestuia explodează, împrăștiind semințe mășcate cu viteza de 250km/h pe o distanță de 30m, ba chiar mai mult. Aceste “grenade” reamintesc un mic dovleac și pot răni grav omul sau animalul care se află prin apropiere. Pe lângă modul straniu și periculos de reproducere, trunchiul copacului mai este acoperit și cu spini veninoși.
- Gympie Gympie
Cu toții știm de urzică, iarba care este dureros să o atingi și provoacă mâncărimi. Totuși, acestea pot fi preparate foarte gustos de niște mâini pricepute. Pe când urzicile noastre se consumă, cele exotice par mai mult a fi copaci și pot provoca mâncărimi mult mai serioase, ba chiar pot ucide. Probabil, iubitorii de a se plimba prin păduri, ar trebui să fie mai precauți.
Copacul australian, care poartă și un nume haios, Gympie Gympie, are un sistem vegetativ urticant și cel ce intră în contact cu el riscă să i se transmită substanțe chimice toxice și foarte nocive. Este într-atât de periculos, încât poate provoca deces sau, cel puțin, mâncărimi îngrozitor de dureroase care pot ține luni întregi. Copacul provoacă agonie, și tot ce poți face e să te ții cât mai departe de el sau riști să treci prin chinuri mari. Spre exemplu, un ofițer australian, care plănuia să folosească planta în scopuri războinice, a finisat cu suprimarea propriei vieți după ce a intrat în contact direct cu aceasta. Durerea se poate întinde chiar și pe câțiva ani, ba mai mult ca atât, jertfa zace la pat și este posibil să sufere și de boli oculare.
2.Tisa
Neprivind la faptul că planta care l-a ucis pe Socrate nu era un conifer, ci mai degrabă o floare de cucută, arborele Tisa nu este un pericol mai puțin grav, acesta este unul dintre cele mai periculoase confiere și este capabil chiar să ucidă dacă va fi înghițită vre-o sămânță de-a lui. Tisul este cam mic pentru un conifer și are acele mai verzi și mai lucioase, iar în vremurile vechi, lemnul flexibil al acestuia a fost folosit în confecționarea arcurilor. Spre deosebire de restul coniferelor, aproape toate organele tisului sunt toxice, cu excepția arilului roșu.
Da, este toxic, însă acest fapt nu-i împiedică pe oameni să-l folosească în rol de gard viu, acesta având o înfățișare simpatică și inocentă. Arborele se întâlnește în Marea Britanie, Europa, Africa de Nord și Asia de Vest și a devenit o plantă populară datorită numeroaselor decese provocate de toxinele acestuia. Au fost și cazuri de sinucidere. Arborele femelă de Tisă mai are și niște fructe roșii care nu sunt toxice, însă șansa că vei fi otrăvit de semințele din interiorul acestuia oricum este mare. Toxinele din arbore sunt extrem de rezistente și chiar dacă i s-ar tăia frunzele și crengile, copacul nu ar deveni mai puțin periculos.
- Copacul sticlă
Majoritatea copacilor periculoși au o înfățișare destul de normală și par a avea niște fructe comestibile sau coroane destul de atrăgătoare pentru a sta sub ele în zilele calde. Însă, copacul sticlă, nativ în Namibia, pare a fi mai mult o sticlă, decât un copac. Ba mai mult ca atât, sucul pe care îl păstrează în sine este capabil să nimicească orice creatură care îndrăznește să-l guste. Într-un așa mod arborele luptă pe două fronturi: în primul rând conservă în sine apa necesară pentru a supraviețui în deșert, și în al doilea rând, luptă cu viețuitoarele care l-ar putea deshidrata.
Se pare că pomul doar păstrează apa în sine, și nu o folosește pentru a se înverzi. Copacul nu atinge în înălțime mai mult de 1,8 m iar seva lăptoasă a acestuia este într-atât de otrăvitoare, încât în trecut băștinașii își ungeau cu ea săgețile, plecând la vânătoare. Adesea aceștia se îngrijorau dacă nu au folosit prea multă sevă și dacă nu ar putea carnea otrăvită să-i omoare și pe ei. Cu ajutorul spinilor de pe crengi, copacul sticlă își păzește cu grijă apa acumulată cu mare efort. Dacă acesta nu ar fi veninos în interior, probabil nici nu ar mai exista în ziua de azi, deoarece ar fi foarte rapid deshidratat de animalele însetate ale pustiului.
