Credeți că plantele sunt doar „ceva” verde ce se folosește în alimentație și decor? Nu aveți dreptate! Plantele sunt vii și, cel mai probabil, nu v-ați gândit niciodată la acest fapt.
Omenirea a evoluat alături de plante, însă s-a obișnuit să le vadă mereu nemișcate. Deaceea putem fi iertați pentru faptul că considerăm plantele niște obiecte neînsuflețite, care nu sunt capabile să facă nimic, decât să ne servească ca hrană și să se usuce. Cu toate acestea, plantele sunt capabile de a face niște lucruri cu adevărat uimitoare. Să vedem de care.
- Comunicare
La prima vedere, copacii nu au nimic deosebit: crengi care se mișcă ușor sub adierea vântului și diverse creaturi ce se ascund prin frunziș sau se cuibăresc în trunchi. De aceea, veți fi puțin surprinși când veți afla că acel simplu copac pe care mereu îl vedem poate comunica chiar sub picioarele voastre. Cercetătorii au descoperit că plantele au posibilitatea de a comunica prin sunete.
O cercetare a arătat că roșiile se puteau avertiza reciproc despre o infecție dăunătoare numită fitoftoroza. O altă cercetare a demonstrat că arborii se pot ajuta reciproc cu substanțe nutritive printr-o rețea de rădăcini. Suzanne Simard de la Universitate Columbia Britanică a găsit o dovadă a acestui fapt în anul 1977 și, de asemenea, a ajuns la concluzia că arborii mai mari transmit substanțe nutritive copacilor mai mici pentru ai ajuta să supraviețuiască.
- Semnale SOS
Ați putea crede că fiind în centrul unei păduri, ar fi greu să primești un ajutor, însă nu și pentru plante. Ele pot fi nemișcate, însă deloc neajutorate când este vorba despre un atac al insectelor erbivore.
Unele plante au o metodă impresionantă de a se apăra și a nu fi mâncate: când acestea simt că sunt mușcate, ele eliberează în aer niște substanțe chimice care atrag inamicul insectelor ce le atacă. Inamicul vine în zbor și atacă gândacul, într-un așa mod salvând planta. Acest truc este împrumutat de la plante și de către oameni, frații mai mari apărându-și de tâlhari membrii mai mici ai familiei.
- O pădure formată dintr-un singur copac
Natura este plină de surprize. Și acum, când toți cred că o pădure este formată din mai mulți copaci apare și surpriza! În orașul Natal, Brazilia, crește cel mai mare copac de alune acaju. Acesta a fost plantat în anul 1888 de un pescar local, iar acum acoperă o suprafață de aproximativ 7 500 metri pătrați. Adică aproximativ 75 de terenuri de tenis. Copacul de alune acaju astăzi deține un record mondial, fiind cel mai mare copac de alune acaju din întreaga lume.
Deci, cum un copac poate fi într-atât de mare? Acesta are două caracteristici genetice neobișnuite care îl fac se crească. În primul rând, crengile cresc lateral, ci nu în sus. A doua anomalie este un pic stranie: crengile care cresc în părți, odată cu timpul devin într-atât de grele, încât ating pământul. Atingând pământul crengile nu stau pe loc, ci se dezvoltă mai departe. Începe germinarea. Din rădăcinile bine dezvoltate cresc alte tulpini, de parcă ar crește un alt copac. Se presupune că de pe acest copac pot fi strânse mai mult de 60 000 de alune acaju.
- Pando – uriașul extins
Pando este un alt exemplu al faptului că natura poate fi foarte creativă. Acest grup de copaci crește în Pădurea Națională Fishlake (Fishlake National Forest) din statul american Utah. Pando arată ca 47 000 de plopi tremurători. Însă, tulpinile fiecăruia, de fapt, fac parte dintr-un singur sistem de rădăcini, fapt care înseamnă că fiecare plop este identic cu cel de alături. Pando se reproduce într-un mod asexuat, pur și simplu germinând noi trunchiuri.
Pando acoperă o suprafață de 433 000 metri pătrați și cântărește 6 615 tone. Se estimează că are aproximativ 80 000 de ani, iar unii curajoși presupun că Pando poate avea circa un milion de ani. Cândva se considera că acest uriaș este cel mai mare organism de pe planetă, însă acum acest titlu îl are ciuperca parazit din specia Armillaria solidipes care trăiește în Oregon și are 4 kilometri pătrați. Plopii tremurători și-au primit această denumire datorită faptului că frunzele acestora tremură de la fiecare adiere de vânt.
- Plantele simt mirosuri
De regulă asociem animalele prădătoare cu un simț ascuțit al mirosului, cum ar fi câinii sau rechinii, însă nicidecum plantele. Dar se pare că simțul mirosului este un alt mecanism de supraviețuire al plantelor. Potrivit botanistului Daniel Chamovitz, plantele pot spune când fructele le sunt coapte, când a fost tăiat copacul din apropiere și când planta din vecinătate a fost devorată de insecte. Planta de cuscută poate defini planta de tomate după miros. Din această cauză cultivatorii de tomate nu prea o iubesc. Pe măsură ce planta de cuscută crește, aceasta simte mirosul plantei de tomate, se îndreaptă spre ea, se răsucește în jurul ei și îi absoarbe încetișor substanțele nutritive.
Biologul Consuelo D. Moraes a făcut un experiment în care a plantat niște tomate false în două ghivece pe care le-a pus pe ambele părți ale unei plante de cuscută în creștere. Însă, cuscuta nu s-a îndreptat spre nici unul din cele două ghivece. Însă, când biologul a plantat alături o tomată adevărată, cuscuta a început să crească spre ea, chiar și când planta de tomată era în întuneric sau era ascunsă.
- Plantele știu cât e ora
Probabil știți că oamenii și animalele au un „ceas intern” – așa numitul ritm circadian, în conformitate cu care funcționează corpul. Însă ați știut că plantele la fel au un asemenea „ceas”? Adică ele se pot pregăti de un anumit moment al zilei la fel ca și noi.
Plantele nu doar reacționează la lumina ce apare odată cu răsăritul soarelui. Ele „știu” că vine răsăritul și biologic se pregătesc pentru el. Oamenii de știință de la Universitatea Cambridge au aflat că plantele folosesc zaharurile pe care le produc pentru a urmări timpul. Aceste zaharuri le ajută la reglarea genelor care sunt responsabile pentru ritmul circadian.
- Nu avem zăpadă, nu o să avem nici grâu
Ați știut că zăpada influențează pozitiv roada? Pentru o anumită specie de grâu, și anume pentru grâul de toamnă, zăpada este un necesar pentru a supraviețui în cele 3 luni de iarnă.
De fapt, zăpada poate fi chiar mai utilă decât ploaia torențială. Zăpada ajută solul să rețină umezeala și, de asemenea, izolează grâul și solul de frig. Fără zăpadă, frigul ar deteriora rădăcinile plantei sensibile și aceasta s-ar usca și ar muri, precum și într-o vreme fierbinte și uscată. Deci, dacă nu ați știut, acum veți ști că grâul crește bine datorită zăpezii!
- Plantele văd?
Ideea că plantele pot vedea nu este una nouă. La începutul secolului XX, Francis Darwin, fiul lui Charles Darwin, a presupus pentru prima dată în istorie că plantele au niște celule sensibile la lumină sub forme de lentile. Aceste celule au fost mai târziu descoperite și numite oceli (ocellus), însă după această descoperire nimeni nu și-a mai reamintit de ele. Apoi, în anul 2017, doi oameni de știință care studiau plantele, Frantisek Baluska și Stefano Mancus, au demonstrat că unele bacterii unicelulare funcționează similar ocelilor. Ei au presupus că dacă organismele de nivel inferior ar putea funcționa într-un așa mod, atunci plantele mai dezvoltate la fel ar putea păstra această funcție.
De asemenea, recent au fost obținute dovezi referitor la faptul că unele plante, cum ar fi varza, produc proteine despre care știm că participă la producerea ocelilor. Acești ochi simpli există și în organismele unicelulare, cum ar fi algele. Astfel pot fi explicate unele abilități uimitoare ale plantelor pe care încă nu le înțelegem, cum ar fi de ce plantele Boquila trifoliolata preiau culoarea și forma plantei gazdă. Acum că ideea că plantele pot să vadă este din nou la modă, apar tot mai multe dovezi care susțin această opinie.
- Plantele simt pericolul provenit de la alte plante din apropiere
Eruca este o plantă destul de ciudată, cu niște frunze cărnoase și abilitatea de a crește în nisipurile de plajă. Însă, această rudă a plantei de muștar nu se limitează doar la aceste două capacități. Un alt lucru interesant este că Eruca este foarte pretențioasă față de vecini.
Dacă această plantă simte că vecinul nu îi este o rudă, ea își crește noi rădăcini pe care le îndreaptă spre vecin și îi absoarbe toate substanțele nutritive din sol. Dacă planta este o rudă, atunci Eruca nu procedează într-un așa mod. Destul de impresionant, având în vedere că majoritatea reprezentanților lumii animale nu își pot recunoaște rudele.
- Albinele dependente de cafeină
Știți cât de dependenți de cafea pot fi oamenii? Se pare că albinele de asemenea sunt dependente de cafeină. 55% din plantele cu flori conțin cafeină în nectar și aceste 55 de procente atrag albinele mai mult ca florile ce nu conțin cafeină în nectar.
În experimentul publicat în jurnalul Current Biology cercetătorii au umplut două vase cu nectar și au adăugat cafeină în unul dintre ele. Albinele care au gustat din nectarul cu cafeină, întorcându-se îs stup, au realizat un „dans” caracteristic (niște mișcări neobișnuite ale aripilor), care atenționează celelalte albine despre calitatea și locația nectarului calitativ.
Probabil acest lucru nu este surprinzător, deoarece majoritatea oamenilor ce consumă cafeină muncesc cu mai mult entuziasm. Plantele care au cafeină în nectar, cel mai probabil, atrag mai multe albine din cauza că acele albine care le-au vizitat „dansează” mai activ. Pe de altă parte, acest lucru asigură plantele cu cafeină în nectar o pulverizare mai frecventă.
