Aflându-ne la un nivel înalt de dezvoltare tehnologică, ne-ar plăcea foarte mult să fim capabili să răspundem la orice întrebare. Cu siguranță tehnologiile moderne ne-au plasat mult înainte pe scara evoluției și ne-au ajutat la descoperirea tainelor trecutului, însă lumea în care locuim încă este plină de mistere. De la vechile tehnologii folosite de strămoșii noștri, dar care cu siguranță erau prea moderne pentru timpul lor, până la mormintele imperiale în care, nici până azi, nu putem pătrunde – toate acestea rămân a fi o taină pentru noi. Din fericire, dezvoltarea tehnologică nu stă pe loc și, pe zi ce trece, devenim tot mai competenți. Puțină răbdare și descoperim lumea integral. Deci, sunteți gata să aflați care sunt cele mai neobișnuite descoperiri arheologice ce încă nu pot fi explicate?
- Ruinele Atlit Yam
Aceste ruine au fost descoperite în anul 1984, în apele de pe malul Israelului. Ruinele Atlit Yam sunt de fapt o așezare neolitică veche, care a fost complet scufundată. Majoritatea construcțiilor din acest sătuc s-au păstrat foarte bine până astăzi, iar în unele dintre ele chiar au fost descoperite schelete de oameni, inclusiv rămășițele unei mame și a pruncului ei. Rezultatele cercetărilor au arătat că toți acești oameni au murit de tuberculoză. Însă, cum a ajuns acest sătuc sub apă este o întrebare la care încă nu se știe răspunsul. Savanții presupun că motivul ar putea fi un imens val de tsunami provocat de explozia vulcanului Etna.
- Regele șobolan
„Rege șobolan” este numită o adunătură de șobolani ale căror cozi sunt încâlcite într-un singur nod. Aceste „adunături” arată dezgustător și înfiorător, însă pentru savanți ele reprezintă un adevărat interes. Ei nu pot explica de ce și pentru ce aceste rozătoare se ghemuiau între ele. Unii savanți presupun că acest fenomen este doar o glumă omenească, cu toate că sunt și savanți care cred în motive mai realistice, precum că șobolanii se ghemuiau între ei în cele mai reci zile pentru a se putea încălzi, iar cozile acestora se încâlceau din cauza substanțelor cleioase pe care le eliminau.
- Mecanismul Antikythera
Mulți numesc acest dispozitiv un calculator grecesc antic, adus pe pământ de extratereștri. Mecanismul Antikythera a fost găsit printre rămășițele unei corăbii de pe fundul mării, în 1900. Acesta era folosit pentru a calcula deplasarea soarelui, lunii și a altor corpuri cerești. Se presupune că el a fost creat de strămoșii noștri cu aproximativ 100 ani înainte de Hristos, și acest fapt este bizar, deoarece aparate asemănătoare au fost inventate abia cu 1000 de ani mai târziu după apariția Antikytherei. Savanții încă nu au reuști să înțeleagă cine și cum a creat acest mecanism de calcul complicat.
22. Statueta din cultura ubaid sub forma unui om-șopârlă
Cultura ubaid se referă la Mesopotamia anilor 4000 î.Hr., și descoperirile din această zonă par a fi prea moderne pentru oamenii acelor timpuri. Dintre toate artefactele găsite, cele mai enigmatice pentru savanți par a fi statuile sub forma unor oameni-șopârle. Toate aceste sculpturi, fără îndoială reamintesc figura omului cu cap de șopârlă, însă cine le-a servit ca prototip încă este de neînțeles. Unii spun că aceste figuri înfățișau zeii mesopotamienilor, însă savanții exclud această ipoteză, deoarece ele diferă foarte mult de artefactele ceremoniale obișnuite, găsite pe acele teritorii.
- Piatra Meredith
Piatra Meredith a fost găsită în anul 1872 de niște simpli constructori, care lucrau pentru un antreprenor american, numit Seneca Ladd. Această relicvă din cuarț are forma unui ou pe care a fost zugrăvit fața unui american nativ. Se crede că relicva cândva aparținea americanilor nativi, însă nimeni încă nu a putut explica scopul și originea acesteia. Relicve asemănătoare au mai fost descoperite în alte părți ale lumii, însă pentru America de Nord această descoperire este prima. Cum este posibil ca oamenii antici să fi cioplit niște figurine atât de ideale după formă, dintr-o bucată de piatră atât de dură ca cuarțul? Și găurile cilindrice… la ce folosesc? Se presupune că aceste ouă cândva au fost un singur întreg și serveau ca componentă a unui instrument de muncă. Cu toate acestea, dovezi care ar demonstra această opinie nu există. Piatra misterioasă continuă să-și păstreze taina, însă mereu este speranța că în viitoarele expediții savanții vor afla adevărul.
- Mausoleul Qin Shi Huang
Mormântul primului împărat chinez al dinastiei Qin a fost descoperit în anul 1974 de niște simpli țărani și a devenit în scurt timp o adevărată senzație pentru întreaga lume. Arhicunoscuta armată de teracotă a fost găsită nu departe de mormântul împăratului Qin Shi Huang care, de asemenea, se află sub pământ în interiorului unui deal imens. Însă, conținutul acestei săli este încă o taină, deoarece autoritățile chineze refuză să le atingă, atâta timp cât nu există tehnologii destul de avansate, care ar permite o cercetare delicată. De asemenea, chinezii consideră că este foarte periculos să sapi în acest loc, deoarece, după datele unor documente, în interiorul mormântului curge un râu de mercur, iar expertiza solului din această zonă în mare parte dovedește acest fapt. Până în prezent, mormântul rămâne necercetat și nu se știe când savanții vor obține permisiunea de a-l studia.
- Lista regilor sumerieni
Acest artefact a fost descoperit la începutul secolului 20 de către Hermann Hilprecht. Lista regilor sumerieni este o tablă antică, care până în prezent macină mințile savanților. Tabla are aproape 4000 ani, și pe ea sunt scrise numele nu doar a regilor care au existat la sumerieni, dar și a celor considerați personaje mitice. Manuscriptul este foarte detaliat, și cercetătorii nu pot înțelege cu ce scop au fost incluse în cronici și personaje fabuloase. Una din explicații este că regii cu statut mitic au existat cândva în realitate iar puterile supranaturale li s-au atribuit pentru a-i preamări. De asemenea, savanții au descoperit o legătură între cronicile sumeriene și biblie. Unii cred că artefactul dovedește legătura oamenilor antici cu extratereștrii.
- Săbiile Ulfberht
Aceste săbii au fost găsite în nordul Europei și s-a constat că au fost create în secolele IX-XI. Sunt aproape 170 la număr și toate sunt gravate cu inscripția «+VLFBERHT+». Săbiile sunt foarte bine făurite, și acest fapt îi duce pe savanți în eroare. Ei nu pot înțelege cum oamenii secolelor IX-XI au fost capabili să creeze o compoziție de metal pentru prima dată obținută în perioada Revoluției Industriale din secolele XVIII-XIX. Aceste săbii erau într-atât e dure și rare, încât, cu siguranță, erau folosite doar de cei mai iscusiți luptători.
- Giulgiul din Torino
Giulgiul din Torino este o pânză de in de 4 metri cu care cândva a fost învelit un trup. Imaginea de pe pânză prezintă un om crucificat. Creștinii o consideră o relicvă – giulgiul în care ar fi fost învelit Isus. Însă, oamenii de știință au dovedit că giulgiul a fost confecționat aproximativ în 1260 î.Hr., adică acesta nu poate avea nici o legătură cu Isus. Totuși, credincioșii consideră că savanții nu au dreptate. Giulgiul din Torino a devenit unul din cele mai populare relicve creștine. Artefactul este păstrat în catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” și este expus la vederea publicului.
- Umanoidul din Atacama
În 2003, în deșertul Atacama, a fost descoperit un schelet micuț cu aspect uman dar foarte straniu.
Umanoidul din Atacama, sau Ata (așa a fost numit), are doar 15 cm în lungime și adesea este asemuit cu un extraterestru. Micul schelet are un craniu alungit și doar 9 perechi de coaste, în loc de 12. Cu toate acestea, testele ADN au dovedit că umanoidul totuși este un om. Există o mulțime de versiuni vizavi de acest corp micuț. Unii consideră că scheletul aparține unui copil de 6-8 ani care era bolnav de o formă necunoscută de nanism, sau ar fi suferit o formă severă de îmbătrânire rapidă, numită „progeria”, și ar fi murit în uter sau după nașterea sa prematură. O altă versiune este că toate aceste defecte erau din născare și au fost provocate de vreo substanță toxică.
- Ciocanul din Londra
Ciocanul din Londra a fost găsit în anul 1938 și se consideră că are aproximativ 100 mii de ani, deoarece a fost descoperit într-un strat de rocă din perioada cretacică sau ordoviciană. Natura contradictorie a acestei descoperiri a dus arheologii la ideea că roca într-adevăr poate fi foarte veche, însă asta nu înseamnă că și ciocanul este la fel de vechi. Unii spun că ciocanul în genere nu are mai mult de 700 ani, ba chiar mai puțin, undeva la 150, fapt care sună puțin mai realistic. Totuși, un răspuns concret încă nu poate da nimeni.
- Codex Gigas
Această carte uriașă este cunoscută și sub numele „Biblia Diavolului”, datorită ilustrației necuratului pe una din paginile sale, și a fost descoperită pe teritoriul Cehiei de azi. Cartea este într-atât de mare și grea (75 kilograme), încât pentru a o mișca din loc este nevoie de doi oameni. De asemenea, codexul este înconjurat de foarte multe taine, spre exemplu, istoricii nici până în ziua de azi nu știu cine-i este autorul și cât de mult timp i-a luat pentru a o scrie.
- Dogu
Dogu – sunt niște mici figurine umanoide și de animale care, de obicei, sunt găsite în mormintele vechi. Au fost create încă în perioada culturii Jamon (anii 13.000-300 î.Hr.) pe teritoriul Japoniei de azi. Aceste figurine se consideră a fi cele mai vechi exemplare de tehnică și artă a ceramicii. Savanții nici până în prezent nu pot înțelege la ce foloseau aceste sculpturi. Se presupune că oamenii antici, întâlnindu-se cu extratereștrii, au rămas într-atât de impresionați, încât au decis să-i întruchipeze în statuete. Există și o altă versiune, mai realistică, care presupune că figurinele erau folosite în ritualurile șamanice pentru cultul fertilității.
- Manuscrisul lui Voynich
De obicei, manuscrisele vechi sunt ceva ordinar pentru savanți, însă nu și manuscrisul lui Voynich. Această carte este scrisă într-o limbă necunoscută (sau chiar codificată) și nici un expert încă nu a fost în stare s-o descifreze. Însăși pergamentul, după spusele cercetătorilor, a fost creat la începutul secolului XV, iar denumirea artefactul și-a primit-o de la anticarul, Wilfrid Michael Voynich, care l-a cumpărat în anul 1912 de la un om necunoscut.
- Tablele Rongorongo
Aceste tăblițe de lemn, au fost găsite pe Insula Paștelui, unde de asemenea se găsesc și faimoasele statui Moai. Tablele rongorongo probabil sunt chiar mai misterioase decât idolii imenși de pe insulă. Ca și în cazul cu manuscrisul lui Voynich, inscripțiile antice de pe table nu au reușit să fie descifrate. Probabil, decodificarea lor ar putea răspunde la întrebarea unde a dispărut întreaga civilizație a Insulei Paștelui, înainte ca acest teritoriu să fie găsit de europeni.
- Discurile din Volgograd
În timpul unei excavații, arheologii ruși au descoperit niște discuri gigantice din wolfram pe care le-au numit „Discurile din Volgograd”. Din cauza că aceste discuri se asemănă foarte mult cu navele spațiale ale extratereștrilor din filme, ufologii s-au grăbit să le declare dovadă a prezenței extratereștrilor pe pământ. Nu se știe precis de unde au provenit aceste discuri, însă cea mai realistică versiune este că acestea sunt rezultatul unui obișnuit proces de eroziune.
- Artefactele Quimbaya
Artefactele Quimbaya sunt un alt mister pentru arheologi. Majoritatea acestor mici bijuterii din aur (5-7,5 cm în lungime) reamintesc niște animale zburătoare. Conform rezultatelor unor expertize, bijuteriile au aproximativ 1000- 1700 de ani. Nici până în prezent nu există vreo opinie comună printre arheologi vizavi de ce ar reprezenta aceste figurine, niște animale sau nave aeriene.
- Dodecaedrele Romane
Dodecaedrele romane sunt niște mici artefacte din bronz sau, mai rar, piatră și fier, apărute aproximativ prin secolele II-III d.Hr. Aceste misterioase obiecte au fost găsite practic prin toată Europa. Există o sumedenie de teorii vizavi de rolul acestora, însă nimeni nu poate spune cu precizie cine le-a creat și pentru ce.
- Sacsayhuamán
Sacsayhuamán este o citadelă la periferia orașului Cuzco, creată cu mii de ani în urmă de către incași. Citadela este construită din niște blocuri foarte masive, care au aproximativ 200 de tone. Cum a reușit oare populația antică să sculpteze cu precizie pietrele masive și să le plaseze la locul cuvenit rămâne un mister și astăzi.
- Harta lui Piri Reis
Harta lui Piri Reis este una din primele hărți geografice, pe care au fost ilustrate ambele Americi. Aceasta a fost elaborată în 1513 de către amiralul otoman Piri Reis. Harta este desenată cu o exactitate rezonabilă, și include pământuri care încă nu erau descoperite la începutul secolului XVI, spre exemplu malurile Antarctidei și conturul exact al granițelor continentului Americii de Sud. Unii se îndoiesc de autenticitatea hărții, pe când alții cred că în proiecția acesteia au fost implicați extratereștrii.
- Piciorul de pasăre Moa
În anul 1986, o echipă de cercetători a descoperit în peșterile muntelui Owen una dintre cele mai terifiante și ciudate relicve a secolului XX. Un picior cu mușchi și carne în perfectă stare de conservație care părea a aparține unui dinozaur. S-a constata că piciorul aparținea unei specii de păsări numite Moa, care a locuit pe teritoriul Noii Zeelande cu 3 000 de ani în urmă. Însă, cum a reușit această relicvă să se păstreze atât de bine în decursul a câteva milenii?
- Peșterile Lungyou
S-a constatat că peșterile Lungyou au aproximativ 1800 de ani. Această descoperire este una dintre cele mai fascinante și misterioase din istoria arheologică a Chinei. Complexul a fost găsit de un simplu țăran în anul 1992. În urma cercetărilor s-au descoperit mai mult de 36 de grote, care sunt întinse pe un teren de mai mult de 30 mii de metri pătrați. În aceste peșteri se găsesc săli spațioase, poduri, bazine și coloane foarte înalte. Nimeni însă nu poate înțelege cum au fost construite aceste grote extraordinar de mari și cu ce scop. Un astfel de proiect masiv ar necesita tehnologii inovaționale și cunoștințe arhitecturale moderne, care cu siguranță nu existau pe atunci. Mai mult ca atât, acest complex nici măcar nu este pomenit în vreo sursă istorică.
- Poarta soarelui
Această arcă se află nu departe de lacul Titicaca de pe teritoriul Boliviei de azi, și se consideră a fi o parte dintr-un imperiu care a existat în secolul I î.Hr. Poarta este acoperită de inscripții tainice care nu pot fi descifrate. Arheologii presupun că aceste inscripții pot conține date importante despre descoperirile astrologice ale civilizației antice.
2.Tunelurile subterane ale Europei
Acum câțiva ani, în întreaga Europă a fost găsită o rețea masivă de tuneluri care traversează aproape întregul continent de la Scoția până în Turcia. Se consideră că aceste tuneluri au fost create cu aproximativ 12 mii de ani în urmă. Nimeni nu este sigur la ce foloseau tunelurile și este greu de închipuit cât de mult timp le-au trebuit oamenilor epocii neolitice pentru a le săpa. Savanții presupun că tunelurile erau folosite de oameni pentru a se proteja de dușmani sau de vremea rea, totuși acestea sunt doar niște speculații.
1.Orașul subteran Derinkuyu
Orașul subteran Derinkuyu a fost descoperit din greșeală, pe teritoriul Turciei de azi, de către o familie locală. Acest oraș până și azi uimește savanții din întreaga lume. Labirinturile uriașe au o adâncime de 85,3 metri și sunt compuse din 11 nivele. De fapt, aceasta este doar partea cunoscută a complexului. Orașul este încă cercetat și de fiecare dată aici se găsesc noi tuneluri. Cum și cu ce scop acesta a fost construit încă nu se știe.
