Este plăcut să gândim că viața din secolul al XXI-lea diferă foarte mult de viața din anii 1800. Însă, în ciuda revoluției în comunicație pe care o trăim în prezent, viața nu ar fi aceeași dacă nu existau invențiile din perioada domniei reginei Victoria a Regatului Unit.
Câteva obiecte care par la prima vedere foarte moderne, de fapt au apărut pentru prima dată în secolul al XIX-lea, în special în Epoca victoriană.
Oamenii anilor 1800 erau fost foarte ingenioși și curioși, astfel încât nu încetau să experimenteze și să-și lărgească cunoștințele pentru a îmbunătăți societatea. Deși nu toate dintre aceste invenții au fost bine gândite, unele au fost atât de bune, încât nu încetăm să le folosim nici astăzi. Deci, aici zece invenții care au apărut pentru prima dată în Epoca victoriană.
10. Cimentul
Deși s-ar putea părea că cimentul este un material de construcții modern, acesta are o istorie foarte bogată, începând cu perioada când au fost construite piramidele. În acele timpuri, constructorii pregăteau cimentul într-un mod primitiv. În Roma Antică exista un material de construcții similar, căci romanii au utilizat cam aceeași substanță pentru a construi Colosseum-ul.
Cu toate acestea, în anul 1824 industria producerii cimentului a atins un nou nivel, căci a fost inventat cimentul portland. Portland este componenta principală a betonului modern, care fiind amestecat cu nisip și piatră se transformă într-un amestec dens, dar pliabil. Primul ciment portland a fost fabricat de Joseph Aspdin, un zidar englez. Joseph a încălzit la o temperatură înaltă calcarul și praful de lut, după care a amestecat pulberea obținută cu apă.
În comparație cu bucățile de rocă, cimentul poate fi ușor transportat, este extrem de durabil și poate fi turnat în locuri greu accesibile. În Epoca victoriană, cimentul era utilizat în mare parte la construcția drumurilor și în industria grea, iar uneori și la construcția caselor.
9. Ciocolata
Deși în America boabele de cacao sunt folosite deja de mii de ani, ciocolata pe care o știm astăzi a apărut abia în secolul al XIX-lea. Într-o oarecare măsură, acest lucru a fost facilitat de Coenraad Johannes van Houten, care în anul 1828 a inventat presa de cacao cu ajutorul căreia a stors ulei de cacao din boabe de cacao prăjite. Însă abia în anul 1847, Joseph Fry a preparat pentru prima dată ciocolată comestibilă din praf de cacao, unt de cacao și zahăr.
Joseph a adăugat o porție suplimentară de ulei de cacao când presa boabele de cacao, fapt care i-a permis să dea ciocolatei o formă. Acest proces a fost îmbunătățit în anul 1875, când Daniel Peter și Henri Nestle a adăugat în amestec lapte condensat, obținând o bară de ciocolată. Ciocolata a devenit un produs foarte popular și a jucat un rol important în formarea altor linii de produse, precum produsele dietetice.
8. Closet cu rezervor pe vas
Societatea mereu a dispus de toalete, indiferent sub ce formă, iar unele dintre ele erau surprinzător de complexe. Spre exemplu, civilizația de pe Valea Indului din Asia a construit sub străzi o rețea de canale în care cu ajutorul apei era colectat conținutul toaletelor. Sisteme similare au fost găsite și în timpul săpăturilor în zonele așezărilor civilizațiilor minoice de pe insula Creta.
Cu toate acestea, closetele cu rezervor pe vas au fost inventate abia în Epoca victoriană. În anul 1775 Alexander Cumming a patentat toaleta cu evacuare curbată care permitea blocarea mirosului în țeava plină cu apă. Cu toate acestea, invenția lui Cumming a rămas neobservată până în anii 1800, devenind populară abia în anul 1858, când Londra se sufoca de un miros teribil ce venea din canalizare, fapt din cauza căruia a fost închis chiar și Parlamentul.
Rezervorul cu apă combinat cu capacitatea toaletei de a îndepărta deșeurile și mirosurile în curând a devenit foarte popular. Oamenii de afacere precum Thomas Crapper au început să vândă closetele cu rezervor pe vas împreună cu hârtie igienică (inventată în SUA în anul 1875) oamenilor care își puteau permite acest bun. În anul 1892, au fost inventate și încuietorile cu găuri unde se introduceau monede pentru toaletele publice.
7. Pasteurizarea
În anul 1856, Louis Pasteur a primit o cerere de la un producător de alcool să afle de ce alcoolul produs a devenit acru. În acel moment, se considera că fermentația este un proces pur chimic, însă Pasteur a descoperit că levurile din drojdia de bere sunt un organism viu. Această descoperire l-a determinat să creeze o teorie a fermentației sub acțiunea unor microorganisme. Pasteur a descoperit că microbii mor dacă mediul în care trăiesc este încălzit până la o anumită temperatură. Acest fapt i-a permis să creeze o metodă de a păstra vinul și conservele. Prin urmare, cercetătorul a reușit să determine temperatura și timpul necesar pentru a lichida germenii. Pasteur a patentat acest proces și l-a numit „pasteurizare”.
Doar la sfârșitul anilor 1800, pasteurizarea a devenit comună și în industria producătoare de lapte. Este cunoscut faptul că în lapte adesea este întâlnit agentul cauzal al tuberculozei, însă după apariția procesului de pasteurizare a laptelui numărul de cazuri de tuberculoză a scăzut considerabil. Pentru a lichida microbacteriile ce cauzau TBC, laptele era încălzit până la temperatura de 72 de grade Celsius și ținut în asemenea condiții timp de 15-20 de secunde. În multe țări vânzarea laptelui nepasteurizat este interzisă, deși unii fermieri încă consumă lapte crud la fermele lor, fapt care a dus la apariția altei invenții, și anume a intubației oro-gastrică.
6. Poșta
Deși popularitatea sistemului poștal tradițional a scăzut considerabil, poșta încă este o modalitate extrem de eficientă de a transporta milioane de scrisori și colete în întreaga lume. Înaintea apariției sistemului poștal pe care îl cunoaștem astăzi, costul livrării unui colet sau a unei scrisori nu se calcula după greutatea plicului, ci după distanța pe care corespondența sau coletul trebuiau să o parcurgă până la destinație, precum și după numărul de foi transmise. Cheltuielile erau suportate de destinatar, adică multe scrisori, în principal facturi, nu ajungeau la destinație.
În anul 1840, în Anglia a avut loc reforma Uniform Penny Post, iar Penny Black a devenit primul timbru lipit pe scrisori. Astfel, numărul de scrisori livrate s-a dublat peste noapte. În anul 1839 au fost trimise aproximativ 76 de milioane de scrisori. Până în anul 1840 cifra a crescut până la 169 de milioane, iar în anul 1901, după moartea reginei Victoria, anual se livrau deja peste două miliarde de scrisori și cărți poștale.
În SUA un asemenea serviciu a apărut în anul 1847, iar restul lumii l-a preluat. Sistemul poștal funcționa atât de bine, încât poșta era livrată de 12 ori pe zi, iar în cazul în care livrarea scrisorii dura mai mult, clienții se plângeau. Cu toate acestea, un sistem poștal la un preț mic a contribuit, de asemenea, la apariția unor inovații mai puțin dorite. Astfel, în epoca victoriană poșta s-a întâlnit cu dificultăți precum spamul, fraudele poștale și scrisorile nedorite.
5. Mașina de cusut
Mașina de cusut era un aparat de uz casnic foarte original și, de fapt, a devenit un pas revoluționar, transferând tehnologia industrială în casele oamenilor. Primul brevet pentru o mașină de cusut a fost oferit în anul 1755, iar brevetul pe care l-a obținut francezul Barthelemy Thimonnier în anul 1830 a creat o revoltă printre croitori din cauza fricii de a rămâne fără o meserie. În urma acestei revolte, toate mașinile de cusut au fost distruse. Mai târziu, Isaac Merritt Singer a perfecționat designul mașinilor de cusut și a început să le producă. În anul 1860, doar în Statele Unite Singer a vândut 110 000 de mașini de cusut și de atunci designul de bază nu s-a mai schimbat.
Compania Singer a devenit prima companie americană transnațională. Prețul unei mașini de cusut era de aproximativ un sfert din salariul mediu anual, însă indiferent de acest fapt mașinile de cusut se vindeau foarte repede. Până la moartea lui Singer care a avut loc în anul 1875, compania câștiga 22 milioane de dolari pe an, o sumă uluitoare pentru acele vremuri. Profitul probabil a rezultat într-o altă invenție de-a lui Singer, și anume a planului de plată care permitea clienților să plătească în rate prețul total al unei mașini de cusut.
4. Metroul
Metroul este un sistem genial de a transporta rapid un număr mare de pasageri în zonele urbane aglomerate. În unele dintre primele metrouri erau utilizate locomotive obișnuite. În anul 1866, în Londra au început lucrările de construcție a primului tunel, care era suficient de adânc pentru a nu influența fundația clădirilor. Tunelul, de asemenea, era alimentat cu energie electrică. Primul metrou cu plată a fost deschis în anul 1890, o călătorie costând 2 peni. Lungimea tunelului era de 5 kilometri. Aproape imediat după construcția acestei linii, au fost construite noi linii de metrou.
În curând, exemplul a fost urmat și de alte țări. În Budapest primul metrou a fost deschis în anul 1896, în Paris în anul 1900, iar în New York în anul 1904. Astăzi în toată lumea există mai mult de 150 de sisteme de metrou, iar cel din New York este considerat a fi cel mai mare, având 468 de stații (sau 421 în funcție de modul în care sunt numărate).
3. Anvelopele pneumatice
Primele anvelope pneumatice au fost patentate de Robert William Thomson în anul 1845 (sau 1847, în dependență de cine întrebați), cu aproximativ patru decenii înainte ca John Dunlop să le reinventeze. Thomson și-a numit invenția „roți cu aer”. Cu toate acestea, în acele timpuri existau prea puține automobile sau biciclete, de aceea invenția părea a fi lipsită de sens, prin urmare anvelopele pneumatice nu au fost produse în masă.
Până în anul 1888, când Dunlop a reinventat anvelopele pneumatice, bicicletele puteau fi văzute oriunde, de aceea în scurt timp anvelopele inventatorului au devenit foarte populare. Spre deosebire de roțile din lemn ale căruțelor, anvelopele de cauciuc cu aer în interior au redus considerabil tremurul în timpul conducerii. După apariția industriei automobilelor, anvelopele pneumatice au devenit o invenție de zeci de ori mai utilă.
2. Radioul
Primul mesaj radio din Italia a fost trimis de Guglielmo Marconi în anul 1895. Până în anul 1899, Marconi a reușit să transmită primul semnal prin Canalul Mânecii, iar în anul 1902, inventatorul a reușit să transmită un mesaj radio prin Oceanul Atlantic. Cu toate acestea, Marconi nu a fost primul pionier al radioului. Au existat mai mulți oameni de știință care au studiat undele radio și transmițătorii, printre care se numără și Nikola Tesla. În cele din urmă, a apărut o dispută, deoarece era neclar cine totuși a fost primul care a inventat undele radio. În anul 1943, Curtea Supremă a decis în favoarea lui Tesla.
Până în anul 1914, când a început primul Război Mondial, difuzarea era încă într-o fază incipientă, însă, așa cum se întâmplă de obicei, războiul a contribuit la dezvoltarea rapidă a undelor radio, astfel încât a fost îmbunătățită gama și calitatea semnalelor. Radioul a fost utilizat nu doar pentru comunicare, dar și pentru a transmite informații despre război. Până a început cel de-al doilea Război Mondial, radioul a devenit un instrument-cheie pentru transmiterea informațiilor, comunicare și propagandă.
Potrivit UNESCO, 75% dintre toți oamenii din țările în curs de dezvoltare și aproape suta din țările dezvoltate au acces la radio și au posibilitatea de a asculta 44 000 de posturi radio din întreaga lume. Deși posturile radio tot mai des trec la transmisiunile digitale, multe dintre ele încă continuă să utilizeze tehnologia bazată pe munca lui Marconi și Tesla.
1. Radiația X
În anul 1895, Wilhelm Conrad Roentgen a descoperit fasciculul de raze X în timp ce lucra cu tuburile catodice în laboratorul său. El a observat că cristalele de lângă tub strălucesc și, în cele din urmă, a înțeles că razele pot trece prin unele obiecte. După câteva experimente, Wilhelm a descoperit că razele pot trece prin țesuturile umane, însă nu și prin oase.
Mulți oameni de știință s-au interesat de razele catodice și, în curând, au efectuat propriile experimente, în care au combinat noua tehnologie cu plăcile fotografice, pe care le-ar fi putut folosit medicii și chirurgii. În termen de șase luni de la descoperirea radiației X, chirurgii de pe câmpurile de luptă deja le foloseau pentru a detecta gloanțele în corpurile soldaților răniți.
Publicul a rămas încântat de noua tehnologie, iar în timpul târgurilor clienților li se oferea posibilitatea de a privi la propriul schelet. De remarcat că primele aparate cu raze X emiteau de 1500 de ori mai multă radiație decât aparatele moderne, iar oamenii încă nu cunoșteau nimic despre efectele secundare ale acestui proces, fapt care a rezultat în numeroase cazuri de arsuri și chiar de cădere a părului. Ei bine, orice invenție necesită îmbunătățire și nimic nu poate fi perfect din prima încercare.
