TOP-10: Cele mai mari realizări în inginerie din epoca actuală

0
155

Mai mult decât orice, omenirea iubește să ridice structuri uriașe și complexe, să nu mai vorbim despre interesul de a citi despre ele.

Astăzi vom face exact acest lucru. Oamenii din antichitate se bucurau foarte mult de realizările în inginerie din acele timpuri, deja știm despre acest fapt din alte articole. De aceea, a venit timpul să aflăm mai multe despre realizările în ingineria modernă.

10. Barajul celor Trei Defileuri

Foto: toptenz.net

Barajul celor Trei Defileuri din China este una dintre cele mai mari realizări din ingineria modernă și unul dintre cele mai controversate proiecte, dacă luăm în considerație influența barajului asupra mediului și numărul de oameni care și-au pierdut viața în timpul construcției barajului. În anul 1994, când au început lucrările, proiectul era considerat a fi unul dintre cele mai importante din țară, iar în anul 2006, când lucrările au fost finisate, barajul a devenit unul dintre cele mai mari din lume. De remarcat că, în zilele noastre, Barajul celor Trei Defileuri nu se află nici măcar în topul celor 20, în ceea ce privește mărimea fizică a barajului.

Structura masivă din beton are o lungime de 2 335 metri, o înălțime de 185 metri și conține 463 000 de tone de oțel și 37 milioane de metri cubi de beton. În ciuda faptului că există mai multe structuri care au depășit barajul chinez în mărime, Barajul celor Trei Defileuri dispune de 32 de turbogeneratoare și două generatoare adiționale, astfel încât construcția reprezintă unitatea hidroenergetică cu cea mai mare productivitate din lume, fiind capabilă să genereze un număr impresionant de 22 500 megawați de energie electrică.

Pentru a realiza cât de mare este barajul, remarcăm că au fost necesare 200 de tone de explozivi pentru a distruge batardoul ce împiedica apa râului să ajungă la baraj, iar după ce rezervorul barajului a fost umplut, greutatea acestuia a afectat rotația Pământului.

9. Conductele submarine de gaze naturale

Foto: toptenz.net

Conducta de gazde Langeled este o instalație submarină de 1 165 de kilometri ce a fost construită între anii 2003-2007 pentru a transporta gaze naturale de pe peninsula Nyhamna, ce se află pe coasta de vest a Norvegiei, până la terminalul de recepție din Easington, ce se află pe coasta de est a Regatului Unit. Această instalație are 110 centimetri în diametru, iar mărimea componentelor sale a necesitat o actualizare în construcția barjelor utilizate pentru a monta conductele. De asemenea, constructorii au întâmpinat dificultăți precum instalarea batardourilor la o adâncime de 300 metri și sudarea pieselor subacvatice. Procesul de sudare a durat circa 6 000 de ore.

În ciuda dimensiunilor extraordinare, Langeled nu este cea mai mare conductă marină din lume. Acest titlu îi aparține conductei Nord Stream, ce se întinde la 1 223 de kilometri, și geamănului său care încă este în proces de construcție, Nord Stream-2. Ambele conducte de gaze naturale se află în Rusia și duc spre Germania prin Marea Baltică. Conductele au fost foarte mult criticate din cauza temerilor că Europa va deveni dependentă de resursele de gaze naturale ale Rusiei, însă indiferent de opinia publicului, nu putem nega succesele extraordinare ale inginerilor în acest proiect.

8. Viaductul Millau

Foto: toptenz.net

Viaductul Millau nu este doar cel mai mare pod din lume, dar și una dintre cele mai mare realizări în ingineria modernă. Viaductul se ridică la o înălțime de 343 de metri, fiind mai înalt decât turnul Eiffel, și are o lungime de 2,46 kilometri. În plus, viaductul a fost proiectat într-un mod foarte interesant, reamintind un iaht subțire și extraordinar de lung. Există doar 9 puncte unde construcția atinge pământul – este vorba despre stâlpii de la capătul podului și cele 7 coloane impresionant de subțiri.

Viaductul Millau a fost proiectat de Lordul Norman Foster conform ideii inginerului francez Michel Virlogeux. Construcția se combină excelent cu peisajul înconjurător, „cu delicatețea unui fluture” cum a spus arhitectul.

În ciuda faptului că prețul viaductului a fost estimat la 524 milioane de dolari, compania de construcții care, de asemenea, s-a ocupat de realizarea Turnului Eiffel, a acceptat să finanțeze proiectul. În schimb, compania a obținut dreptul de a colecta taxele de trecere timp de 75 de ani.

7. Telescopul FAST (Five hundred meter Aperture Spherical Telescope)

O altă realizare în ingineria modernă a Chinei este telescopul sferic cu apertură de cinci sute de metri, care a devenit cel mai mare radiotelescop din lume. Cupola uriașă de 503 metri și celelalte elemente necesare au costat 180 milioane de dolari. Pentru a sesiza mărimile acestei construcții, imaginați-vă o structură de dimensiunea a 30 de terenuri de fotbal.

Telescopul FAST a fost finisat în anul 2016, iar în prezent se află în stadiul de cercetare timpurie. China a anunțat că după ce telescopul va fi testat și corectat, oamenii de știință din toată lumea vor putea beneficia de posibilitatea de a-l utiliza în cercetări. Puterea acestui telescop chinez este aproape incomparabilă. Cercetătorii presupun că telescopul are o capacitate de 10 ori mai mare de a detecta semnale de pe alte planetă decât oricare alt telescop. FAST este situat într-o depresiune naturală din provincia Guizhou, la 2 000 de kilometri depărtare de Beijing, astfel încât să fie izolat de orice interferențe radio.

Pe lângă capacitatea de a detecta vieți extraterestre, telescopul poate fi utilizat și cu alte scopuri, spre exemplu pentru a obține noi informații despre Univers și originea acestuia. Însă acest lucru va fi posibil doar în cazul în care vor exista suficienți specialiști capabili să se ocupe de asemenea cercetări. În anul 2017, China a încercat să găsească oameni calificați pentru a gestiona telescopul.

6. Proiectul MOSE

Lavori per il MO.S.E. Bocca di Lido, foto aerea, laguna di Venezia, 23-10-2012

Canalele și arhitectura Veneției nu încetează să atragă tot mai mulți turiști în ciuda prețurilor pentru o cină. Însă, din nefericire, orașul se scufundă tot mai mult pe an ce trece. Proiectul MOSE este singura șansă de a salva orașul. MOSE se descifrează ca Modulo Sperimentale Elettromeccanico sau Modul Experimental Electromecanic și presupune un sistem complex de porți glisante în cele trei canale care alimentează laguna cu apele Mării Adriatice. În cazul în care orașul este amenințat de inundații grave, porțile vor fi închise, izolând temporar laguna și salvând Veneția de inundații catastrofale.

Ca de obicei, proiectele ambițioase se confruntă cu probleme serioase, iar MOSE probabil ar fi fost primul în această listă dacă nu întâmpina dificultăți și era deja finisat. Inițial, se plănuia că proiectul va fi finisat până în anul 2011, iar mai târziu deschiderea a fost amânată pentru anul 2014 din motivul apariției unor dificultăți printre care se numără și corupția. Părțile deja instalate ale porților glisante sunt distruse de mucegai, midii și de aerul sărat, iar suma inițială a proiectului (1,8 miliarde de dolari) a crescut până la 6,18 miliarde. Astăzi specialiștii spun că, dacă totul va merge conform planului, proiectul va fi finisat nu mai devreme de anul 2022.

5. Podul suspendat Langkawi

Foto: toptenz.net

Podul suspendat Langkawi este minuscul în comparație cu celelalte structuri din această listă. Cu toate acestea, „mic” nu înseamnă „rău”, astfel podul suspendat din Malaiezia și-a meritat pe deplin titlul de „miracol ingineresc”. În anul 2005, podul pietonal a primit premiul Swiss Steel Design Award, datorită designului său excepțional și inovator. Podul este situat la o înălțime de 100 metri deasupra pământului și pare a fi destul de fragil, fiind suspendat pe un singur stâlp. Cu toate acestea, construcția este capabilă de a susține simultan 250 de persoane.

În anul 2012, podul a fost brusc închis, fapt care a fost perceput de oameni ca o avertizare că structura este prea fragilă și nu va mai fi deschisă. Însă, adevărul este că podul a fost închis din cauza lipsei finanțelor pentru întreținere. În anul 2015, după ce finanțele au fost recăpătate și au fost făcute câteva lucrări pentru îmbunătățirea structurii, podul a fost din nou deschis.

4. Palm Jumeirah

Foto: toptenz.net

Dubai este renumit pentru proiectele sale ambițioase, iar cele mai mari dintre ele probabil este Palm Jumeirah, cea mai mare insulă artificială din lume care are forma unui palmier. O insulă-palmier este mai mult decât doar o caracteristică decorativă pentru a atrage atenția pasagerilor din avioane și elicoptere. Forma excepțională a insulei a adăugat orașului 80 de kilometri de coastă pe care s-au construit hoteluri de lux și vile foarte scumpe. Construcția insulei a început în anul 2001 și, potrivit Business Insider, pentru realizarea proiectului a fost nevoie de a 92 233 965,32 metri cubi de nisip. Nisipul a fost adus din Golful Piersic și a fost distribuit sub controlul sateliților GPS pentru a realiza forma unui palmier.

Din nefericire, proiectul a afectat negativ viața marină și a cauzat eroziune costieră. Greenpeace a mers atât de departe, încât a numit insula-palmier „o cicatrice” pe suprafața Pământului, din cauza căreia apele și-au pierdut limpezimea, îngropând întregi colonii de recife de corali. Pe lângă toate, insula se scufundă cu o viteză de 0,5 centimetri pe an, fapt care într-o zi va supăra rău proprietarii bunurilor mobiliare de pe insulă.

Dacă această „insulă artificială ce are soarta de a se scufunda” nu vă pare o idee absurdă, Dubai, ca întotdeauna, este gata să meargă mai departe. Palm Jumeirah este doar prima din cele 3 insule artificiale care au fost planificate.

3. Stația Spațială Internațională (SSI)

Foto: toptenz.net

Stația Spațială Internațională este ce mai masivă construcție pe care omenirea a trimis-o vreo dată în spațiul cosmic. La construcția stațiunii au participat 15 țări, iar lucrările au fost efectuate între anii 1998 – 2011. Cu toate acestea, SSI continuă să evolueze grație noilor misiuni și necesităților în cercetări. Lungimea stației este de 110 metri, aproximativ aceleași dimensiuni pe care le are un teren de fotbal american.

Stația găzduiește oameni din ziua de 2 noiembrie a anului 2000, iar până în anul 2018 aceasta a fost vizitată de cel mult 230 de oameni din 18 țări diferite. Pe SSI mereu se află o echipă din 6 persoane de naționalități diferite, care zilnic urmăresc 16 răsărituri și apusuri de soare, deoarece stația înconjoară Pământul în doar 90 de minute. Oamenii de știință muncesc și locuiesc într-o încăpere presurizată de mărimea unei case cu 6 dormitoare, unde mai există și o sală de sport pe care rezidenții trebuie să o utilizeze zilnic timp de cel puțin două ore pe zi pentru a preveni atrofia musculară.  

La prima vedere, s-ar putea părea că SSI se află foarte departe de Pământ, însă pentru a ajunge la stația spațială sunt nevoie de doar 6 ore de zbor pe o navă spațială. Datorită panourilor solare instalate în afara stației, în anumite condiții SSI poate fi observată de pe Pământ.

2. Marele Accelerator de Hadroni (LHC)

Foto: toptenz.net

Apariția Marelui Accelerator de Hadroni, inventat de Centrul European de Cercetări Nucleare, a îngrozit omenirea, deoarece în mass-media au apărut informații care sugerau că, după lansarea acceleratorului în anul 2008, aparatul va crea o gaură neagră care va „înghiți” lumea. NASA a remarcat sarcastic că Marele Accelerator de Hadroni totuși nu a reușit să creeze o apocalipsă. În loc de a distruge lumea, LHC a oferit omenirii posibilitatea de a face o serie de descoperiri și chiar a ajutat mai mulți cercetători să primească premiul Nobil, căci cu ajutorul acceleratorului de particule a fost posibilă descoperirea Bosonului Higgs.

LHC reprezintă o structură uriașă formată dintr-un inel de 26 659 de metri, care conține magneți supraconductori și elemente de accelerare care sporesc energia particulelor. În interiorul inelului, în țevi izolate, două fascicule de energie înaltă se deplasează în direcții opuse aproape la viteza luminii. Mii de magneți care direcționează razele în jurul inelului ar trebui să aibă o temperatură de -271 grade Celsius, mai rece decât temperatura din spațiu.

1. Vehiculul marțian și macaraua spațială

Foto: toptenz.net

După vizita pe Lună și crearea unei stații spațiale, următoarea realizare importantă a omenirii în domeniul explorării spațiului cosmic este zborul spre Marte. În anul 2004, vehiculele marțiene Spirit și Opportunity au aterizat pe Planeta roșie. Oamenii de știință considerau că ambele vehicule spațiale vor funcționa doar 90 de zile, însă acestea au depășit termenii planificați. Vehiculul spațial Spirit a cercetat planeta până în anul 2009, după care s-a blocat într-o zonă unde pământul era prea moale, odată cu el, în ziua de 25 mai a anului 2011, s-a finisat și misiunea Spirit. Vehiculul spațial Opportunity s-a dovedit a fi chiar mai rezistent și a continuat să exploreze planeta până în vara anului 2018, când o furtună de praf l-a distrus definitiv.  Deși nici unul dintre vehicule nu a reușit să găsească dovezi convingătoare despre existența vieții pe Marte, rover-ul Spirit a descoperit că în trecut planeta Marte a fost mult mai umedă și, din acest punct de vedere, mai convenabilă pentru viață.

În anul 2012, visele aproape că au devenit reale, căci pe Marte a aterizat un vehicul spațial mai mare numit Curiosity. Pentru a livra vehiculul pe planeta Marte au fost nevoie de noi realizări în inginerie. Din motiv că rover-ul Curiosity era prea mare și prea greu pentru airbag-urile de mărimi standard, inginerii au proiectat un dispozitiv fantastic cunoscut sub denumirea de macara spațială. Acest dispozitiv pentru o aterizare mai ușoară este în esență o platformă futuristă echipată cu motoare dirijabile. Datorită acestui fapt, macaraua spațială joacă rolul de parașută și propulsor. Când macaraua se apropie de sol și își încetinește vitează până la aproape zero, rover-ul este eliberat și coborât ușurel la sol cu ajutorul unor cabluri. Într-un așa mod, Curiosity a ajuns la destinație deja pregătit pentru a cerceta planeta. Cu toate acestea, manevra a fost extrem de riscantă, astfel încât NASA a numit acest proces „cele 7 minute de  teroare”. Vehiculul spațial Curiosity a aterizat cu bine și până în prezent cercetează planeta Marte pentru a colecta informații ce vor fi necesare viitorilor oaspeți ai planetei.