Se consideră că primul automobil a fost inventat în anul 1885 de Karl Benz, un inginer și inventator german, însă nu este chiar așa. De atunci în istoria automobilelor s-au adăugat multe evenimente pe care urmează să le enumerăm în acest articol.
Apropo, puțini oameni știu că mai multe dintre calitățile și caracteristicile distinctive ale mașinilor moderne, pe care astăzi le considerăm ceva obișnuit, nu au fost incluse inițial în configurația standard. Spre exemplu, inițial mașinile nu aveau acoperiș și volan, de aceea șoferii mereu înghițeau muște și se sufocau din cauza prafului în timp ce conduceau mașinile.
Primele mașini arătau destul de ciudat și acest fapt este absolut normal, deoarece nimic nu poate fi perfect din prima încercare. Pe lângă toate, diferențe au existat nu doar în designul automobilelor, dar și în modul de a le utiliza. Astfel, primul șofer arestat pentru depășirea limitei de viteză a fost oprit de poliție din cauza că accelera cu o viteză, astăzi modestă, de 19 kilometri pe oră. De remarcat că polițistul care încerca să oprească „criminalul” conducea o bicicletă.
10. Prima dată un șofer a fost arestat pentru că a depășit viteza de 19 kilometri pe oră
În ziua de 20 mai a anului 1899, un bărbat de 26 de ani pe nume Jacob German a devenit primul șofer din istorie care a fost arestat pentru că a depășit limitele de viteză. Ofițerul John Schuessler menținea ordinea în Manhattan și era faimos pentru faptul că adesea aresta cu succes vizitii care încălcau regulile de circulație. Cel mai interesant este că bărbatul își făcea slujba pe o bicicletă.
Jacob German lucra pentru compania Electric Vehicle, care în acei ani opera un serviciu de taxi, toate mașinile fiind echipate cu motoare electrice. Șoferul taxiului conducea cu o viteză de 19 kilometri pe oră când a fost observat de ofițer. În acei ani, în conformitate cu legea din New York, șoferii nu puteau să depășească 13 kilometri pe oră pe linie dreaptă și 6 kilometri pe oră în timpul virajelor.
Schussler a urmărit mașina germană pe o bicicletă și în cele din urmă a arestat răufăcătorul. La știri chiar a apărut o notiță, precum că germanul conducea autovehiculul cu o viteză „amenințătoare” și chiar „nebună”. Într-un final, șoferul de taxi nu a fost amendat, ci a fost pus în închisoare.
9. Prima limită de viteză a fost de până la 19 kilometri pe oră
Prima limită de viteză pentru autovehicule a fost impusă în Connecticut în luna mai a anului 1901. Viteza maximă admisă a fost recunoscută ca fiind de 19 kilometri pe oră în oraș și 24 kilometri pe oră pe autostradă. Cu toate acestea, legea nu a fost prima care se referea la limita de viteză. Spre exemplu, în New York în anul 1652 a fost impusă o lege conform căreia căruțele trase de cai nu aveau dreptul de a se deplasa galop prin oraș.
Da, da. Primele restricții au fost impuse pentru căruțe, nu pentru mașini. Când primele mașini abia au apărut pe străzi, acestea trebuiau să respecte aceleași reguli de circulație pe care le aveau căruțele. Cu toate acestea, Connecticut a fost primul stat în care autoritățile au separat limitele automobilelor de cele ale căruțelor. S-ar putea părea că 19 kilometri pe oră este o viteză destul de lentă, însă această limită a fost bine justificată pentru acele timpuri. Mai mult ca atât, regulile ar fi putut să fie mult mai severe.
Robert Woodruff a luptat pentru a stabili limita de 13 kilometri pe oră în orașe, iar pe autostrăzi 19 kilometri pe oră. Într-un final a fost stabilită limita de 19 kilometri pe oră prin oraș. Pe lângă toate, șoferii adesea erau încetiniți dacă prin apropiere se afla o căruță trasă de cai. De ce? Autoritățile se îngrijorau că zgomotul automobilelor ar putea speria caii, fapt care ar putea cauza accidente.
8. Primul volan a apărut în anul 1894
Cu aproape 10 ani după ce Karl Benz a creat primul automobil, Alfred Vacheron a inventat primul volan. Până în anul 1894 mașinile erau conduse cu ajutorul unui mâner special.
Mânerul era un analog al mânerului cu care se conduce o barcă. Pentru a întoarce spre dreapta era nevoie de a îndrepta mânerul spre dreapta, la fel funcționa și stânga. La sfârșitul secolului al XIV-lea asemenea „volane” erau folosite doar din cauza că primele mașini au fost asamblate după exemplul echipajelor obișnuite. Vizitiul conducea caii cu ajutorul călăilor, iar în proiectarea primelor mașini s-au folosit mânere care funcționau conform unui principiu similar.
După apariția primului volan, conducerea unui automobil nu a devenit pe dată un proces la fel de plăcut ca și astăzi, căci în acele timpuri încă nu exista servomecanismul hidraulic. Pe de altă parte, roțile mașinilor din acea perioadă aveau anvelopele de mărimea roților obișnuite ale unei biciclete, compensând lipsa servomecanismului hidraulic.
Într-un fel sau altul, conducerea unei mașini în zilele noastre ar fi la fel de dificilă dacă în anii 1920 Francis W. Davis nu inventa amplificatorul care a simplificat atât de mult viața șoferilor moderni. Acest dispozitiv a intrat în folosință în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când armata americană a început să-și echipeze cu ele vehiculele.
7. Primul accident fatal a avut loc înaintea apariției primei mașini
Deja știm că primul automobil a apărut în anul 1885 și a fost inventat de Karl Benz, însă primul accident mortal cauzat de un autovehicul a avut loc cu aproximativ 20 de ani înaintea apariției mașinii. Cum este posibil?
În mod oficial prima mașină a fost atribuită lui Karl Benz, care și-a patentat automobilul sub marca Benz Patent Motorwagen. Însă acest german nu a fost primul om din istoria omenirii care a creat o mașină. Benz a fost doar primul inginer care a înființat un proiect de succes, creând un automobil cu motor și combustie internă. Oamenii conduceau automobile și până în anul 1885, însă acele automobile funcționau prin propulsia cu ajutorul aburilor.
Primul accident fatal a avut loc la 31 august a anului 1869, când o cercetătoare irlandeză pe nume Mary Ward a căzut sub roțile unui asemenea automobil. Ward mergea în mașină împreună cu 3 bărbați, printre care era și soțul ei. În timpul unui viraj, automobilul a căzut într-un șanț. Doamna din automobil a fost aruncată în fața vehiculului, după care a fost călcată mortal de mașină. În instanță s-a decis că decesul a fost unul accidental și nimeni nu a fost pedepsit pentru cele întâmplate.
6. Prima mașină electrică a fost asamblată în anul 1834
Sună ciudat, însă mașinile electrice au fost inventate înaintea mașinilor cu motor cu combustie internă. Prima mașină electrică a fost asamblată de Thomas Davenport în anul 1834. Karl Benz care și-a patentat automobilul în anul 1885 s-a născut în anul 1844, adică cu 10 ani mai târziu după apariția primei mașini electrice.
Thomas Davenport considera că dispozitivul care funcționa pe baza forței aburilor era unul învechit și a decis să-l înlocuiască cu mașini electrice. Prin urmare inginerul a creat o baterie și un motor propriu. Din păcate, Oficiul pentru Brevete și Mărci din Statele Unite a refuzat să-i acorde lui Davenport un brevet pentru simplul motiv că experții oficiului nu au reușit să înțeleagă cum funcționează acest nou vehicul electric.
Astăzi acest motiv pare a fi ridicol, însă de remarcat că în acei ani totul era puțin diferit. Oficiul pentru Brevete și Mărci din Statele Unite nu a emis niciodată brevete pentru dispozitive electrice, de aceea specialiștii oficiului nu au avut nici o experiență în acest domeniu. Ulterior, Davenport și-a obținut brevetul, însă mașina electrică nu a câștigat niciodată popularitate din cauza nesiguranței primei baterii.
Americanii consideră că prima mașină electrică a fost inventată de Thomas Davenport, însă mai există o versiune a adevărului care spune că de fapt primul inventator al mașinii electrice a fost un scoțian pe nume Robert Andersen. Cu toate acestea, nimeni nu știe exact când Andersen și-a creat invenția. Se presupune că aceasta s-a întâmplat prin anii 1832-1839.
5. Radioul în mașini a fost instalat pentru prima dată în anul 1922
Astăzi o mașină fără radio este ceva anormal. Cu toate acestea, primul radio a fost instalat în mașină abia în anul 1922 și pentru această idee ar trebui să mulțumim compania Chevrolet. Totuși radioul nu a devenit imediat o componentă standard a unui automobil.
Inițial radiourile erau o opțiune la alegere și erau oferite pentru un preț de 200 de dolari. Antenele acestor radiouri erau uriașe și ocupau aproape întregul acoperiș al automobilului. Bateria pentru receptor era aproape la fel de mare, de aceea inginerii trebuiau să depună un efort considerabil pentru a le pune sub scaunele din salon. Boxele erau doar două și acestea erau plasate în spatele scaunelor. Radiourile au devenit un standard pentru automobile doar în anii 1930.
La un moment dat în America a apărut o întreagă mișcare împotriva instalării radiourilor în automobile. Membrii acestei mișcări susțineau că muzica și știrile distrage atenția conducătorilor auto și aceștia adorm chiar în timp ce conduc. Mai mult ca atât, autoritățile statului Massachusetts și ale orașul St. Louis au propus să fie luate în considerație actele care interzic echiparea autoturismelor cu receptoare radio. Cu toate acestea, reprezentanții Asociației producătorilor de radio (Radio Manufacturers Association) au afirmat că, dimpotrivă, radiourile nu permit șoferilor să adoarmă și sunt foarte folositoare, servind ca o sursă de informație despre vreme și situația de pe șosea.
Temerile vizavi de radiourile din acea vreme pot fi înțelese, deoarece conducerea unui automobil primitiv era destul de dificilă. Șoferul trebuia să gestioneze un număr mare de butoane și pârghii, precum și să monitorizeze simultan datele mai multor senzori. Toate acestea distrăgeau atenția, de aceea radiourile într-adevăr puteau reprezenta un pericol. Cu toate acestea, problema a fost rezolvată fără vreo implicare atunci când mașinile au devenit mai confortabile.
4. Primul accident fatal din America a avut loc din cauza unui vehicul electric
Un bărbat de 69 de ani pe nume Henry H. Bliss a devenit prima victimă a unui accident rutier din Statele Unite, fiind lovit de o mașină electrică.
Pe 13 septembrie a anului 1899, Bliss coborâse din tramvai și încerca să ajute o doamnă care cobora din urma lui când a fost lovit de un automobil. Bărbatul a fost transportat la spital, însă traumele erau prea dificile și bărbatul a decedat în ziua următoare. Accidentul a fost cauzat de un taxi al companiei Electric Vehicle Company, șoferul căreia a fost pentru prima dată în istorie arestat pentru depășirea vitezei (punctul 10).
Bliss a fost lovit în apropiere de intersecția dintre strada 74 și Central Park West Avenue din New York. Această regiune a devenit foarte faimoasă din cauza accidentelor, astfel încât șoferii tramvaielor au început s-o numească „zona periculoasă”. Cu toate acestea, nimeni încă nu deceda-se din cauza accidentelor din acea regiune, prima victimă devenind Bliss. De remarcat că în acea perioadă în New York existau mai multe vehicule electrice decât mașini cu motoare cu combustie internă. Mașinile electrice erau mai populare, deoarece erau mai puțin zgomotoase, mai simplu de condus și nu eliberau substanțe toxice.
3. Primul automobil zburător a fost asamblat în anul 1932
Deși prima mașină zburătoare a fost creată în anul 1932, ingineria încă nu a reușit să facă această invenție practică. Inventatorul automobilului a devenit un american pe nume Waldo Waterman, care și-a numit invenția Waterman Arrowbile. Waterman a asamblat 5 mașini zburătoare, însă la un moment dat inventatorul a fost nevoit să-și încetinească producția.
Waterman și-a prezentat primul prototip în anul 1932. Era vorba despre un automobil cu 3 roți și aripi numit Whatsit. O versiune îmbunătățită a fost creată în luna mai a anului 1935 pentru concursul mașinilor zburătoare organizat de Departamentul de Comerț al SUA.
Cel de-al doilea prototip nu putea fi condus pe drumuri simple ca un automobil obișnuit, de aceea invenția nu a trecut selecția. Cu toate acestea, eșecul l-a motivat și mai tare, prin urmare Waterman și-a fondat propria companie pe care a numit-o Waterman Arrowplane Co. Mai târziu bărbatul a asamblat al treilea prototip care putea să zboare, dar și să se deplaseze pe șosea. Când mașina era folosită ca un transport obișnuit, aripile și elicele trebuiau scoase.
Prin urmare Waterman a mai dezvoltat câteva automobile zburătoare, însă în acei ani oamenii încă nu erau pregătiți pentru asemenea inovații, de aceea în anul 1938 inventatorul a trebuit să-și închidă compania.
2. Primele mașini aveau anvelope albe
Se pare că în zilele noastre anvelopele sunt singura componentă a automobilelor care nu-și schimbă niciodată culoarea, toate fiind negre. Însă acestea nu mereu erau astfel. În anul 1895 anvelopele abia au început să fie produse și acestea erau de culoarea albă. Această culoare nu a fost stabilită intenționat. Anvelopele erau produse din cauciuc simplu care este de culoare albă, însă cu timpul acestea inevitabil deveneau negre din cauza funinginii eliberate din eșapament.
Mai târziu producătorii și-au dat seama că acea funingine le-au făcut anvelopele mai durabile. Specialiștii eu reușit să dezvolte o tehnologie bazată pe utilizarea unui material cu proprietăți similare funinginii, este vorba despre negrul de fum. Această pulbere a făcut anvelopele mai rezistente și le proteja de raze ultraviolete și ozon. În plus, noile anvelope se confruntau perfect cu căldura eliminată de automobil. Din cauza negrului de fum anvelopele și astăzi sunt negre.
1. Primele automobile cu acoperiș au apărut în anul 1905
La fel ca căruțele, primele mașini nu aveau acoperiș și, cum am menționat mai devreme, acestea se asemănau mult cu căruțele. Primele mașini cu motoare nu protejau șoferul și salonul de ploaie, de soarele arzător și de praful de pe stradă. În timp ce conduceau, șoferii adesea înghițeau muște și se sufocau cu praf.
De aceea proprietarii automobilelor încercau să-și parcheze vehiculele sub copaci sau utilizau huse speciale când nu mai puteau tolera murdăria. Totul s-a schimbat în anul 1905 când compania Cadillac a lansat primul automobil cu acoperiș. Mașina era una dintre cele mai scumpe, acoperișul fiind oferit ca o opțiune suplimentară pe care nu toți șoferii și-o puteau permite. Multor americani le-a plăcut invenția, de aceea șoferii erau gata să ofere prețul cerut pentru a se putea deplasa confortabil.
Însă în curând șoferii și-au dat seama că un acoperiș închis nu mai este în vogă. Deși acoperișul era mai practic, în curând companiile au revenit la mașinile fără acoperiș doar pentru a fi într-un pas cu moda. Cu toate acestea, acoperișul nu a fost înlăturat complet. Șoferii puteau reveni la el de sine stătător. Acel tip de mașini a fost numit „decapotabile”.
