Vârfurile munților și cerurile de deasupra Pământului cu siguranță sunt niște peisaje pe plac tuturor. Totuși, ceea ce se află sub pământ, de asemenea poate fi impresionant. Există în lume niște peșteri naturale și găuri artificiale care nu doar uimesc, dar și dețin câteva recorduri mondiale.
- Deep Joy Y-40
Vă aduceți aminte cum în copilărie încercați să ajungeți la fundul bazinului? Imaginați-vă cât de emoționant ar fi să ajungeți la fundul unui bazin care este de 10 ori mai adânc decât cele standarde și vă veți da seama ce este de fapt Deep Joy Y-40, situat în comuna Montegrotto Terme din Italia. Bazinul Y-40 face parte din hotelul «Terme Millepini Hotel » și este cel mai adânc bazin de înot din întreaga lume. Bazinul are o coborâre verticală la 42 metri și conține 4,3 milioane de litri de apă.
Bazinul Y-40 este cu mult mai mult decât o groapă pentru cei ce iubesc să se scufunde. Mina adâncă este o parte dintr-un bazin imens, care include secțiuni plane de diferite adâncimi, inclusiv mica secțiune tradițională care are 1,3 metri și câteva peșteri subacvatice artificiale. Însăși apa din piscină provine de la izvoarele termale locale și este menținută la temperatura de 33°C, permițând vizitatorilor să se scufunde fără scafandru. De asemenea, doritorii pot vedea niște zone adânci ale piscinei fără a se scufunda, deoarece în bazin există un tunel observator transparent, care este situat la adâncimea de 5 metri și reamintește tunelele care sunt, de obicei, situate în acvarii.
- Tunelul Eiksund
Tunelul Eiksund din Norvegia trece sub fortăreața Vartdals și unește insula Hareidlandet cu continentul European. Tunelul a fost deschis în anul 2008 în cursul proiectului Eiksundsambandet, care cuprinde construcția mai multor tunele și poduri care ar trebui să permită o circulație liberă între insula Hareidlandet și restul țării. La fel ca și multe alte tunele din lume, tunelul Eiksund micșorează semnificativ cât dependența șoferilor de feriboturi, atât și timpul călătoriilor pe automobil. Eiksundul norvegian este cel mai adânc tunel subacvatic din lume pe unde poți călători cu autocarul, cel mai adânc punct al său având 287 metri.
Pentru a construi tunelul de 7,8 kilometri lungime a fost nevoie de săpat 660 000 de metri cubi de rocă. Această cantitate este destulă pentru a umple un stadion de 175 metri înălțime. Tunelul Eiksund, care trece pe sub o fortăreață, de asemenea, include și niște pante mai abrupte decât celelalte tuneluri subacvatice. Acest fapt sperie mulți șoferi, probabil din cauza conexiunii dovedite dintre frecvența accidentelor auto și pantelor abrupte.
- Peștera Dragon’s Breath
Această peșteră este situată în deșertul Kalahari din Namibia și este numită Dragon’s Breath (Răsuflarea dragonului) din cauza aerului umed care, după senzații, suflă dinspre intrarea în peșteră. În anul 1986 s-a aflat că aerul umed este cauzat de un mare lac subteran, care este situat aproximativ la 60 metri sub pământ. Luând în considerație că lacul din peștera Dragon’s Breath ocupă aproape 2 hectare, el este cel mai mare lac subteran din lume care nu este blocat de ghețari. Este foarte dificil să ajungi până la el, de aceea adâncimea lui maximă încă nu este cunoscută. Cel mai adânc punct al lacului care a fost măsurat are 91 metri.
Apele cristaline și liniștite ale lacului sunt, de asemenea, populate de o specie extrem de rară de pești care este introdusă în lista animalelor pe cale de dispariție, Clarias cavernicola. Acesta se întâlnește doar în lacul din Dragon’s Breath și se hrănește cu orice materie organică care cade în apă. Au fost numărate doar 150 de pești din această specie, fapt pentru care ei sunt considerați pe cale de dispariție. Însăși peștii nu sunt pigmentați și au niște ochi mici acoperiți cu piele care, de fapt, nu le folosesc la nimic, deoarece la acele adâncimi nu există lumina solară.
- Acviferul Great Pagosa
Zona de odihnă și Spa din orașul Pagosa Springs, statul Colorado, propune vizitatorilor săi posibilitatea de a savura câteva bazine geotermale. Deja de foarte mult timp, turiștii din întreaga lume vin aici pentru a se scălda în aceste bazine cu efect terapeutic, apele cărora au o concentrație mare de minerale. Această concentrație este într-atât de mare, încât turiștii sunt avertizați să aibă grijă să nu bea apă direct din bazine, deoarece aceasta poate provoca un efect laxativ. Se recomandă filtrarea apei după ce sedimentele se depun la fundul apei.
Aceste bazine se hrănesc din lacul Great Pagosa, pe care localnicii îl numesc „sursa principală”. Această sursă naturală este prea fierbinte pentru a face baie în ea, deoarece temperatura la suprafață ajunge la 55° C. Conductele subterane transportă apa din sursa principală în bazinele zonei de odihnă, unde apa se menține la o temperatură mai plăcută, de 28-46°C. Cu toate acestea, vizitatorilor li se recomandă să nu stea în bazine mai mult de 10 minute.
Adâncimea sursei principale este de 8 metri, deși mai aproape de centru, apele geotermale se ridică dintr-o gaură mult mai adâncă. Conform datelor obținute în tipul măsurării, adâncimea lacului este de 305 metri, fapt pentru care acviferul Great Pagosa este considerat cea mai adâncă sursă de apă fierbinte din lume. De menționat că această măsurare este una oficială, deși nu adevărată. Adâncimea reală a lacului nu este cunoscută, deoarece cablul de măsurare s-a terminat la adâncimea de 305 metri, însă așa și nu a atins fundul lacului.
- El Zacaton
El Zacaton este situat în Tamaulipas, Mexic și este considerat cea mai adâncă pâlnie din lume umplută cu apă. Pâlnia are 116 metri în lățime și 319 în adâncime și este înconjurată de stânci abrupte, de 20 de metri, care coboară până la suprafața apei. Carstul El Zacaton s-a format din cauza activității vulcanice și acidificării apelor subterane, prin urmare, acestea s-au ridicat la suprafață și au dizolvat calcarul de deasupra, formând o pâlnie. Activitatea vulcanică din regiune menține temperatura apei din pâlnie la 30°C.
Pâlnia El Zacaton este numită în cinstea ierbii „zacate” care crește pe insulele excepționale din apele pâlniei. Activitatea vulcanică din prejmă probabil este cauza apariției acestor insulițe, deoarece dioxidul de carbon transportă diferite minerale la suprafața apei. Insulele sunt într-atât de ușoare, încât se deplasează deasupra apei, fiind suflate de vânt.
Pâlnia, de asemenea, este un loc perfect nu doar pentru scafandri, dar și pentru cercetări științifice. Majoritatea scafandrilor întră în El Zacaton printr-un tunel subteran de 17 metri, ci nu se coboară de pe stânci. Acolo au fost înregistrate câteva recorduri, deși a existat și un caz tragic. Un scafandru a murit în timpul scufundării, deoarece în pâlnie era prea întuneric pentru ca partenerul său să observe că ceva nu este în regulă. În adâncimile pâlniei El Zacaton, de asemenea, viețuiesc nișe bacterii extremofile excepționale, care se hrănesc cu sulf.
- Supraconductorul super-collider (Superconducting Super Collider)
Astăzi supraconductorul nu este într-atât de impresionant după cum pare. Dacă el ar fi fost finisat, el ar deveni cel mai mare super-collider din lume. Suprafața sa este de 87 de kilometri și cuprinde orașul Waxahachie din Texas. Din nefericire, construcția supraconductorului super-collider a depășit foarte repede estimarea chiar la începutul construcției.
Proiectul a fost aprobat în anul 1987 cu un buget inițial de 4.4 miliarde de dolari și a fost finanțat în primul rând de Ministerul Energeticii al SUA și al statului Texas. Până în anul 1993, cheltuielile au ajuns la 11 milioane de dolari și tunelul de 24 kilometri în lungime era deja săpat. Astăzi tunelul colectează apa de ploaie.
Proiectul care așa și nu a fost finisat, a fost denumit „cea mai scumpă gaură săpată de om din întreaga istorie”. Mulți consideră că dacă proiectul construcției Supraconductorului super-collider ar fi fost finisat, Bosonul Higgs avea să fie descoperit mai degrabă și SUA avea să-și păstreze poziția de lider în studiul fizicii particulelor.
- Peștera Vrtoglavica Jama
Peștera Vrtoglavica Jama este situată nu departe de granița Italiei cu Alpii Iulieni din Slovenia. Intrarea în peșteră este acoperită cu gheață și este situată la o altitudine de 1.900 de metri, pe Muntele Kanin.
Vrtoglavica înseamnă „peștera amețelii” din slovenă și nu este numită așa în zadar. Pasajul îngust și aproape vertical care coboară spre munte este foarte periculos pentru a fi trecut, deoarece pereții lui sunt netezi și acoperiți cu gheață. În cele din urmă, trecerea se extinde considerabil într-o groapă foarte adâncă.
Peștera Vrtoglavica Jama nu se deosebește datorită lungimii, mărimii sau adâncimii ei, ci este populară pentru faptul că în ea este situată cea mai mare cădere neîntreruptă din lume. Dacă în ea ar fi aruncat un obiect, el ar zbura neatins 603 metri până a ajunge pe o suprafață plană. În această peșteră, de asemenea, se găsește cea ai lungă cascadă subterană din lume. Lungimea acesteia este de 420 metri. Aceasta pornește din unul din coridoarele peșterii și cade în adâncul ei, de unde ajunge spre un rezervor subteran mult mai adânc.
- Fântâna Woodingdean
În anul 1858 în orașul Woodingdean, Anglia, a fost proiectat un plan pentru construcția unei noi clădiri care ar deveni o parte a unei școli pentru adolescenți cu caracter dificil din apropiere. Pentru construcție era nevoie de apă, însă s-a considerat că pomparea acesteia din locuri diferite ar fi nerentabilă. Construcția fântânii Woodingdean a început cu ajutorul unor lucrători adulți dintr-o închisoare din apropiere pentru a reduce costurile. Toate lucrările de excavare a fântânii au fost efectuate manual, iar gălețile cu sol au fost ridicate la suprafață cu un troliu.
Inițial s-a planificat construcția unei fântâni de 122 metri, pereții căreia trebuiau să fie din cărămizi. După doi ani de lucru, adâncimea fântânii a ajuns la 13 metri mai jos de suprafața pământului (și un pic mai jos de nivelul mării), însă apa tot nu a fost găsită. La acel moment, au fost săpate și tunele în 4 direcții, de asemenea fără succes. Oamenii care conduceau proiectul au refuzat să cedeze și au decis să sape fântâna mai departe în unul din tunelurile orizontale.
Aceasta a fost săpată încă doi ani, mai mult ca atât, oamenii lucrau 24 de ore pe zi, săpând și așezând cărămizi. Unica sursă de lumină erau lumânările și condițiile erau de o natură proastă, deoarece majoritatea lucrătorilor munceau goi într-un tunel îngust. În sfârșit, la 16 martie a anului 1862, un zidar a observat că pământul a început să se ridice lent. El și alți lucrători s-au grăbit să părăsească fântâna și au reușit în 45 de minute, după care apa a acoperit pereții de la suprafața fântânii, fapt care a însemnat un succes. După 4 ani de muncă intensivă, fântâna Woodingdean a atins 392 metri în adâncime, fapt pentru care este considerată cea mai adâncă fântână săpată manual din lume.
- Peștera terapeutică Gastein (Gastein Healing Cave)
Hotelul Grand Park și Spa (Grand Park Hotel & Spa) din valea austriacă Gastein are cel mai mare centru terapeutic pentru tratarea bolilor din lume. Pacienții care suferă de boli cronice care provoacă o durere intensă, cum ar fi artrita, fibromialgia, guta și încă multe alte boli, se îndreaptă spre Heilstollen care însemnă „Peștera Terapeutică Galerie”, care este situată în munții Radhaus. Mulți dintre pacienți spun că sesiunile din peșteră le ușurează durerile pentru un timp lung. Se consideră că peștera terapeutică Gastein oferă scutire de durere în 90% din cazuri.
Care este secretul succesului peșterii Galstein? Căldură de origine naturală, umiditatea și gazul radon. (Efectul radonului este a doua cauză principală a cancerului pulmonar).
Pacienții sunt ridicați în munte la aproximativ 2 kilometri pentru o sesiune de 60 de minute în una dintre cele 5 camere cu condiții, căldura în care variază de la 37°C și 75% umiditate până la 41,5°C și umiditate de 100%. Radonul ajunge în organism prin plămâni și prin piele, unde acesta eliberează radiația alfa, care, se spune că stimulează mecanismele de reînnoire a celulelor, reduce inflamațiile și eliberează endorfinele. Clima caldă a încăperilor influențează semnificativ efectul radonului. Pacienților li se recomandă să bea multă apă înainte de sesiune din cauza căldurii. Femeilor însărcinate le este interzisă o astfel de procedură. De fapt, nici un fel de nivel al gazului radon nu este sigur. Neprivind la acest fapt, peștera terapeutică Galstein este o formă de terapie bine primită și este exploatată din anul 1952. Companiile germane și austriece care se ocupă de asigurările de sănătate acoperă cheltuielile pentru o astfel de sesiune.
- Mina TauTona
TauTona care înseamnă „Marele Leu” din limba Setswană, este o mină din Africa de sud din care se extrage aur și se află în exploatare din anul 1962. În anul 2006 au fost începute lucrări cu scopul de a mări mina în cursul cărora au fost adăugate mine în plus la cea inițială care are 2 kilometri lungime. Spre anul 2008, proiectul a fost deja finisat. Noul punct al minei se afla deja la o adâncime de 3,9 kilometri deasupra pământului, fapt pentru care ea este considerată cea mai adâncă mină din lume. O călătorie cu ascensorul până la fundul acesteia va lua aproximativ o oră.
Structura impresionantă a minei conține aproximativ 800 de kilometri de tuneluri. Aici, 5600 de minieri lucrează zilnic în niște condiții periculoase. Unul dintre pericole este temperatura, care la cele mai mari adâncimi este insuportabilă, ea poate atinge 55°C, în timp ce temperatura rocilor este de 60°C. Pentru a micșora căldura, sunt folosite climatizoare care mențin temperatura la 28°C.
În ultimii ani, exploatarea aurului din mina TauTon a scăzut considerabil, de la 13.437 grame în anul 2006, la 5.358 grame pentru anul 2012. Această scădere se află în strânsă legătură cu activitatea seismică, care oprește extracția și necesită o revizuire a practicii miniere. Din fericire, din anul 2006, prețul aurului a crescut într-o măsură oarecare.
