O mare parte dintre monumentele arhitecturale au avut de suferit înainte de a deveni într-adevăr apreciate și cunoscute în cercul turiștilor. Din nefericire, o altă parte dintre ele nu a reuști să facă față timpului pentru a ajunge în zilele noastre. În numărul lor intră toate cele 7 minuni ale lumii antice, cu excepția Marei Piramide din Giza. Majoritatea arhitecturilor au fost distruse în timpul numeroaselor războaie, dar și din cauza unor fenomene naturale, cum ar fi eroziunea. Multe dintre ele totuși au fost salvate în ultimul moment, înainte de a deveni doar o simplă amintire despre cultura popoarelor din trecut. Altele însă puteau să nu apară niciodată dacă nu erau protejate de niște oameni mai luminați la minte.
- Cerea demolării Turnului Eiffel
Se pare că Turnul Eiffel nu a fost mereu un monument iubit de francezi. Mai mult ca atât, chiar și în zilele noastre există oameni care nu prea îl apreciază, însă părerea majorității le potolește reacția aspră. Proiectul pentru construcția turnului a fost întemeiat în anul 1889, și era menit să onoreze memoria pentru revoluția franceză, însă monumentul imediat a trezit nemulțumirea poporului. Parizienii considerau că turnul Eiffel va distruge imaginea pitorească a câmpurilor Marte. Până a fi fost pus fundamentul construcției, administrația orașului a primit o mulțime de demersuri cu privire la încheierea proiectului. Totuși, parizienii nu au obținut un succes, deși li s-a promis că turnul va fi demontat în cursul a 20 de ani, îndată după Expoziția Mondială care era planificată pentru anul 1889. Peste un timp, parizienii și-au schimbat părerea vizavi de turn, deoarece el s-a dovedit a fi o resursă prețioasă pentru anii de război. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, turnul era cât pe ce să fie distrus de Hitler. Din fericire acest lucru nu s-a întâmplat și astăzi marele turn primește mai mult de 7 milioane de turiști anual, fapt care-l face unul dintre cele mai populare monumente din lume. Restaurantele și magazinele de suvenire de la etajul doi al turnului, dar și platforma de vizionare de la etajul trei vă vor deschide o priveliște fantastică spre frumoasa capitală franceză, Paris.
- Sfinxul – pierdut printre nisipuri
Sfinxul este una dintre cele mai populare și recunoscute atracții turistice din întreaga lume, care de-a lungul secolelor a fost lăsată uitării și supusă vandalismului și eroziunii. În decursul a 4 500 ani, Sfinxul a urmărit în tăcere de pe piedestalul său cum s-a desfășurat istoria oamenilor din Valea Regilor. Statuia a fost construită în cinstea vechiului zeu Harmakis , însă mai târziu despre acea religie s-a uitat, la fel ca și despre monument. Au trecut secole și nisipurile Egiptului au îngropat în sine corpul Sfinxului, la suprafață lăsând-ui doar capul. Statuia înfricoșa localnicii, de aceea ei l-au denumit „Tatăl Spaimei”. În timpul unei lupte care nu a fost oficial documentată, nasul Sfinxului a fost deteriorat. În anul 1817, arheologii au eliberat statuia de nisip însă nu au găsit nimic interesant în ea și au lăsat-o în pace. Încurând, Sfinxul a fost îngropat din nou în nisipuri. Mai târziu s-a descoperit că baza Sfinxului era pe cale să se destrame din cauza unei surse de săruri care o spăla. Din fericire, au fost luate măsuri la timp și statuia s-a păstrat până astăzi.
- Statuia libertății – uitată în depozit
Milioane de turiști din toate colțurile lumii vin pentru a trece pe sub torța Statuii Libertății și pentru a obține o nouă viață cu un viitor de succes. Statuia Libertății atrage anual mii de turiști, fiind simbolul statului American și a poporului acestuia. Probabil ați auzit de faptul că statuia a fot un cadou din partea Franței. Parțial este adevărat. Arhitectul francez Auguste Bartholdi, fiind în ospeție la Expoziția Mondială, s-a adresat către liderii Egiptului pentru ca acei să analizeze posibilitatea de a proiecta împreună o statuie uriașă, care ar fi instalată la intrarea în canalul Suez. Fiind refuzat, el s-a adresat către SUA, care recent și-a sărbătorit Ziua Independenței. Pentru a face rost de resurse financiare și a construi monumentul au fost nevoie de 15 ani. Statuia a fost ridicată într-unul din cartierele pariziene, iar toate cheltuielile pentru materiale și lucru au fost colectate de la investitori, fără implicarea statului. Apropo, Joseph Pulitzer a ajutat la colectarea resurselor financiare, promițând investitorilor că le va menționa numele în jurnalul său. Când toate lucrările au fost finisate, statuia a fost dezmembrată în 300 de bucăți, ambalată în 241 de cutii și trimisă în SUA pe o navă franceză numită Isere. După un drum foarte greu prin Oceanul Atlantic, statuia un an întreg a stat în depozit. Avea să stea acolo încă mult timp dacă nu era jurnalul New York World care a promis că va tapa numele celor care va investi bani în instalarea statuii pe insulă.
- Alamo, planul lui Bowie
Vă aduceți aminte despre bătălia pentru Alamo? Texas și Mexic ține minte, la fel ca și Jim Bowie. Terenul împodobit cu ruinele unor fațade din cărămidă a unor clădiri cândva imense, au reușit să vadă destule. Inițial Alamo a fost construit ca o capelă în misiunea San Antonio de Valero din anul 1718. Clădirea a fost distrusă în anul 1724 în timpul unei furtuni. Mai târziu, în anul 1744, ea a fost restaurată însă s-a prăbușit din nou în anul 1756. Construcția capelei a doua, rămășițele căreia le vedem astăzi, a avut loc în anul 1758. Se plănuia să fie construite două turnuri mari și un plafon cu o suprafață mai mare de patru hectare. Totuși, proiectul nu a fost dus până la capăt. De vină au fost epidemiile care au redus numărul locuitorilor din Valero într-atât de mult, încât nu ajungeau oameni pentru a urmări clădirea. Capela a fost transformată într-o parohie autonomă în anul 1793, care prin urmare a fost utilizată de către soldații orașului San Antonio ca un spital. Denumirea de „Alamo” acest loc l-a primit datorită garnizoanei Alamo staționate aici pentru un an întreg în perioada anilor 1801-1802. În urma unor bătălii sângeroase dintre trupele texane, spaniole, mexicane și cele ale confederației, Alamo și-a schimbat proprietarii de mai mult de 16 ori. Acele rămășițe care au supraviețuit până în ziua de astăzi au fost treaba lui Jim Bowie, care a cerut permisiunea guvernatorului Henry Smith de a arunca în aer Alamo, pentru a nu-l da inamicului, fapt pe care l-a făcut la 2 februarie a anului 1836.
- Monumentul lui Washington afectat de cutremur
Monumentul lui Washington era cât pe ce să fie pierdut până a-și obține faima. Din cauza unor dificultăți financiare care urmăreau statul american în anii de tinerețe, construcția a fost oprită pentru mai mulți ani. În schimb a fost creată capitala care poartă numele primului președinte ale Statelor Unite ale Americii. Au trecut 75 de ani până construcția a fost începută, însă în scurt timp a fost din nou abandonată. După un timp, construcția totuși a fost finisată, însă în locul unor materiale scumpe s-a decis să se utilizeze o alternativă mai ieftină. Un cutremur cu magnitudinea de 5,8 care a avut loc în anul 2011 în districtul Columbia , a provocat niște pagube serioase în structura monumentului. Din această cauză, autoritățile au fost nevoite să interzică vizitarea liberă a monumentului. Potrivit unui raport întocmit la cererea Serviciului Parcului Național al SUA, pe monument s-au rupt niște panouri de marmură și decorațiuni exterioare și s-au crăpat (parțial s-au prăbușit) suporturile verticale care susțineau integritatea monumentului din interior. Crăpăturile erau într-atât de serioase, încât din interior se putea vedea lumina solară prin ele. Într-un final, monumentul s-a remontat și a fost din nou deschis pentru turiști.
- Casa Albă și tornado
Istoricii spun că, de fapt, Casa Albă, nu a fost la fel cum arată astăzi. Această clădire a trecut prin multe încercări: a fost arsă, distrusă și restabilită de o mulțime de ori. Cel mai distrugător eveniment a avut loc în anul 1814, când soldații britanici au intrat în Washington, au izgonit toți locuitorii orașului și au incendiat Capitoliul și Casa Albă. Însăși faptul cu după atâtea încercări Casa Albă încă mai există nu poate fi explicat logic. Se pare că soarta a considerat că monumentul nu a înfruntat destule și în 2 zile după devastarea de către soldați, Casa Albă a fost lovită de un tornado. Probabil în acest fapt a existat și un plus, deoarece tornado a adus ploi și vânturi puternice care au stins flăcările și au forțat trupele britanice să părăsească orașul. Istoricii remarcă faptul că cea mai mare parte din trupele britanicilor a murit în urma furtunii, ci nu în lupte. Este straniu faptul că în acea zi orașul a fost atacat de trei vârtejuri, deși în următorii 7 ani în district s-au văzut doar 7 fenomene de acest tip.
- Arsenalul militar al Taj Mahal-ului
Este suficient de șocant să auzi că foștii lideri ai Agrei și poporul său o vreme au încercat să umilească cel mai faimos monument din țara lor. Astăzi Taj Mahal este considerat o rămășiță fără de preț a trecutului și testament al unei iubiri nemuritoare, pe care voi, fiind în India, sunteți obligat să-l vizitați. Neprivind la atitudinea bună față de acest monument astăzi, în trecut el a fost pe cale de a fi distrus de câteva ori: a fost supus vandalismului timp de zeci de ani și a fost un obiect de dispreț în ochii multor lideri indieni. Monumentul a fost construit de către Shah Jahan drept mausoleu pentru soția sa și a fost o adevărată minune a timpului său. După moartea împăratului, memorialul a fost uitat și se dărâma încetișor. Atunci s-au implicat britanicii, transformând acest loc într-un oraș militar. Fațadele de marmură au fost distruse iar în locul lor au apărut cazărmi, apoi pereții sălii au fost înălbiți cu scopul de a-l impresiona pe prințul William. După plecarea englezilor, unt timp au trecut zvonuri că Taj Mahal va fi demolat iar în locul lui va fi construită o clădire guvernamentală. Deși planurile nu au fost niciodată înfăptuite, monumentul a rămas la fel de părăsit cum a fost și se deforma încetișor. Pe teritoriul din jurul Taj Mahal-ului se strângeau companii la picnicuri și se plimbau în jur, luând cu sine niște bucățele din clădire ca suvenir. În anul 1828, Lordul William Bentinck a anunțat că majoritatea atracțiilor turistice ale Indiei vor fi demolate și vândute în Londra. Într-un așa mod, o parte din Taj Mahal a fost demontată și dusă în Londra. Unele dintre aceste suvenire au fost onorate să fie dăruite regelui George al IV. Tot ce a rămas de la monument a fost ordonat să fie ars. Din fericire, negocierile din Londra au eșuat și ideea a fost lăsată la o parte. La începutul anilor 1900, regele Curzon a fost șocat, văzând starea acestui monument arhitectural și a participat la restaurarea lui. În anul 1983 Taj Mahal-ul a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
3. Colosseum-ul: lupta cu timpul
Colosseum-ul, de asemenea cunoscut sub numele de Amfiteatrul Flavian, a fost într-atât de tare defectat, încât este straniu faptul că el încă nu s-a prăbușit. Monumentul are aproape 2000 de ani și acele 2/3 din el care au supraviețuit timpului sunt dovadă a măiestriei inginerilor vechilor romani, dar și a eforturilor enorme care sunt întreprinse pentru a evita destrămarea acestuia. Colosseum-ului de două ori a suferit din cauza loviturilor de fulgere care au ars toate structurile de lemn și a distrus subsolul lui Domitian (fratele lui Titus). Pentru a stinge flăcările au fost nevoie de eforturile pompierilor și soldaților Romei. Flăcările, într-o măsură oarecare, au afectat pietrele și amestecul care le ține unite. Pentru a restaura monumentul a fost nevoie de un întreg deceniu. Colosseum-ul, de asemenea, a scăpat în mod miraculos din mâinile creștinilor, care intenționau să-l distrugă deoarece pe arena sa au murit mulți martiri creștini. Totuși, fațada de marmură care împodobea amfiteatrul a fost scoasă și cu ea au fost împodobite casele orășenilor. Suporturile de fier au fost, de asemenea, furate și dezmembrate. Recent s-a descoperit că Colosseum-ul, la fel ca și Turnul din Pisa, este un pic înclinat din cauza că-i lipsesc suporturile. Acum una dintre marginile sale este cu 40 cm mai sus decât cealaltă. În prezent, sunt depuse eforturi pentru a restaura și menține integritatea monumentului care suferă din cauza fluctuațiilor pământului cauzate de metrou.
- Vânturi puternice pe podul Golden Gate
În cinstea celei de-a 50-a aniversări a Podului Golden Gate în mai 1987, 300 000 de oameni au mărșuit în lungul lui. Martorii spun că au simțit cum podul este mișcat de vânt și s-a lăsat în jos la 2 metri. Pentru a evita panica, oamenii nu au fost anunțați de acest incident. Inginerii au anunțat că nu există vreun pericol, deoarece fiecare dintre suporturile podului poate rezista până la 2600 kilograme greutate, în timp ce participanții la marș aveau în total mai puțin de 2450 kilograme. În realitate, în timpul construcției podul era mai slab decât acum. Din cauza schelelor slabe și problemelor cu fluxurile, în timpul construcției au murit 911 oameni. Apoi, în anul 1913 podul a fost închis pentru câteva ore din cauza unor vânturi foarte puternice care suflau cu 113 kilometri pe oră și mișcau podul ca pe o frunză. Cu 10 ani înainte de acest incident, podul geamăn al acestuia, numit Tacoma Nerrouz, s-a prăbușit din cauza unui vânt care sufla cu 65 kilometri pe oră. Defecțiunile structurale ale podului Golden Gates, de asemenea, s-au format în urma unor vânturi puternice, care făceau podul să se miște dintr-o parte în alta.
- Turnul înclinat din Pisa și ordinele militare
Multe dintre minunile lumii au fost distruse în decursul războaielor. Chiar și astăzi o mare parte dintre opere de artă dispar fără urmă în timpul unor lupte aprige. Turnul din Pisa pe care-l cunoaștem cu toții era cât pe ce să intre în această listă. De fapt, pericolul care atârna asupra lui nu se referă la o bombardare din partea oponenților cum se întâmplă adesea. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, sergentul Leon Wekstein a primit ordinul de a distruge toate clădirile care ar putea deveni o ambuscadă a soldaților germani. În turnul înclinat a fost deja instalat un explosiv și acesta trebuia doar să fie pus în funcțiune, însă căldura era într-atât de mare, încât sergentul nu a putut ținti turnul iar soldații lui au nimerit sub focul inamicilor și au fost nevoiți să se retragă. Într-un așa mod turnul a fost salvat și a supraviețuit până în zilele noastre. Astăzi aici se efectuează lucrări cu privire la menținerea turnului, deoarece pe an ce trece unghiul acestuia se tot mărește.
