TOP-10: Lucruri obișnuite care au fost cândva interzise

0
40
Foto: Rare Historical Photos

Cândva unele lucruri care astăzi sunt pentru noi obișnuite au fost ilegale. Ele erau interzise, deși nu reprezentau un pericol. Adesea cei responsabili pentru aceste reguli aveau alte motive de a pune restricții decât cele declarate oficial.

Lucrurile interzise despre care am scris în acest articol variază de la sport până la băuturi și sărbători. Iar sărbătoarea despre care urmează să vă vorbim nu este una neînsemnată, ci însăși Crăciunul. Încă mai surprinzător este faptul că interdicția a fost pusă de o sectă creștină.

10. Fotbalul

Fotbalul are o istorie foarte interesantă în Anglia și Scoția, unde acesta  fost de câteva ori interzis. Prima interdicție a fost pusă de Edward al II-lea la data de 13 aprilie a anului 1314 în Londra. El a declarat că fotbalul este foarte gălăgios și poate duce la niște consecințe nedorite.

A doua interdicție a fost pusă în anul 1331 de regele Edward al III-lea. În anul 1363 acesta a interzis toate tipurile de sport și a ordonat tuturor să învețe să tragă cu arcul. Regii Richard al II-lea și Henry al V-lea, de asemenea, au interzis fotbalul în perioada domniei sale.

În timp ce majoritatea interdicțiilor au fost impuse din cauza așa ziselor temeri că oamenii vor juca mai mult fotbal decât vor trage cu arcul, adevărul este că regii nu erau chiar atât de mult interesați de arcuri precum spuneau. Fotbalul era jocul oamenilor simpli și aristocrații nu participau la meciuri. De aceea, este evident că ei erau geloși.

9. Crăciunul      

În anul 1659 puritanii au făcut ceva aproape imposibil – ei au interzis Crăciunul. Ei aveau o interpretare strictă a creștinismului și credeau că toate formele de celebrare, inclusiv Crăciunul, erau un păcat. De asemenea, ei considerau Crăciunul o sărbătoare păgână.

Pentru prima dată în Anglia, Crăciunul a fost interzis în anul 1644, după ce puritanii au preluat majoritatea locurilor în parlamentul englez. Puritanii din Noua Anglie au auzit de o asemenea interdicție din afara Angliei și au creat un analog local. Interdicția nu se limita doar la sărbătoare. Tradițiile de a decora pomi de Crăciun, de a amenaja ulițele și casele, precum și de a pregăti budinci, de asemenea, au fost interzise.

Pentru ca nimeni să nu sărbătorească Crăciunul în taină, puritanii au ordonat ca întreprinderile să lucreze în acea zi. În ajunul Crăciunului purtătorii de cuvânt umblau pe ulițe, reamintind tuturor că în ziua următoare Crăciunul nu se va sărbători. Crăciunul a fost interzis în Anglia până în anul 1660, iar în Noua Anglie până în anul 1682.

8. Șahul

În diferite perioade din istoria omenirii șahul a fost interzis în Persia, Egipt, Japonia și Franța. Jocul a fost interzis și în Afganistanul modern, iar în Arabia Saudită este interzis până în prezent. În anul 664 șahul a fost interzis în Persia după ce orașul a fost capturat de armata musulmană Umar bin al-Khatta. Al-Khatta a interzis șahul, temându-se că oamenii ar putea juca pentru bani.

Cu câteva decenii mai târziu, împăratul Jito a interzis șahul în Japonia. În anul 1005 jocul a fost interzis și în Egipt, iar în anul 1061 cardinalul Damiani din Osin, de asemenea, a interzis clericilor să joace acest joc. În anul 1195 șahul a fost interzis de Biserica Ortodoxă, iar în anul 1252 jocul a fost interzis și în Franța. Regele Ludovic al IX-lea a declarat că șahul este un joc inutil și plictisitor.

În anul 2001 și talibanii au interzis șahul. Ei susțineau că din cauza lor oamenii nu se roagă și devin dependenți de jocurile de noroc. Arabia Saudită a urmat acest exemplu în anul 2016, declarând că jocul este doar o pierdere de timp. Este evident că toate aceste regate, biserici și monarhi interziceau jocul sub pretexte prea generale. De aceea, cel mai probabil, au existat motive ascunse.

Probabil un asemenea motiv era religia. Dacă oamenii câștigau sau pierdeau în jocurile de noroc, ei puteau să-și imagineze că au fost ajutați sau încurcați de vreo ființă atotputernică. Însă, creându-și propria strategie, ei puteau să creadă în propria lor putere și să o folosească în viața obișnuită.

7. Popcornul

În epoca cinematografiei fără sunet popcornul era interzis în cinema. În acea perioadă filmele erau o distracție pentru clasele superioare care puteau să citească subtitrările filmului. Cinematografele erau amenajate luxos pentru a satisface gustul publicului. Podelele erau acoperite cu covoare scumpe, iar proprietarii cinematografului nu doreau ca acestea să fie pătate de uleiul din popcorn, de aceea această gustare a fost interzisă (în acea perioadă popcornul era un deliciu foarte popular care se vindea pe stradă).

În timpul Marii Depresiuni, când au apărut primele filme cu sunet, situația s-a schimbat. Oamenii deja nu trebuiau să știe să citească pentru a privi filmele preferate. Din acest motiv au apărut cinematografe pentru clasele inferioare. Oamenii veneau împreună cu popcornul propriu care se vindea la un preț accesibil chiar și în perioada Marii Depresiuni.

Vânzătorii de popcorn au decis să profite de potențialul pieții și au început să vândă popcorn în apropiere de cinematografe. Mai târziu proprietarii cinematografelor au înțeles ce se întâmplă și au început să pună taxe vânzătorilor de popcorn care își vindeau produsele lângă cinematograf. Peste o scurtă perioadă de timp proprietarii au mai înțeles și că vor avea un profit mai mare dacă vor vinde popcorn chiar în cinema.

6. Bowling

Foto: David Teniers the Younger

Bowlingul este un alt tip de sport care a fost interzis de monarhii britanici. Regele Edward al III-lea, despre care am menționat și în punctul cu fotbalul, a interzis bowlingul în anul 1366, deoarece această distracție distrăgea oamenii de la antrenamentul cu arcul. Regele Edward al IV-lea a interzis bowlingul în anul 1477, o dată cu câteva alte tipuri de sport și jocuri, deoarece acestea încurcau oamenii să-și dezvolte abilitatea de a ochi cu arcul.

Regele Edward al VIII-lea a interzis bowlingul, deși singur îl juca. La fel ca predecesorii săi, el a interzis jocul din cauza că specialiștii în tragerea cu arcul își petreceau majoritatea timpului jucând bowling, și nu antrenându-se.

Din cauza că însăși monarhul iubea bowlingul, jocul nu a fost interzis complet. Cu toate acestea, el a introdus câteva legi noi care au făcut bowlingul un joc al aristocraților. În primul rând, fiecare om care avea un teren pentru bowling era obligat să plătească o taxă în sumă de 100 de lire sterline. Spațiile sub aer liber au fost declarate ilegale. Terenul trebuia să se afle într-o încăpere și putea fi folosit doar în scopuri personale.

5. Femeile în pantaloni

În anul 1800 șeful poliției din Paris a declarat că femeile trebuie să obțină o permisiune de la departamentul de poliție înainte de a îmbrăca haine bărbătești. În anul 1892 legea a fost schimbată, fapt care a permis femeilor să poarte pantaloni doar cu condiția că în acel moment ei vor avea frâurile unui cal în mâini.

În anul 1909 legea a fost modificată și acum femeile puteau să poarte pantaloni și în cazul în care merg pe bicicletă. În anul 1969 Consiliul Municipal din Paris a cerut șefului de poliție să anuleze legea. Acela a refuzat (chir dacă legea deja de mult nu mai era aplicată), declarând că legea trebuie din nou să fie aplicată din cauza imprevizibilității modei.

În mod ironic, pantalonii au devenit ulterior o parte a uniformei femeilor din poliție. O altă încercare de a anula această lege a avut loc în anul 2003, după ce Ministrul egalității dintre bărbați și femei a declarat că nu există o necesitate de a modifica legea, deoarece aceasta nu este aplicată. În cele din urmă legea a fost anulată abia la 31 ianuarie 2013.

4. Card bancar pentru femei

Femeilor din Statele Unite li s-a interzis să dețină un card bancar, cel puțin oficial. Ele se confruntau cu discriminare și dificultăți când încercau să obțină una. Cererea de a obține un card bancar trebuia să fie semnată de soțul femeii. Dacă femeia nu avea un soț sau era văduvă, ea trebuia să-și găsească un bărbat.

În plus, înainte ca femeia să obțină cardul bancar, ea era obligată să raporteze statului ei de familie și numărul de copii pe care îi avea. De asemenea, veniturile ei erau înjumătățite pentru a calcula suma maximă de pe card pe care femeia putea s-o folosească. Această discriminație a durat până în anul 1974, până când Congresul nu a adoptat o nouă lege ce ținea de posibilitățile creditare egale, indiferent de sex, rasă, religie etc.

3. Cafenelele

Foto: Bodleian Library, University of Oxford

În anul 1675, regele Angliei, Charles al II-lea, a adoptat o lege care interzicea cafenelele. Pentru a împiedica unii antreprenori creativi să lucreze de acasă, regele, de asemenea, a interzis tuturor să vândă cafea de acasă. Într-un fel, legea interzicea tuturor să vândă ceai, cafea, ciocolată și sorbet în casă sau magazin.

Interdicția nu avea absolut nici o legătură cu cafeaua. Regele se îngrijora doar de faptul că în cafenele oamenii puteau să planifice rebeliuni. Cafenelele erau echivalentul barurilor de azi. Doar în Londra se numărau circa 3 000 de cafenele. Aici oamenii se strângeau pentru a bârfi și a discuta chestiuni guvernamentale.

Regele nu avea încredere în oameni și mereu bănuia că cineva ar dori să-i provoace vreun rău. Însă, motivul oficial nu era acesta. Charles susținea că cafenelele fac oamenii mai leneși și tulbură pacea publică. Interdicția nu a fost aplicată niciodată, deoarece cu două zile înainte de a intra în vigoare aceasta a fost anulată.

2. Costumele de baie

Foto: Pinterest

La începutul anilor XX, costumele de baie au cauzat o panică asupra declinului moralității. Până în anii 1900, costumele de baie erau făcute din lână și acopereau tot corpul. Ele păreau a fi niște haine obișnuite purtate în ziua de zi cu zi. Mai târziu costumele de baie nu mai aveau mâneci și au devenit mai strâmte.

În încercarea de a păstra normele morale, orașele și plajele au început să adopte legi care stabileau lungimea minimală a costumul de baie permisă pe plaje. Costumele de baie dintr-o singură piesă au fost interzise. Pe unele plaje, inclusiv în câteva orașe faimoase, precum New York și Chicago, unele femei au fost arestate din cauza că purtau un costum de baie scurt.

În anul 1919 în New York au apărut 20 de femei care aveau misiunea de a patrula plajele pentru a se asigura că femeile poartă doar costumele de baie acceptate de lege. În anul 1921 în Hawai legea a fost modificată și acum femeilor li se permitea să poarte costume de baie scurte cu condiția că acestea se vor acoperi cu o bucată de haină mai lungă. Unele femei se acopereau cu prosoape sau o haină lungă pentru a nu încălca legea. Situația a început să se schimbe în anii 1930, când guvernul a început să tolereze femeile îmbrăcate în costume de baie scurte.

1. Bikini

Foto: Rare Historical Photos

Costumele de baie din două piese au fost și ele supuse unor critici. În curând după apariția lor în anul 1946, bikiniurile au provocat o furtună de indignări. La un moment dat, Louis Reard, designerul vestimentar care a creat acest tip de costum de baie, s-a dezamăgit în vânzările costumelor și aproape că s-a dat bătut. Bikiniurile au fost interzise în Franța, Spania, Italia, Portugalia și câteva state din SUA. O perioadă costumele de baie din două piese erau interzise și în filmele Hollywoodului.

În anul 1953, Pedro Zaragoza, primarul orașului Benidorm din Spania, a permis femeilor să poarte bikini pe plajele orașului, chiar dacă aceste costume erau interzise în întreaga Spanie. Turiștii britanici aduceau bikini cu ei și primarul știa că trebuie să facă legală purtarea acestor costume dacă vrea ca Benidorm să devină o atracție turistică populară.

Din cauza acestei legi controversate, unele femei de pe plaje au avut niște situații neplăcute cu membrii Gărzii Civile. Cu toate acestea, Zaragoza era hotărât să păstreze bikiniurile. El a făcut o călătorie de 8 ore spre Madrid pe un scuter pentru a se întâlni cu generalul Francisco Franco, un dictator militar. Când acesta a ajuns la întâlnire, pantalonii săi erau murdari de motorină. Generalul Franco a fost de acord să accepte legea și bikinurile au început câte puțin să cucerească Spania.