Probabil istoria este ceea ce face dintr-un obiect o adevărată atracție turistică. În acest articol am adunat câteva istorii uimitoare despre cum au reușit unele monumente și clădiri să facă față pericolului și să rămână întregi, reamintind despre cele întâmplate.
- Poarta Brandenburg: Singura atracție turistică care a supraviețuit bombardarea capitalei germane de către Forțele Aliate
Poarta Brandenburg din Berlin este prima atracție turistică care apare în minte când ne reamintim despre Germania. Ea a devenit un element notoriu în perioada Războiului Rece, deoarece aceasta este un simbol al diviziunii Germaniei – poarta era punctul de trecere de la est spre vest și a făcut parte din Zidul Berlinului.
Poarta este situată în Piața Parisului (Pariser Platz), un spațiu foarte larg care se presupune că fost cea mai mare piață a Germaniei de dinainte de război. Poarta Brandenburg este unica atracție turistică care a supraviețuit bombardarea capitalei de către Forțele Aliate în anul 1945, deși ea a fost foarte tare deteriorată. Coloanele aveau găuri lăsate de gloanțe și de fragmentele care au zburat în aer după explozii. Singurul cap de cal care s-a păstrat de la cvadriga inițială acum se află în colecția muzeului Märkisches din Brandenburg.
În anul 2000, după ce Germania deja se reuni-se, Poarta Brandenburg a fost restabilită. Astăzi ea a devenit una dintre cele mai des vizitate atracții turistice a Germaniei și Europei.
- Sanno Shrine: Arca care a supraviețuit detonarea bombei atomice din orașul japonez Nagasaki
Sanno Shrine este situată la aproximativ 800 de metri la sud-est de epicentrul exploziei bombei atomice din Nagasaki și, de fapt, prezintă o singură coloană de piatră la intrarea într-un templu.
Arca cu doar o coloană (numită și torii) a fost un rezultat neprevăzut a exploziei bombei atomice la data de 9 august a anului 1945. Una dintre coloane a fost distrusă, însă cealaltă a rămas în picioare, deși întoarsă la 30 de grade.
Copacii Sanno Shrine sunt încă o atracție turistică care a supraviețuit și un exemplu viu al distrugerii și restaurării. Doi copaci mari de camfor au fost incendiați, iar toate frunzele le-au fost rupte de valul exploziei. Cu toate acestea, copacii au supraviețuit. Unul dintre copacii din Nagasaki a fost declarat un monument natural la 15 februarie a anului 1969. Crengile deteriorate ale copacului s-au restabilit și au înverzit din nou.
Întreaga zonă a fost distrusă de explozia bombei atomice, însă nu și poarta, care se afla de fapt foarte aproape de epicentru și a supraviețuit ca prin minune, rămânând o amintire terifiantă a catastrofei din anul 1945.
- Pinul minune: Copacul care nu a fost dat jos de valul tsunami din anul 2011 din Japonia
Când în prefectura Tohoku, la 11 martie a anului 2011, un cutremur a provocat un val de tsunami imens, întreaga pădure din prefectura Iwate a fost distrusă. Din 70 000 de copaci a supraviețui doar unul, așa numitul „Pin minune”.
Pinul solitar a mai trăit încă 18 luni după catastrofă, după care a murit din cauza salinității solului cauzată de tsunami. De-a lungul vieții sale (173 de ani), pinul a supraviețuit 3 valuri de tsunami de dimensiuni mari (1869,1933 și 2011). Când copacul a murit (în urma schimbării condițiilor naturale din zonă), el a fost tăiat în bucăți pentru depozitare.
De atunci, copacul a fost restaurat ca monument. Trunchiul a fost golit și întărit cu o carcasă de carbon, iar crengile au fost reproduse din plastic. După doi ani de la catastrofă „Pinul minune” a devenit un monument.
- „Cupola exploziei atomice” (A-Bomb Dome): Simbol al „Orașul pașnic” din Hiroshima
Cupola Gambaku din Hiroshima este simbolul păcii, pe care aproape toți oamenii l-au văzut măcar o singură dată pe vreo poză. Clădire, care a fost proiectată de un arhitect ceh în anul 1915, a fost folosită inițial ca centru de expoziție pentru promovarea producției industriale din Hiroshima (Hiroshima Prefectural Industrial Promotion Hall).
Din cauza că centrul de expoziție pentru promovarea producției industriale se afla la doar 160 metri de la epicentrul exploziei bombei atomice, clădirea nu putea să nu fie deteriorată, iar oamenii care se aflau acolo fără îndoială au murit. Cu toate acestea, ea nu a fost distrusă definitiv – valul exploziei bombei atomice, care s-a evaporat în aer, nu i-a permis să se prăbușească definitiv. Clădirea este unica construcție care a supraviețuit după explozie.
În curând clădire și-a primit numele de „Cupola Gambaka” din cauza carcasei metalice de deasupra care a rămas dezgolită. Inițial se plănuia demolarea structurii împreună cu celelalte rămășițe ale orașului, însă din cauza că o mare parte din clădire a rămas întreagă, planurile au fost amânate.
Cupola a devenit un subiect pentru controverse – unii locuitori vroiau demolarea ei, pe când alții doreau să o vadă în calitate de monument în amintirea exploziei bombei atomice, dar și ca simbol al păcii. În cele din urmă, s-a recurs la restabilirea orașului Hiroshima și carcasa clădirii a fost păstrată. În anul 1996 ea a fost declarată Patrimoniu Mondial al UNESCO.
- Pagoda din templul Horyu-Ji (Horyu-Ji Temple’s Pagoda): Cea mai veche construcție din lemn, care a supraviețuit 46 de cutremure
De când pagoda a fost construită (în anul 607), în Japonia au avut loc 46 de cutremure cu magnitudinea de 7+ baluri pe scara Richter. Construcția din lemn are 5 etaje (32,45 metri în înălțime și aproximativ 20 metri pătrați în lățime) și este situată în orașul Ikaruga. Este una dintre cele mai vechi clădiri din lemn din lume. Datarea pe baza inelelor anuale ale arborilor a stabilit că pomul, al cărui lemn a fost folosit pentru a construi stâlpul central al pagodei, a fost tăiat în anul 594. Și totuși cum a reușit construcția să rămână întreagă după atâtea cutremure?
Tehnologia construcției pagodelor cu mai multe etaje împreună cu budismul a fost adusă în Japonia din China în secolul al șaselea. Pe continent, pagodele erau construite în mod tradițional din piatră. Însă, luând în considerație instabilitatea seismică din Japonia și cantitățile mari de precipitații, acest design nu a fost chiar potrivit. După câțiva ani de experimentări, constructorii japonezi au aflat cum să adapteze structura pagodelor la condițiile climatice, făcând 3 schimbări în design: s-au utilizat niște cornișoare largi și grele, nu s-a făcut vreo legătură dintre podele și în mijlocul construcției a fost plasată o coloană de amortizare.
Coloana centrală se coboară la 3 metri sub suprafața fundamentului. La baza ei a fost fixat un element care se crede a fi una dintre coastele lui Buddha. Deși pagoda are 5 etaje, la nivelele superioare nu poți urca din interior, pe de altă parte acest aspect inspiră oamenii.
- Turnul din Pisa: Turnul înclinat, salvat în timpul unui atac de către un sergent american care l-a considerat prea frumos pentru a fi distrus
Turnul din Pisa a fost construit în anul 1372 și este una dintre cele mai faimoase structuri din lume. O construcție mai veche decât turnul, situat pe Piața Catedralei celebrului orășel italian, este Catedrala din Pisa (Pisa’s Cathedral) și Baptistry.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, orașul era sub controlul Germaniei. Turnul a fost utilizat în calitate de punct de observație – un loc ideal, luând în considerație împrejurimea goală.
Aliații au încercat să intre în orașul Toscanei în vara anului 1944, în mare parte din cauza alocațiilor mlăștinoase din jurul Pisei, însă mai ales din cauza că germanii atacau foarte activ. De asemenea, germanii erau foarte exacți în atacurile cu rachete, de aceea Forțele Aliate au presupus că dușmanii pot avea turnuri de observație.
Când americanii s-au apropiat de periferia orașului Pisa, intenționând să se îndrepte mai departe, ultimii 4 kilometri erau o zonă mortală. Autoritățile militare vroiau să afle dacă germanii foloseau clădirea astăzi notorie și au decis să trimită pe cineva pentru a afla. Sergentul senior Leon Weckstein al Diviziei 91 Infanterie avea un spirit de observație uimitor și petrecea câte 16 ore pe zi la posturile de observație, controlând focul de artilerie și de mortar. Soarta turnului depindea de ochii acestui bărbat de 23 de ani, nativ din California. În anul 1942, Leon a fost respins de marina militară americană din cauza că avea o vedere slabă. Infanteria însă l-a acceptat, deși bărbatul a remarcat că „ea accepta pe oricine”.
Weckstein și operatorul său radio, sergentul Charles King, au fost informați că vor fi trimiși într-o misiune periculoasă. În această misiune bărbații puteau să-și piardă viețile, deoarece urmau să meargă pe teritoriul dintre trupele americane și cele germane. Dacă dușmanii într-adevăr foloseau turnul, Wackstein trebuia să transmită informația prin undele radio și Forțele Aliate aveau să distrugă turnul în câteva secunde.
Wackstein era foarte atent și în câteva minute el putea să decidă soarta turnului din Pisa, însă construcția l-a frapat cu frumusețea ei și el a decis să amâne comanda până nu va fi sigur.
Bărbatul era încă fermecat de turn, când deasupra capului său au început să treacă gloanțe. Germanii au lansat o ofensivă aeriană în direcția lui Wackstein și King. Ei au contactat baza și li s-a ordonat să se întoarcă imediat înapoi. Autoritățile militare au recurs la un alt plan de atac și turnul a fost salvat. Nici până în prezent nu se cunoaște dacă erau sau nu erau nemți în turn în acea zi fierbinte de iulie. Reamintindu-și despre trecut, Wackstein a zis: „Știți ce? Am avut 50 de ani la dispoziție pentru a mă gândi la asta și sunt sigur că nemții erau în turn”
- Statuia lui Isus: Imaginea catolică care a supraviețuit după un taifun din Filipine
Taifunul Haiayn, care a avut loc în anul 2013, a lăsat în urma sa niște distrugeri colosale, smulgând case și forțând familii să se refugieze. Cu toate acestea, o singură figură a rămas neclintită și cu brațele întinse – statuia lui Isus Hristos, care nu a fost atinsă de vânturile puternice.
Deși taifunul Haiyan a șters întregi orașe de pe hartă, Isus a rămas la locul său, cu privirea îndreptată spre orășelul Tanauan din centrul Filipinelor.
Statuia a devenit un simbol al speranței pentru cei care au încercat din răsputeri să supraviețuiască. Taifunul a cauzat distrugeri masive și a luat viața a 5 mii de oameni.
- Moscheea Rahmatullah (Rahmatullah mosque): Moscheea care a rămas întreagă după valul de tsunami din anul 2004, Indonezia
La 26 decembrie a anului 2004, în oceanul Indian, nu departe de malurile Sumatrei de nord (Indonezia), a avut loc un cutremur cu o magnitudine de 9,1 baluri după scara Richter. Cutremurul a cauzat un val de tsunami care a lovit câteva plaje de pe coasta oceanului Indian. Au decedat mai mult de 230 000 de oameni și milioane au rămas fără case.
Unul dintre orașele care au avut de suferit a fost Lhoknga, care este situat pe coasta de vest a Sumatrei, în apropiere de capitala provinciei Aceh, Banda Aceh. Orașul a fost distrus, însă s-a întâmplat și o minune. Moscheea Rahmatullah a supraviețuit, fiind unica clădire care a rămas înălțată deasupra ruinelor. Mulți localnici consideră că moscheea a rămas întreagă datorită intervenției divine.
- Crucifixul și statuia Fecioarei Maria: imagini catolice care au rămas întregi după un incendiu în biserică
În luna noiembrie a anului 2014, un crucifix făcut în Italia și o statuie a Fecioarei Maria au fost ca prin minune salvate dintr-un incendiu care a distrus o mare parte din biserica istorică catolică a Sfintei Cruci (Holy Cross Catholic Church) din San Jose, statul California. Cu incendiul au luptat mai mult de 100 de pompieri.
În timp ce unii pompieri încercau să țină trecătorii la o distanță sigură față de vechea biserică de 108 ani incendiată, care în orice moment se putea prăbuși, alții au reușit să scoată din foc crucifixul, toate astea sub ochii localnicilor urmăreau șocați cele întâmplate.
Unii credincioși spun că nu puteau să creadă că crucifixul de 3 metri a reușit să fie scăpat din incendiu. Alții însă cred că întâmplarea a fost un semn că biserica ar trebui reconstruită.
- Rezervorul de apă din Chicago (Chicago Water Tower): Unica clădire publică care a supraviețuit Marele Incendiu din Chicago
Rezervorul de apă din Chicago a fost construit în anul 1869 din niște blocuri mari de calcar și pare mai mult a fi un mic castel medieval decât un rezervor cu apă. El a fost proiectat de arhitectul William Boyington și include o țeavă de 40 de metri care era utilizată pentru a regula presiunea.
Rezervorul de apă și stațiunea de pompare au fost unicele două clădiri publice din centrul orașului Chicago care au supraviețuit după marele Incendiu din anul 1871 care a ars până la cenușă întregul oraș.
De atunci rezervorul a devenit unul dintre icoanele preferate ale orașului, acesta simbolizând capacitatea orașului Chicago de a face față tuturor încercărilor. Construcția a fost cât pe ce de a fi distrusă de trei ori: în 1906, 1918 și 1984, însă de fiecare dată a fost salvată de protestele publice. În anul 1962, turnul a fost reconstruit și astăzi este utilizat ca o galerie de artă (City Gallery in the Historic Water Tower).
