Nu! Nu este o glumă de întâi aprilie. La prima vedere s-ar părea că un grădinar entuziast a încleiat intenționat niște fructe pe trunchiul unui copac pentru a-și uimi vecinii, însă de fapt, fructele jabuticabei singure cresc din trunchiul și crengile copacului.
Jabuticaba este cunoscut și sub numele de „Pom cu struguri brazilian”. Această plantă lemnoasă crește, în mod tradițional, în America de Sud, cel mai des fiind întâlnită în Paraguay, Argentina, și clar lucru, în Brazilia. Fructul este suculent, de culoare violetă, și poate fi strâns și mâncat direct de pe copac.
Fructul este adesea folosit ca ingredient pentru deserte de jeleu, marmelade, și din el se mai prepară sucuri răcoritoare uimitor de delicioase. De asemenea, fructele jabuticabei sunt fermentate și folosite în producerea vinurilor și lichiorurilor puternice. Fermentarea începe chiar la 3 zile după colectarea roadei, de aceea, uneori pur și simplu nu există o altă cale, decât de a produce din fructe băuturi alcoolice, sau de a le arunca. Din același motiv, exportarea fructului în formă proaspătă este practic imposibilă.
Dacă a-ți dori să plantați acest copac în grădină, veți avea nevoie de foarte multă răbdare, deoarece copacul crește o veșnicie. Totuși, când copacul va atinge maturitatea, toate eforturile vor fi răsplătite. Planta se adaptează foarte ușor la diferite condiții, deși necesită umiditate permanentă și un anumit procent de aciditate în sol. Cu toate acestea, jabuticaba crește bine și în solurile alcaline.
O mică ramură detașată de pe o plantă-mamă va da prima sa roadă doar după 5 ani. Iar dacă plănuiți să creșteți un copac jabuticaba dintr-o sămânță, copiii voștri vor putea savura roada muncii voastre și gustul fructului doar peste vreo 20 de ani. Neprivind la ciclul îndelungat de maturizare, această plantă este un copac pitic destul de popular în țările din zona climatică temperată.
În condițiile naturale copacul înflorește de 2 ori pe an. Arată de parcă un îngheț magic s-ar fi depus pe trunchiul copacului. Proprietatea arborelui de a produce florile direct pe trunchi se numește cauliflorie. Astfel, în loc de a crește noi lăstari, copacul crește flori direct pe tulpină și crengi, din care mai târziu apar și fructele.
Pe măsură ce se maturizează, fructul dintâi primește o culoare verde aprinsă. Mai târziu el se colorează într-un violet dens, fapt care înseamnă că fructul poate fi rupt și mâncat. Biluțele mici, de un verde palid, se transformă în niște fructe mari de vreo 3 cm în diametru.
Vă puteți întreba de ce totul se întâmplă anume așa. De ce aceste fructe nu cresc ca pe ceilalți copaci? Răspunsul este simplu. Jabuticaba a evoluat în așa mod, pentru ca animalele care sunt niște cățărătoare neîndemânatice, să poată să-i ajungă fructul foarte ușor și să răspândească semințele mai departe de planta-mamă. Fructele căzute singure nu se pot rostogoli destul de departe și toate ele nu pot germina într-un spațiu limitat.
Animalele care iubesc fructele arborelui jabuticaba nu sunt niște cățărătoare iscusite. Denumirea copacului provine din limba tupi în care vorbeau indienii Tupinamba. Când europenii au venit pentru prima dată pe pământurile Braziliei de azi, tupi era cea mai vorbită limbă, care a supraviețuit, în ciuda suprimării sistematice și se mai întâlnește în cronicile secolelor XVI-XVIII.
«Jabuti» înseamnă broască țestoasă în limba tupi, iar «caba» – loc. Deci, în locurile unde se găsește vreun copac jabuticaba se pot întâlni și multe țestoase. O altă limbă a indienilor este guarani în care copacul este denumit «yvapuru», unde «yva» înseamnă fruct, iar «puru» este o onomatopee care imită sunetul mușcăturii din fruct.
Dacă pomul va fi bine udat, va da roade anul întreg. Și acesta este încă un motiv pentru care jabuticaba este foarte popular printre animalele molatice. Însăși fructul crește până la 4 cm în diametru și are patru semințe mari în interior.
Coaja fructului poate fi cât mâncată, atât și uscată pentru a fi folosită mai târziu în tratamentul astmei și diareii. De asemenea, ea este colectată pentru a atenua inflamațiile la glande. Însă, importanța cea mai mare fructul o are în lupta împotriva cancerului, din acel moment când în el au fost descoperite câteva substanțe anticanceroase.
Din cele enumerate mai sus, putem concluziona că jabuticaba este un arbore util nu doar pentru animale, dar și pentru oameni.
