- Orhideea cu față de maimuță (Monkey Face Orchid) sau Dracula simia
Foto: Dick Culbert)
Cu siguranță denumirea acestei flori a fost intenționată, deoarece „Dracula” este o aluzie la cele două petale care reamintesc colții vampirilor, iar cuvântul „Simia” a fost adăugat deoarece floarea se aseamănă cu primatele ei. Cei doi „ochi” întunecați reamintesc sprâncenele, nasul și barba pufoasă a maimuțelor, și această asemănare este mai evidentă dacă floare este privită din depărtare. Ea, de asemenea, ar putea fi numită „orhidee-păun”.
Orhideea cu față de maimuță este foarte rară, de aceea nu vă întristați dacă nu ați văzut-o niciodată. Această floare se întâlnește doar în pădurile tropicale din Peru și din sud-estul Ecuadorului, la înălțimile de 914 metri. Florile acestei orhidee miros ca portocalele proaspete fapt pentru care ele sunt apreciate de colecționarii de flori.
- Orhideea italiană (Orchis italica)
Poate este un extraterestru? O actinie? Sau poate trebuia să beți o ceașcă de cafea pentru a vă trezi complet și a scăpa de iluzii? De fapt aceasta este o orhidee italiană. Aceste flori sunt endemice regiunilor mediteraneene și reamintesc niște figuri omenești foarte mici, datorită punctișoarelor care seamănă cu ochi și gură, dar de asemenea și datorită micului adaos de jos.
Orhideea italiană poate fi de diferite mărimi și, de obicei, variază în funcție de culoare, de la alb la purpuriu-roz. Unii hibrizi ai acestei flori pot fi de o culoare roz mai aprinsă.
Orhideea italiană este o floare pe cale de dispariție din cauza faptului că este foarte populară în medicină, fiind folosită în medicamentele carminative, care sporesc dorința sexuală și în cele care tratează diareea. De asemenea, această floare este utilizată pentru a pregăti băutura salep (un deliciu turcesc cu aromă de orhidee).
Din cauza că orhideea italiană este pe cale de dispariție, praful acesteia este interzi de a fi exportat din regiunea mării mediteraneene.
- Mâna diavolului (Chiranthodendron pentadactylon)
Această floare este endemică statului Mexico, unde vechii azteci au onorat-o cu o fervoare religioasă specială și o recoltau de-a lungul multor generații.
Fructele acestor flori au un gust care reamintesc țărâna și au fost folosite în medicina tradițională pentru a trata foarte multe boli, cum ar fi cele cardiace și multe altele.
Dacă plănuiți să luați o astfel de floare acasă, ar trebui să fiți foarte atenți în caz că aveți un animal de companie, deoarece ea este una veninoasă.
În comparație cu alte flori tropicale, mâna diavolului crește foarte rapid, și poate ajunge la cele 10-12 metri într-un timp foarte scurt.
- Floarea-papagal (Impatiens psittacina)
Dacă niciodată nu ați văzut această floare, nu vă întristați, căci nu sunteți unicul. Ea este într-atât de rară încât foarte mulți oameni o consideră deja dispărută. Floarea-papagal posibil să mai existe în Manipur, India, Birmania sau într-o regiune minusculă din nordul Thailandei, în apropierea orașului Chiang Mai.
Dacă ai privi această floare din lateral, s-ar părea că ea se aseamănă cu un papagal sau un cacadu în zbor. Când fotografia florii-papagal a apărut pentru prima dată pe internet, majoritatea au considerat-o photoshop.
- Orhideea albinelor (Ophrys bombyliflora)
Această floare micuță reamintește un bondar care zâmbește, desigur că dacă ar exista vreo unul. Denumirea sa provine de la „ophrys”, care înseamnă sprânceană și care face aluzie la părțile pufoase ale florii. Unele flori de orhidee-albină au o paletă de culori bej, maro și auriu, în timp ce petalele altora sunt vopsite în roz.
S-ar putea presupune că orhideea-albină și-a primit denumirea datorită asemănării cu albinele, însă nu este chiar așa. Floarea este numită așa, deoarece este polenizată în mare parte de albine. Ea este endemică Maltei și devine tot mai rară din cauza procesului dificil de reproducere. Problema este că pentru a se reproduce, această floare are nevoie de o relație de simbioză cu un fel de mucegai, și din această cauză ea nu poate fi crescută în alte părți.
- Orhideea bebeluș (Anguloa uniflora)
Foarte drăgălașe! Aceste flori micuțe și albe au fost descoperite în timpul unei expediții de 10 ani în munții Anzi, în perioada anilor 17770-1788. Totuși, ele nu au fost oficial denumite până în anul 1798.
Într-o perioadă anumită de înflorire, această floare reamintește niște bebeluși. Unii oameni consideră că ele, de fapt, mai mult se aseamănă cu interiorul midiilor, însă probabil puteți decide și singuri cu ce seamănă mai mult, privind poza.
Orhideea bebeluș este endemică unor regiuni din America de sud și înflorește în perioada de vară. Florile mici, albe și foarte moi, pot avea 10 centimetri în diametru și au un miros foarte dulce. Aroma foarte plăcută a acestor orhidee atrage insectele la baza petalei. Apoi, insectele care nu bănuiesc nimic, cad în interiorul florii, de unde polenul li se lipește de abdomen, astfel contribuind la polenizare.
- Floarea cu buze roșii (Psychotria elata)
De fapt, aceste „buze” nu sunt niște petale, ci niște bractee care se află într-o așa stare doar câteva zile. Apoi ele se desfac și la iveală ies niște floricele mici albe și galbene, care arată de parcă floare ar arăta limba.
Aceste flori sunt endemice regiunilor din Columbia, Costa Rica și Panama. Din cauza că ele sunt populare printre colecționari, dar și din cauza tăierii pădurilor, florile cu buze roșii sunt pe cale de dispariție.
- Floarea-fața liliecilor (Bat-faced Cuphea) (Cuphea llavea)
Această floare este endemică statului Mexico și crește pe dealuri. Florile se caracterizează prin petalele roșii aprinse și purpurii închis, care reamintesc fața unui liliac.
Înălțimea florii variază de la 30 la 60 centimetri și ea este rezistentă la secete și călduri, deși necesită să fie udată o dată pe săptămână. Floarea-fața liliecilor nu este doar o decorațiunea pentru grădină, ea de asemenea atrage păsările colibri și fluturii.
Ați vrea să aveți o așa floare în grădină? Ea poate fi crescută cu ușurință într-un ghiveci pentru flori și arată fermecător și neobișnuit.
- Florile piatra-vie (Lithops Weberi) (Lithops comptonii)
Probabil ați auzit de pietre ținute ca animal de companie. Mm, ce ați zice de o floare care înflorește ca o piatră? Aceste flori sunt excelente pentru a fi ținute în casă și sunt o variantă foarte bună pentru cei care nu sunt foarte pricepuți în a crește flori.
Ca și multe alte floră cărnoase, Lithops Weberi cresc foarte rapid și sunt rezistente la schimbarea climei. Acestea sunt endemice doar regiunilor din America de sud, unde evoluția le-a făcut și rezistente la secetă.
Când aceste plante înfloresc, ele arată uimitor, de parcă o păpădie galbenă ar crește dintr-o piatră. Ele, de asemenea, pot fi ușor răspândite. Este de ajuns doar să rupeți o frunzuliță și s-o puneți într-un strat de pietriș. Frunza va slobozi rădăcini.
- Florile cadavru (Corpse lily) (Amorphophallus titanum)
Această floare monstruoasă a devenit faimoasă datorită filmului „Dennis the tormentor”. Ea înflorește într-atât de rar, încât despre acest eveniment adesea se vorbește în știrile locale sau chiar și în cele mondiale.
Până în prezent, această floare este considerată cea mai mare dintre cele care cresc de sine stătător. Ea crește doar în Indonezia, și anume în Sumatra. Floarea are un miros foarte urât, care reamintește șosetele murdare și carnea putrezită. Probabil vă întrebați ce fel de insecte s-ar apropia de ea? Muștele. Sunteți uimiți?
Denumirea ei provine de la „amorphous” care înseamnă „fără formă”. Floarea cadavru este foarte rară și foarte mare. Unele dintre ele pot avea 3,65 metri și pot cântări 11 kilograme.
Neprivind la faptul că această floare miroase oribil și arată nu cine știe ce de frumos, ea este floarea oficială a pădurilor tropicale Borneo. Un alt lucru puțin cunoscut despre această floare este că dacă una dintre ele este fertilizată cu succes, ea poate da până la patru milioane de semințe.
