De la o broscuță de 7 milimetri și o caracatiță de 1,5 centimetri, până la o antilopă pitică, greutatea căreia este mai mică chiar decât cea a unei pisici – aflați despre cele mai minuscule versiuni ale unor animale obișnuite.
- Liliacul Chiroptere
Acest animăluț drăgălaș nu este doar cel mai mic dintre lilieci, dar și, probabil, cel mai mic mamifer – greutatea acestuia fiind de doar 2 grame, iar mărimile nu depășesc 3,3 centimetri.
Liliacul Chiroptere este activ doar timp de 30 de minute până la amurg, și 20 de minute în zori. Însă, chiar și atunci zborurile animalului pot fi întrerupte de ploi puternice sau temperaturi scăzute. Acest liliac, de regulă, se hrănește cu mici insecte și păianjeni, pe care îi prinde prin apropierea peșterilor lor.
- Broasca pitică din Noua Guinee
Acest amfibian minuscul, de numai 7,7 milimetri, este cea mai mică broască de pe planetă, precum și cea mai mică vertebrată din lume.
Această specie de broaște (Paedophryne amauensis) a fost descoperită abia în 2010. Ea locuiește sub frunzele căzute din pădurile tropicale și este endemică țării insulare Papua Noua Guinee.
Broaștele pitice din Noua Guinee se hrănesc cu nevertebrate, inclusiv căpușe și alte insecte mici, ignorate de prădători.
Nu este surprinzător faptul că au fost descoperite abia cu 8 ani în urmă, având în vedere dimensiunea lor minusculă și stilul de viață nocturn. În plus, aceste broaște sunt capabile să sară la o distanță de 30 de ori mai mare decât dimensiunea corpului lor. Imaginați-vă cum arată o persoană care încearcă să fotografieze o astfel de broască!
- Colibri-albină
Colibri-albină este cea mai mică pasăre din lume și cea mai mică din familia colibri. De asemenea, această pasăre are cel mai mic număr de pene – doar 1 000, în comparație cu celelalte păsări care au circa 25 000. Colibri-albină este endemică Cubei. Habitatul ei este limitat de la teritoriul insulei Juventud până la Cuba.
Un adult ajunge până la 6 centimetri și cântărește 2 grame. De regulă, animalele mici sunt neobservabile, însă nu și penajul colorat al păsării colibri-albină.
Este impresionant că în timpul zborului aceasta își flutură aripile de 80 de ori pe secundă, însă acest număr este nimic în comparație cu cele 200 de fluturări ale masculilor în timpul ritualului de împerechere.
Deși este foarte dificil să le observi, căci se mișcă foarte rapid, rezultatul se merită
- Marmoseta pigmeu
Cel mai mic reprezentant al primatelor, marmoseta pigmeu, este într-atât de drăgălașă și pufoasă, încât nici nu seamănă cu primatele.
Marmosetele pigmeu, de regulă, se hrănesc cu suc de eucalipt și insectele care populează pădurile tropicale ale Amazonului. Adulții cântăresc aproximativ 100 de grame și ajung până la 15 centimetri (fără coadă, mărimea căreia este de 17-22 centimetri).
Deși animalul nu este pe cale de dispariție, mulți se îngrijorează de faptul că marmosetele devin un animal de companie foarte popular în toată lumea.
- Iepurele pigmeu din bazinul Columbiei
Iepurii sunt foarte drăgălași, mai ales când au ajuns deja maturi, însă tot încap într-o singură palmă. După cum sugerează și numele, iepurele pigmeu din bazinul Columbiei populează teritoriul bazinului râului Columbia din statul Washington.
Aceste mici animăluțe locuiesc într-un mediu limitat și adesea sunt supuse consangvinizării (încrucișare între rude). Iepurii pigmeu din bazinul râului Columbia nu sunt prolifici, ca majoritatea iepurilor.
De fapt, până în 2002 au existat doar 16 specii de iepuri pigmeu, însă, din fericire, serviciul american de protecție a faunei subacvatice și animalelor sălbatice din SUA (US Fish and Wildlife Service), i-au protejat, plasându-i sub legea protecției speciilor pe cale de dispariție (Endangered Species Act), deoarece aceștia reprezintă o populație separată.
Acest fapt a permis Departamentului de protecție a lumii subacvatice și animalelor sălbatice din Washington (Washington Department of Fish and Wildlife) și Parcului Zoologic Oregon să se alăture procesului și să protejeze această specie de dispariție, încrucișând-o cu rudele apropiate din Idaho. De atunci au apărut mai mult de 1 000 de iepuri, care au fost eliberați în habitatul lor obișnuit.
- Caracatița Octopus Wolfi
Nu se știe prea multe despre cea mai mică caracatiță. Ea a fost descoperită în anul 1913 și locuiește în apele din regiunea Indo-Pacificului. Mărimea lor este de aproximativ 1,5 centimetri, iar greutatea de mai puțin de un gram.
Se pare că este foarte dificil să studiezi creaturile incredibil de mici dintr-un ocean incredibil de mare.
- Calul miniatural
Deși înălțimea cailor miniaturali variază în funcție de rasă, majoritatea nu trec de 86 de centimetri. Înălțimea celui mai mic cal, numit Bond Tiny Tim, este de 48 centimetri.
Chiar dacă în ultimii ani populația lor a crescut, caii miniaturali au fost pentru prima dată crescuți în anii 1600. Pentru un timp, ei erau animalele favorite ale aristocraților.
Caii miniaturali nu pot fi călăriți precum frații lor mai mari, însă aceștia până în prezent sunt utilizați în diverse scopuri: ei participă la expoziții de cai, sunt ținuți ca animale de companie, sunt înhămați la mici căruțe etc. Cândva, aceștia erau folosiți în minele de cărbune, deoarece trec mai ușor prin tuneluri decât caii obișnuiți sau măgarii.
Durata medie de viață a unui cal miniatural este mai lungă decât durata medie de viață a unui cal obișnuit.
- Cea mai mică specie de vacă
Vacile miniaturale devin tot mai populare, deoarece animalele urbane devin tot mai răspândite. Acestea se hrănesc cu mai puțin iarbă și produc mai puțin metan, deși oferă o cantitate suficientă de lapte și carne.
Această rasă a fost obținută prin încrucișarea unei rase miniaturale după natură (Dexter) cu alte specii răspândite de vaci. Înălțimea lor este de 0,90 – 1,22 metri.
O vacă medie cântărește aproximativ 630 de kilograme, pe când vaca miniaturală cântărește până la 300 de kilograme, iar dimensiunea ei este de aproape o treime din dimensiunea vacilor obișnuite.
- Hipopotamul pitic
Acest hipopotam poate fi întâlnit în Africa de vest și seamănă cu un hipopotam obișnuit prin faptul că la fel este dependent de apa, care-l ajută să mențină răceala și umiditatea.
Hipopotamii pitici se hrănesc cu fructe, iarbă, frunze și sunt activi mai ales în timpul zilei. Dacă aceștia ar fi comparați cu hipopotamii obișnuiți, atunci ați observa că primii sunt de aproape de două ori mai ici, iar greutatea lor reprezintă doar un sfert din greutatea primaților. Hipopotamii mici au capul mai mic, iar labele sunt mai lungi decât cele ale hipopotamilor obișnuiți.
Aceste animale nu erau cunoscute mai departe de granițele Africii de vest, până când aceștia nu au apărut în grădinile zoologie la începutul secolului al XX-lea. Hipopotamilor pitici le este destul de greu să supraviețuiască în sălbăticie, de aceea astăzi numărul lor nu depășește 1 000 de indivizi.
- Cașalotul pigmeu
Ne-am obișnuit că balenele sunt gigantice, însă lungimea corpului celui mai mic cașalot nu depășește 2,7 metri. Desigur, cu o masă de aproximativ 250 de kilograme, cașalotul pitic este cu mult mai mare decât omul, însă este o picătură în mare în comparație cu cașaloții de 45 de tone sau cu balenele albastre de 170 de tone.
Cașaloții pigmeu sunt într-atât de rari în natură, încât aproape tot ce știm despre ei a fost aflat datorită cercetării trupurilor aruncate la mal.
Știm că aceștia înoată încet și, fiind la suprafața apei, rămân nemișcați. Probabil din această cauză sunt foarte rar observați. De asemenea, când apare vreun pericol, aceștia elimină din intestine un nor de lichid roșu închis.
Bonus!
Antilopa Regală
Înălțimea acestei mici antilope este de doar 25-30 centimetri. Chiar și cu o asemenea înălțime, aceste animale rămân la fel de grațioase, luând în considerație că masa unui adult nu depășește 3,6 kilograme. Ele sunt mai ușoare decât majoritatea pisicilor domestice.
În ciuda dimensiunilor miniaturale, ele încă rămân o pradă dificilă pentru prădătorii care locuiesc în habitatele acestora, și anume în pădurile Africii de vest. Antilopele Regale sunt foarte timide și atente. În plus, acestea sunt capabile să facă salturi la o distanță de aproape 2,5 metri.
