În ziua de 24 august al anului 79, locuitorii vechiului oraș roman, Pompei, se ocupau de treburile obișnuite, fără să știe că își trăiesc ultimele ore din viață.Cutremurele nu se opreau deja de câteva zile, însă oamenii din această regiune demult se obișnuiseră cu acest fenomen, de aceea nu au reacționat la ele până în după-amiaza zilei de 24 august. Vezuviu nu a erupt deja de sute de ani și nimeni nu se aștepta că vulcanul se va trezi chiar în acea zi.
Timp de două zile vulcanul a lovit orașul de 6 ori. Fiecare erupție elimina la suprafață gaze mortale, după care urmau nouri de cenușă și ploi din fragmente de rocă cu mult mai periculoase decât lava, datorită temperaturii ridicate și vitezei. După ce erupția s-a oprit, Pompei și toți locuitorii acestuia s-au găsit îngropați de vii sub un strat de 6 metri format din resturi vulcanice și cenușă.
După 1900 de ani, victimele hazardului au fost eliberați de sub pământ de către oamenii de știință moderni, care cu ajutorul celor mai recente tehnologii au reușit să studieze civilizația ștearsă de pe fața Pământului în doar câteva ore.
- Locuitorii orașului Pompei au ars de vii
Până recent se considera că populația orașului a murit din cauza inhalării gazelor vulcanice și a cenușii. Însă, conform unui nou studiu realizat de vulcanologul Giuseppe Mastrolorenzo și colegii săi, sutele de decese au avut loc în timpul celui de-al patrulea val al fluxului piroclastic, care, de asemenea, a fost și primul flux din cele 2 zile care a ajuns până la Pompei.
Oamenii de știință au descoperit că în al patrulea flux piroclastic era mai puțină cenușă decât se credea anterior – un strat de aproximativ 3 centimetri. Temperatura acestui râu mortal era de cel puțin 300 grade, de aceea victimele au murit instantaneu. Oamenii nu au mai avut timp să se zbuciume și să se sufoce și, probabil, este o veste bună.
- Aproximativ 75% din pompeieni au împietrit în ultimele lor poziții
Pozițiile oamenilor demonstrează clar cu ce se ocupau aceștia când au fost prinși de lava vulcanică. Mulți dintre ei așa și au rămas în casele lor împreună cu familia. Copiii și adulții au fost literalmente sigilați sub straturile de cenușă și resturi vulcanice.
Fosilele împietrite ale unora dintre victimele erupției au fost prelucrate cu ghips, unul dintre exemplare fiind prelucrat cu rășină, pentru a păstra toate detaliile fenomenului care a avut loc cu aproape 2000 de ani în urmă. Țesuturile moi ale pompeienilor s-au descompus deja demult, însă toate aceste schelete încă au rămas întregi, iar golurile dintre oase au fost umplute cu substanțele enumerate mai sus. Se pare că în fotografia pe care o aveți în față vedeți nu doar niște sculpturi, ci oameni reali, sau cel puțin ceea ce a rămas de la ei. Scheletele pompeienilor încă mai stau în interiorul acestor pietre.
Din 2 000 de morți s-au păstrat doar 86. Nu toate fosilele sunt bune pentru a fi mumificate și acest fapt explică de ce atât de puține corpuri au reușit să se păstreze. Astăzi, în regiunea orașului, săpăturile încă mai continuă, deci încă mai există șanse de a găsi și alte victime. Cu toate acestea, turnările cu ipsos pot deteriora serios rămășițele, de aceea arheologii nu mai utilizează această tehnologie pentru a conserva și alte descoperiri.
În unele cazuri, arheologii au reușit să păstreze nu doar posturile morților, dar și expresiile fețelor lor pline de agonie. Una dintre victime a ridicat mâinile spre față pentru a se apăra de pericolul iminent, ceea ce, desigur, a fost o încercare nereușită și pur reflexivă de a scăpa de soarta inevitabilă. Pe o altă față a împietrit pentru o veșnicie un strigăt de disperare, iar dinții acelui om s-au conservat perfect. De asemenea, oamenii de știință au găsit o mamă cu un copil și un bărbat așezat în apropiere, care și-a acoperit fața cu mâinile în anticiparea morții iminente, precum și a multor oameni care se târăsc, ca și cum ar încerca să scape de soarta lor teribilă. Arheologii au găsit și corpuri încolăcite, precum și oameni ce s-au îmbrățișat pentru ultima dată în așteptarea morții.
Nimeni nu poate ști cum ar fi ultimele momente din viața noastră dacă ni s-ar întâmpla așa ceva. Însă, în cazul unei descoperiri, experții au încremenit în nedumerire. Un om a fost găsit culcat pe spate, cu picioarele întinse în lături, iar mâinile lipite de partea de jos a corpului. Majoritatea victimelor demonstrau clar scene de groază și dorință de a evada, însă această descoperire este în mod clar diferită de celelalte.
- Grădina Fugarilor – locul unde au fost găsite cele mai multe jertfe
Conform experților, în timpul catastrofei din Pompei au murit aproximativ 2 000 de oameni, deși arheologii au reușit să descopere doar 1 150 de trupuri. Adică, aproape 18 mii de locuitori ai vechiului oraș roman au reușit să evadeze când au început erupțiile mortale ale muntelui Vezuviu.
În așa numita „Grădină a Fugarilor” a fost găsită cea mai mare colecție de trupuri, excavate într-un singur loc. 13 oameni s-au refugiat într-o clădire, sperând să-și găsească salvarea. În Casa Tainelor oamenii de știință au descoperit 9 oameni, care au fost sigilați în interiorul clădirii pentru totdeauna de acoperișul prăbușit. În băile termale și în piața de pește au mai fost găsite 2 jertfe. Alte câteva victime au fost găsite în piața de legume.
- Animalele domestice ale locuitorilor orașului Pompei
În Pompei au fost găsite și câteva animale. Cândva orașul prospera și mulți locuitori aveau propriile animale de companie, inclusiv câini. Cei mai bogați pompeieni aveau cai, iar unii aveau bovine. În plus, prin apropiere de oraș rătăceau animale sălbatice obișnuite. Mulți dintre ei, de asemenea, nu au reușit să se salveze.
În piața produselor alimentare, arheologii au găsit un porc. De asemenea, acolo a mai fost găsit și un câine cu zgardă. Cel mai probabil, aceasta a fost un animal de companie al vre-unui locuitor. Animalul stătea pe spate, iar picioarele acestuia au împietrit într-o poziție care mărturisește suferința teribilă din ultimele clipe de viață. Se pare că stăpânii l-au lăsat pe Fido (așa câinele a fost numit de către oamenii de știință) în lesă pe teritoriul pieței. În timpul primei erupții, câinele a reușit să supraviețuiască, urcând pe cenușa și piatra ponce care a acoperit un spațiu. Animalul așa și nu a mai reușit să se elibereze, decedând de la al patrulea val de flux piroclastic, care a ajuns peste oraș. Este posibil ca proprietarii să fi lăsat câinele pentru ca acesta să le protejeze bunurile, sperând că se vor întoarce după erupție când orașul va deveni sigur. În schimb, aceștia au condamnat animalul la o moarte îngrozitoare.
Recent, arheologii au descoperit câțiva cai în grajdurile locale. Se pare că 3 animale au reușit să fie eliberate, iar două abia erau pregătite pentru evacuare. Din păcate, acestea nu au fost salvate. Curelele din fier prețios și detalii de bronz i-au făcut pe arheologi să creadă că acele animale erau scumpe. Posibil că animalele au fost de rasă nobilă sau de paradă.
În plus, în locul excavării, arheologii au găsit rămășițe de măgari, însă nu i-au turnat cu ghips pentru a nu le deteriora scheletul.
- Alimente exotice și ketchup de Pompei
Arheologii au descoperit sub straturile de praf și cenușă o pâine romană perfect conservată. Desigur, nu e nimic exotic într-o pâine, însă aceasta totuși merită o atenție deosebită. Era o pâine rotundă, tăiată în 8 bucăți și marcată cu un sigiliu de brutărie , căci în acea epocă brutarii erau obligați să-și marcheze producția. Pâinea descoperită și-a păstrat forma și textura timp de aproape 2 mii de ani. Este impresionant că aceasta a reușit să supraviețuiască erupția muntelui Vezuviu și a stat secole sub un strat de cenușă de 9 metri. Această descoperire este o adevărată senzație.
Un studiu efectuat de Universitatea Cincinnati a aruncat o lumină asupra alimentelor zilnic consumate de pompeieni. Oamenii de știință au analizat organicele găsite în bucătăriile și toaletele orașului. Da-da, experții au studiat masele fecale împietrite ale populației antice. Într-un final, ei au reușit să identifice dieta zilnică a pompeienilor, care includea: culturi de cereale, linte, măsline, ouă, nuci, pește și carne.
Cetățenii mai bogați se hrăneau cu alimente importate, inclusiv mirodenii exotice, crustacee, arici de mare, carne de flamingo roz și chiar de girafe. În plus, arheologii au descoperit resturile undei girafe în bucătăria unui restaurant local. Coautorul cercetării, Steven Ellis, un profesor de la Universitatea Cincinnati, a spus: „Acesta este singurul os de girafă găsit vreo dată în timpul săpăturilor arheologice de pe teritoriul Italiei. Din cauza că osul a fost găsit în cel mai simplu restaurant orășenesc, oamenii de știință au concluzionat că este vorba nu doar despre un comerț de animale exotice foarte bine dezvoltat, dar și despre o dietă bogată și diversă a orășenilor obișnuiți”.
Oamenii de știință, de asemenea, au aflat că locuitorii orașului Pompei iubeau garumul (un fel de sos din sânge și intestine de pește, utilizat în Roma Antică). Pentru a prepara un asemenea sos, romanii lăsau peștele sărat din timp la soare. Timp de 2 luni peștele putrezea până la o stare anumită. Experții compară acest produs cu sosul de pește thailandez, însă pentru pompeieni acest sos era mai degrabă un ketchup. Apropo, cel mai calitativ garum se considera un produs foarte scump.
- Locuitorii orașului Pompei aveau niște dinți foarte sănătoși
O scanare recentă a trupurilor găsite a arătat că pompeienii aveau niște dinți uimitor de frumoși și albi pentru acele timpuri, fapt care vorbește și despre sănătatea orală excelentă. Primul secol al epocii noastre niciodată nu s-a asociat cu un nivel de îngrijire al cavității orale foarte bun , însă locuitorii orașului Pompei aveau niște dinți foarte sănătoși în comparație cu europenii acelor timpuri. Cercetătorii au notat că pompeienii aveau grijă de dinții lor chiar mai mult decât unii oameni din zilele noastre.
Acest fenomen este explicat de alimentația sănătoasă a cetățenilor antici, căci dieta lor includea foarte multe fructe și legume, și ei aproape că nu consumau dulce. În plus, în apele locale a fost descoperită fluorură, care este un dușman pentru carie.
- Două fecioare s-au dovedit a fi doi bărbați
La fața locului, oamenii de știință au descoperit un cuplu, considerat a fi format din două fete, îmbrățișându-se în fața morții iminente. Cuplul a fost numit „Două Fecioare. Însă, în anul 2017, oamenii de știință au aflat că trupurile descoperite de fapt sunt bărbătești. Probabil acești doi chiar au fost niște homosexuali.
Rezultatele analizelor ADN-ului și scanărilor ale oaselor și dinților au arătat că arheologii au descoperit doi bărbați, ci nu două femei. În plus, aceștia cu siguranță nu erau rude de sânge (nici frați, nici tată și fiu). Conform analizelor, unul dintre bărbați avea 18-20 de ani, iar celălalt nu mai puțin de 20 de ani.
Unul dintre tineri a cuprins pieptul celuilalt, de parcă ar fi căutat salvare sau consolare. Desigur, oamenii de știință nu pot ști dacă acești doi erau iubiți sau nu. Însă rezultatele cercetărilor și poziția celor doi în mod clar indică o legătură emoțională puternică.
- Locuitorii orașului Pompei erau foarte perverși
Obiceiurile sexuale ale locuitorilor orașului Pompei, cu siguranță, ne-ar face să ne înroșim. Nu este de mirare că romanii antici și pompeienii erau considerați adepți ai hedonismului și oameni fără complexe.
Pentru prima dată, Orașul Pompei a fost descoperit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Atunci orașul a fost descoperit de către niște lucrători care săpau un canal pentru a schimba cursul râului Sarno. Ei au chemat un arhitect italian pe nume Domenico Fontana pentru a aprecia descoperirea. Arhitectul a fost jenat de scenele erotice de pe frescele orașului și de alte artefacte. Într-un final, Domenico a ordonat ca orașul să fie din nou îngropat, căci artefactele erau prea scandaloase și ofensatoare pentru oamenii secolului al XVI-lea.
Descoperirile au rămas îngropate până în secolul al XVIII-lea. Însă, chiar și după săpătura repetată, comorile delicate ale orașului Pompei erau tratate cu o deosebită atenție. În anul 1819, Francis I, regele ambelor Sicilii, era într-atât de șocat de perversitatea sexuală a unor artefacte pompeiene, încât a ordonat ca acestea să fie încuiate într-un dulap secret. Accesul la aceste descoperiri îl aveau doar cei mai bogați domni. Până în anul 2000, artefactele scandaloase au fost ascunse de public.
Locuitorii orașului Pompei, decorau mobila, lămpile și chiar pandantivele muzicale cu simboluri falice. Mozaicele și frescele de pe casele simple ilustrau scene sexuale. Sexul era peste tot. Una dintre cele mai erotice descoperiri era sculptura zeului Pan (zeul creșterii bovinelor și al fertilității), cuplat cu o capră. Se presupune că sculptura aparținea socrului lui Iulius Caesar – Lucius Pontifex.
În Pompei, bordelurile erau destul de populare. În timpul erupției vulcanului, în oraș existau circa 35 de bordeluri. Prețurile erau indicate chiar pe pereții acestor localuri. Pereții ilustrau serviciile pe care le puteai primi aici, și datorită acestor picturi murale, istoricii au aflat ce servicii puteau primi vizitatorii bordelurilor. Spre exemplu, arheologii au descoperit fresce în care femeile cu piele deschisă se cuplau cu bărbați cu piele închisă, pe niște paturi decorate cu ornamente.
Cu toate acestea, realitatea era mai tristă. Spre deosebire de imaginile fascinante, lucrătorii acestei industrii trăiau în niște condiții foarte triste. În camerele acestora erau paturi din piatră și nici măcar nu erau ferestre.
- Un sclav în lanțuri
În ciuda faptului că în Pompei au fost deja efectuate multe săpături, istoria sumbră a sclaviei din această regiune nu este încă pe deplin înțeleasă. Tot ce știm a fost dedus din desene vechi, fresce și mozaicuri. Oamenii de știință sunt siguri că în orașul Pompei, sclavia era o practică larg răspândită, fie că aceștia erau servitori, fie că lucrători ale bordelurilor. Pentru această societate, munca silnică era un fenomen absolut normal.
La fel ca în alte culturi, sclavii din Pompei erau proprietatea orășenilor, iar proprietarii puteau să-i utilizeze cum le plăcea. Sclavii din acea perioadă aveau datorii diverse, însă cea mai interesantă practică pentru arheologi era colectarea și utilizarea urinei ca lichid pentru curățare. Se pare că sclavii pompeienilor spălau hainele stăpânilor săi în propria urină. Hainele murdare erau puse în rezervoare pline cu urină și apă, după care sclavii se urcau în ele și le călcau în picioare, la fel cum se calcă poama pentru a produce vin.
Cea mai tristă imagine pentru arheologi a fost o închisoare pentru sclavi. În timpul erupției vulcanului Vezuviu, un sclav înlănțuit nu a reușit să părăsească temnița. Bărbatul a fost găsit cu fața în jos, gleznele fiindu-i capturate în lanțuri.
- Cel mai nenorocos om din Pompei
Imaginați-vă tot haosul din oraș în timpul erupției vulcanului Vezuviu, groaza și dorința de a scăpa, incendiile și aerul plin de cenușă și fum. Pământul se zguduie sub picioare și se sparge, iar clădirile din jur se dărâmă. Lava roșie și fierbinte se îndreptă direct spre oraș, distrugând tot ce-i stă în cale.
Iar acum imaginați-vă că ați reușit să scăpați, iar în gânduri deja apare ideea: „Da, am reușit să mă salvez!”. Apoi, din senin, o piatră uriașă vă lovește în cap… Da, se pare că nu a fost o zi norocoasă.
Așa s-a întâmplat cu un biet bărbat, descoperit de către arheologi în apropierea orașului Pompei. Nu știm cum se numea. Știm doar că rămășițele acestuia au fost găsite sub o piatră uriașă, unde bărbatul a stat aproape două mii de ani.
Experții au ajuns la concluzia că acel bărbat a reușit să evadeze din orașul plin de flăcări, însă la nivelul piciorului inferior al acestuia a fost găsită o infecție, care cu siguranță i-a făcut scăparea mai dificilă. Cel mai probabil, din cauza piciorului bărbatul nu a reușit să evite bolovanul mortal. Capul acestui biet om așa și nu a mai fost găsit.
