Toți cei care și-au pierdut măcar o dată animalul de companie cunosc sentimentul de neliniște, tristețe și speranță că animalul se va reîntoarce acasă. În acest articol am colectat cele mai tari istorii ale unor animale ce s-au reîntors acasă după ce au lipsit o lungă perioadă de timp.
- Papagalul Nigel
Darren Chick s-a născut în Marea Britanie, însă locuia în California împreună cu papagalul său pe nume Nigel. Pasărea știe să copie vorba omenească și chiar a reușit să preia accentul britanic de la stăpânul său. În anul 2010 Nigel a părăsit casa și a dispărut.
După 4 ani papagalul a fost găsit de niște străini și dus la veterinar pentru o verificare. Medicii au scanat microcipul pasării și după ce i-au verificat datele au returnat papagalul proprietarului, însă Nigel deja nu mai vorbea cu un accent britanic. În cei 4 ani papagalul a reușit să învețe limba spaniolă.
S-a aflat că tot acest timp papagalul a locuit în familia Smith. Ei l-au cumpărat cu 400 de dolari de la un târg în curând după dispariția papagalului din casa lui Darren. Ruben Hernandez, un bătrând de 68 de ani, l-a adoptat și l-a numit Morgan. Bătrânul își pierduse soția înainte de a cumpăra papagalul și a reușit să scape de singurătate doar datorită lui Morgan.
Însă pasărea s-a dovedit a fi iubitoare de libertate și din nou a zburat de acasă. Cu toate acestea, peste 4 ani pasărea totuși s-a reîntors la Darren. Liza Smith, nepoata lui Ruben, l-a contactat pe Darren pentru a-i explica unde pasărea a fost în tot acest timp. Darren a fost sensibilizat de istoria femeii și i-a returnat papagalul familiei Smith.
- Motanul Woosie
Helen și Phillip Johns din Cornwall, Anglia, au fost foarte întristați când în anul 2011 motanul lor de 7 ani pe nume Woosie a dispărut. Familia nu a mai reușit să-l găsească și după un timp s-a dat bătută.
După cum s-a aflat, micul Woosie a avut o călătorie de 50 de kilometri și una din opriri a fost la o fabrică ce produce tăiței. Lucrătorii fabricii s-au îndrăgostit imediat în farmecul și frumusețea motanului și au decis să-l adopte, numindu-l un talisman al fabricii. Ei i-au pus numele George și l-au alintat cu cârnați și alte produse din carne.
După 3 ani de viață într-un paradis pentru pisici, George a fost dus la un veterinar pentru o examinare. Angajații fabricii credeau că pisica este a nimănui și nici măcar nu și-au imaginat că undeva ar putea să-i ducă dorul adevărații proprietari. Medicul veterinar a scanat motanul pentru a vedea dacă nu are un microcip, după care s-a aflat că pisicul nu este chiar al nimănui. Identitatea lui Woosie a fost identificată și veterinarul a contactat familia Johns. Apropo, perechea a remarcat că pisicul s-a îngrășat foarte mult în perioada cât nu a fost acasă.
- Câinele Corky
În anul 2009 un cățel de un an de rasă terrier-mix pe nume Corky a fugit de acasă. Cățelul era un cadou pentru băiatul mai mic al familiei Montez din Texas. După 7 ani, în anul 2016 cineva a anunțat departamentul de control al animalelor fără stăpân despre doi câini care cutreieră un drum. Lucrătorii au prins cei doi câini și i-au scanat pentru a vedea dacă nu au un cip. Într-un final, personalul de serviciu a reușit să facă legătura cu familia Montez și după atâția ani cățelul a revenit acasă.
În timp ce umbla ulițele, Corky s-a împrietenit cu un cățel ce avea doar un singur ochi și pe care familia Montez, prin urmare, l-a numit Captain. Terrierul-mix mereu avea grijă de cățelul cu un ochi, asigurându-se că acesta mănâncă primul și este mereu în siguranță.
Se pare că acești doi căței au reușit să supraviețuiască doar datorită susținerii reciproce. Cel mai probabil, Captain nu supraviețuia nici el dacă era de unul singur. Familia Montez a refuzat să despartă cei doi căței, primind-ul pe Captain în familie.
- Motanul Charlie
Charlie a dispărut în anul 2006 în Hampshire, un orășel britanic. Jo și Ade Haigh s-au îngrijorat foarte mult când pisicul, obișnuit să se plimbe prin cartier, nu s-a întors acasă la cină. Aceștia au afișat anunțuri prin tot orașul și au căutat motanul prin oraș timp de câteva luni. La un moment dat, perechea s-a disperat și nu credea că vor putea să-l mai găsească vreo dată pe Charlie. Cuplul s-a mutat într-un alt oraș la câțiva kilometri distanță.
În anul 2012, cu 6 ani mai târziu, domnul și doamna Haigh deja aveau o altă viață. Ei au devenit părinți și aveau doi gemeni, iar de animalul pierdut nici nu-și mai reaminteau. Când ai doi copii gemeni micuți gândurile sunt cu totul în altă parte. Bunica gemenilor era pe cale să-și cumpere o altă casă, iar Jo a decis să-i ajute în căutarea unei imobil. Într-un final, ei au ales niște căsuțe din regiunea unde familia Haigh a locuit în anul 2006 și unde a dispărut motanul lor pe nume Charlie.
În timp ce căutau casa potrivită, Jo a văzut pe drum un pisic care i-a reamintit foarte mult de Charlie și care se deplasa pe o uliță pe care Jo cândva obișnuia să meargă. Femeia a luat pisicul și a bătut la ușa celei mai apropiate case. Un bărbat a spus că acest pisic probabil nu are stăpâni, căci adesea este hrănit de locuitorii din acea regiune. Nimeni nu știe al cui este acest animal rătăcit.
După o vizită la veterinar și după scanarea lui Charlie pentru a vedea dacă are un microcip, identitatea lui a fost stabilită. Se pare că motanul totuși s-a reîntors acasă, însă familia Haigh deja nu mai locuia acolo. Pisicul a întârziat la cină cu… câțiva ani. Acum Charlie nu mai este lăsat să iasă afară, în schimb duce o viață sătulă și prosperă într-o familie iubitoare.
- Broasca țestoasă Manuela
Cu foarte mult timp în urmă, în anul 1982 în Rio de Janeiro, membrii familiei Almeida au realizat că nu-și pot găsi animalul de companie, o broască țestoasă pe nume Manuela. În timp ce casa era reparată și reînnoită, lucrătorii adesea lăsau ușa de la intrare larg deschisă pentru a muta dintr-un loc în altul materialele de construcție și uneltele. Proprietarii Manuelei presupuneau că așa broasca țestoasă a fugit de acasă.
După 30 de ani, la sfârșitul anului 2013, toți copiii acestei familii deja au crescut și s-au mutat, iar tatăl lor pe nume Leonel a murit. Copiii sortau lucrurile vechi și au ajuns și în magazia, pe care tatăl lor mereu o ținea închisă.
Camera era plină de discuri cu muzică, radiouri vechi, televizoare defectate și alte dispozitive electrice pe care bătrânul le-a pus la o parte, crezând că le va repara într-o zi. Toate lucrurile vechi Leonel le ținea doar în magazie și o deschidea foarte rar, doar când mai avea ceva de pus acolo.
Copiii deja maturi au strâns toate obiectele defectate și le duceau la gunoi, când într-o cutie au descoperit broasca țestoasă pierdută. Manuela era încă vie și a fost dusă imediat la veterinar.
Medicul a confirmat că broasca țestoasă din specia Chelonoidis carbonarius poate supraviețui 2 sau 3 ani fără mâncare. Cât medicul, atât și familia erau copleșiți de fericire. Însă, cum această mică creatură a fost în stare să supraviețuiască timp de 30 de ani fără îngrijire? Podeaua casei vechi era plină de termite și familia a presupus că Manuela a supraviețuit doar datorită faptul că se alimenta cu ei.
- Motanul Fuzzy
În anul 2019 Michelle Wright din Barrington, New Hampshire, a rugat o prietenă temporar să aibă grijă de motanul ei Fuzzy. Animalul a dispărut. Probabil acesta s-a speriat că proprietara l-a lăsat, sau poate că prietena lui Michelle nu era chiar pricepută. În orice caz, pisicul nu a mai fost văzut.
Când Michelle împreună cu prietena sa au mers să-l caute, o vecină empatică a anunțat-o că a văzut cum o mașină a lovit o pisică de culoare alb-negru. Michelle a considerat că acel pisic era al ei și a încetat căutările.
Dup 4 ani, femeia s-a mutat din acea casă și a luat alte animale de companie în noua casă. Într-o zi Michelle a intrat într-un magazin zoo care se afla la doar 1,6 kilometri de vechia ei casă. Acolo femeia a decis să umble printre rândurile cu pisici spre vânzare. Femeia a fost șocată, căci printre animale a văzut un pisic care se asemăna foarte mult cu fostul ei motan Fuzzy.
Cu cât mai mult îl privea, cu atât mai multe asemănări găsea. Michelle a întrebat proprietarul magazinului de unde a luat acel pisic. Acesta i-a răspuns că l-a găsit pe marginea drumului. Veterinarii au confirmat că pisicul are aproximativ 4 ani. Aceeași vârstă ar fi trebuit să aibă și Fuzzy acum.
Michelle a adus câteva fotografii cu pisicul ei, inclusiv cele unde putea fi observat semnul de la naștere al lui Fuzzy de pe picior. Achitând 85 de dolari pentru adoptarea pisicului, sumă care a inclus și costurile pentru întreținerea și microciparea lui Fuzzy, femeia în sfârșit a putut să-și ia animalul acasă.
- Calul Opie
Această poveste a început în anul 2002 în San Antonio, Texas. Michelle Pool a fost internată în spital, deoarece avea nevoie de o operație complexă la coloana vertebrală. Femeia și-a rugat tatăl să aibă grijă de calul ei pe nume Opie până ea se tratează și se recuperează.
Tatăl lui Michelle nu avea un grajd, de aceea calul a trebuit să stea în aer liber pe o pășune proprie ce era înconjurată de un gard de metal. Cineva a rupt gardul metalic în miezul nopții, l-a pus pe Opie într-o remorcă și a dispărut cu animalul furat.
Opie era un cal de rasă și costa de la 1 200 până la 15 000 de dolari. Aflând că calul ei a fost pierdut, Michelle s-a adresat la organizația sub denumirea „Stolen Horse International”, ce se ocupă de căutarea cailor furați în întreaga lume. După 10 ani, Michelle a fost telefonată și anunțată că Opie a fost găsit.
El a fost „găsit” de un bărbat din Dayton, Texas, la 320 de kilometri de la casa lui Michelle. Conform spuselor suspectului, el l-a observat pe Opie pe marginea drumului. Bărbatul tocmai conducea o remorcă în care era posibilă transportarea animalului.
În loc de a face legătura cu autoritățile locale, el a încercat să o vândă pe Opie prin intermediul internetului, însă această încercare a eșuat. Istoria s-a încheiat cu bine doar datorită unei femei care căuta în internet un cal potrivit pentru fiica ei. Ea a înțeles că calul din anunț semăna foarte mult cu un cal din lista celor furați.
Culoarea și petele de pe corpul lui Opie erau unice și de aceea calul a fost foarte ușor recunoscut. Cumpărătoarea a raportat suspiciunile sale autorităților locale. Șeriful din Dayton a angajat un grup de păstori pentru a analiza ranch-ul suspectului, iar la ora 2 de noapte echipa l-a descoperit pe Opie.
Nu s-au găsit dovezi că calul a fost furat și bărbatul a scăpat de pedeapsă. Însă cel mai important este că Michelle și-a regăsit animalul pierdut.
- Pisica Suika
La 11 martie 2011, un tsunami puternic a lovit prefectura japoneză Iwate. O pisică neagră pe nume Suika a fost pur și simplu dusă de apă chiar din propria casă. Proprietarii animalului Takeo și Kazuko Yamažishi erau deja evacuați. Aceștia nu mai aveau timp să caute pisica care adesea se plimba în afara casei.
Când perechea s-a reîntors acasă Suika nu era aici. Yamažishi au căutat-o timp de 3 luni, în timp ce orășelul se restabilea. Într-un final, perechea și-a pierdut oricare speranță de a o mai vedea pe Suika din nou.
Cu 3 ani mai târziu, prin pădurea din apropierea casei lui Takeo și Kazuko se plimbau niște turiști. Ei au observat o pisică neagră ce s-a încurcat în ramurile unui copac. După ce animalul a fost salvat, turiștii au atras atenția că pisica avea o zgardă pe care scria numele și numărul de telefon al proprietarilor. Ei i-au sunat pe Yamažishi și familia s-a reunit din nou cu micuța Suika.
Nimeni nu va află vreo dată cum pisica a reușit să supraviețuiască. Totuși există posibilitatea că Suika s-ar pute fi salvat de valul tsunami tocmai datorită ramurilor înalte ale vreunui copac.
- Câinele Reckless
În anul 2012, un uragan devastator numit Sandy, a distrus o mulțime de orașe de pe coasta de est a Statelor Unite. Chuck și Elicia James locuiau în New Jarsey când s-au confruntat cu hazardul natural. Gardul din spatele casei a fost dărâmat și câinele lor pe nume Reckless, un pitbull-terrier, a ieșit pe acolo. Inimile proprietarilor au fost distruse, căci după câteva luni de căutare câinele așa și nu a mai fost găsit, fiind considerat pierit în timpul furtunii.
Peste 2 ani familia și-a revenit și a decis să ia un alt câine. Ei s-au îndreptat spre un azil local și pe cine credeți că a găsit acolo? Reckless i-a așteptat acolo tot acest timp.
Lucrătorii azilului l-au numit Lucas. Conform spuselor lui Chuck, văzându-și stăpânii Reckless a început să sară la 1 metru înălțime de bucurie – este foarte mult pentru un câine de așa rasă. Pe cap câinele avea o cicatrice care a devenit o dovadă suficientă a faptului că Lucas, de fapt, este câinele pierdut al familiei James.
- Motanul Willow
Ultima istorie din acest articol s-a întâmplat în anul 2006 în orășelul american Boulder, Colorado. Un pisic pe nume Willow a fugit de acasă prin ușa lăsată deschisă de către niște lucrători în timpul reparației. Timp de 5 ani Jamie și Chris Squires au considerat că pisicul lor a fost, cel mai probabil, mâncat de vre-un coiot sau alt prădător care locuiește în rezervația naturală Rocky Mountains din apropiere.
Imaginați-vă cât de surprinsă a fost perechea când a fost de telefonată din New York și anunțată că pisicul a fost găsit. Willow a fost găsit la 1 600 de kilometri distanță, plimbându-se pe străzile din Manhattan. Veterinarii l-au scanat și au găsit un chip datorită căruia au aflat identitatea motanului.
Emisiunea americană de dimineață today.com a propus familiei Squires să-i plătească cheltuielile pentru o călătorie spre New York în schimbul dreptului exclusiv de a spune această poveste emoționantă despre reintegrarea familiei. Într-o singură zi Willow a devenit o celebritate.
Nimeni nu știe exact cum pisicul a reușit să străbată atâția kilometri pentru a ajunge în New York.
Michael Bloomberg care era președintele orașului la acel moment a comentat această istorie astfel: „După cum știm pisicile au 9 vieți, iar acest motan și-a dorit să-și petreacă măcar una din viețile sale în orașul meu”.
