Baja California, o peninsulă din Mexic care este spălată de apele Oceanului Pacific, este locul unde crește o specie de cactuși excepțională, Stenocereus eruca.
În loc de a crește în poziție verticală, la fel ca celelalte specii de cactuși, „diavolul târâtor” (așa mai este numit) se întinde deasupra suprafeței pământului și doar vârful este îndreptat ușurel spre cer. În locurile unde cresc mai mulți cactuși din această specie, se creează impresia că plantele formează o adevărată colonie. Priveliștea este unică, de parcă cineva ar fi tăiat tulpinile mai multor cactuși obișnuiți și acum toate aceste plante stau aruncate într-o grămadă.
Cactusul californian nu doar își lasă tulpina la același nivel cu pământul, ci și literalmente se târăște, motiv pentru care și-a primit denumirea. Cum o face? Acest fenomen are loc datorită creșterii orizontale spre vârf, în timp ce partea cealaltă se ofilește treptat. Partea de jos a tulpinii cactusului prinde rădăcini nu doar pentru a asigura întreaga plantă cu apă și substanțe nutritive, dar și pentru a forma „o ancoră” în timp ce partea cealaltă a plantei se extinde prin deșert. Partea inferioară a cactusului târâtor se veștejește, se descompune și se amestecă cu solul, transformându-se în îngrășământ pe care cactusul apoi îl utilizează cu ajutorul rădăcinilor. Am putea spune că acest diavol târâtor este o plantă cumplită, nu doar din cauza că se ucide treptat, dar și din cauza că se hrănește cu propriile rămășițe pentru a putea supraviețui.
Viteza cu care diavolul târâtor crește și se deplasează prin deșert depinde de climă. În mediul natural, unde climatul este în mare parte temperat-oceanic, acest cactus parcurge aproximativ 60 de centimetri pe an. Însă, dacă planta este sădită într-o zonă unde clima este mai uscată, creșterea va încetini semnificativ, iar viteza cu care s-ar deplasa ar fi de câteva ori mai mică.
Cel mai probabil, cactusul s-a început a deplasa datorită setei de viață și adaptabilității. Diavolul târâtor crește într-o zonă destul de izolată, unde nu prea există posibilități pentru reproducere și animale care ar putea să răspândească polenul. Locuind în asemenea condiții, cactusul din specia Stenocereus eruca a fost nevoit să se adapteze și să se reproducă asexuat. O astfel de reproducere presupune separarea unor mici rădăcini de tulpină din care mai târziu cresc noi cactuși.
Un diavol târâtor în Grădina Botanică a Bibliotecii Huntington din cadrul unei Instituții de cercetare din SUA.
