Se spune că o singură imagine poate înlocui o mie de cuvinte. În majoritatea cazurilor această frază este ireproșabilă, însă când este vorba despre „Gioconda” lui Leonardo da Vinci, în aer predomină tăcerea, căci această operă de artă deja de câteva sute de ani frapează criticii, istoricii și restul publicului.
Pictura este expusă în Muzeul Luvru din Franța și este considerată a fi cea mai faimoasă, cea mai des vizitată, cea mai discutată, cea mai apreciată, dublată și parodiată dintre toate capodoperele artistice ale lumii. De aceea nu ar fi rău să aflăm mai multe despre această doamnă zâmbitoare care ascunde cu mult mai multe taine, decât pot fi observate cu ochiul liber.
10. Cine era Mona Lisa?
Adevărata identitate a eroinei acestui portret până în prezent rămâne o taină. Majoritatea experților consideră că eroina este o italiană înstărită de 24 de ani ce a fost născută în Florența în anul 1479 și se numea Lisa Maria de Gherardini, adesea fiind numită și Lisa del Giocondo
Se presupune că portretul a fost comandat de soțul ei Francesco di Bartolomeo di Zanobi del Giocondo. Deși Mona Lisa era o doamnă nobilă, familia ei ducea un mod de viață modest, soțul ei fiind un vânzător de mătase și alte țesături. Cuplul avea 5 copii: Piero, Andrea, Camilla, Giocondo și Marietta.
De asemenea, se consideră că femeia pictată ar putea fi Caterina Sforza, contesa Forli, care este renumită pentru succesul în operațiile militare. O altă teorie spune că tânăra doamnă este amanta domnitorului florentin Giuliano de’ Medici. Mai există și opinia că femeia interpretată ar putea fi Isabella de Aragona, marchiză de Mantua. Însă teoriile nu se termină aici. Unii oameni consideră că Leonardo da Vinci a pictat portretul mamei sale în tinerețe sau chiar pe sine însuși, deoarece trăsăturile feței se aseamănă foarte mult cu trăsăturile artistului.
9. Zâmbetul Giocondei
Zâmbetul intrigant, misterios și confuz al Monei Lisei, probabil, este cel mai interesant element al picturii lui da Vinci
Timp de aproape 500 de ani experții se contraziceau reciproc, încercând să demonstreze dacă zâmbetul Monei Lisa este fericit sau mai degrabă trist. Margaret Livingstone, un profesor de neurologie de la Universitatea Harvard, consideră că zâmbetul fetei este aproape în întregime plasat în „gama de frecvențe joase” și, prin urmare, ochiul uman îl percepe cu viziunea periferică, privind direct în ochii eroinei.
În anul 2005, datorită dezvoltării programelor de calculator pentru recunoașterea emoțiilor, cercetătorii danezi au descoperit că Mona Lisa este fericită într-o limită de aproximativ 83%, simte dezgust aproximativ 9%, 6% este speriată, 2% supărată, aproape 1% neutră și 0% surprinsă.
Mulți observatori cred că expresia facială a lui Gioconda se schimbă în funcție de unghiul și distanța de la care privim portretul. Stând lângă imagine, detaliile mici ne face să credem că este vorba despre o doamnă modestă, însă dacă o privim din depărtare s-ar putea părea că Gioconda este o cochetă.
8. Coduri secrete
Folosind un microscop de înaltă rezoluție, experții de la Comitetul Național pentru Patrimoniul Cultural al Italiei au descoperit în imagine prezența mai multor litere și cifre scrise în diferite locuri ale acestei capodopere.
În ochiul drept al Monei Lisa, istoricul Silvano Vinceti a observat literele L și V, care teoretic reprezintă inițialele lui Leonardo da Vinci. În ochiul stâng pot fi cu greu observate literele C și E sau doar o singură literă B. Pe podul de pe fundal pot fi observate cifrele 7 și 2 sau litera L și 2. De ce autorul a făcut aceste simboluri misterioase care nu pot fi observate cu ochiul liber? Această întrebare până și astăzi rămâne fără răspuns.
7. Un pod necunoscut
Peisajul din spatele Monei Lisa adesea rămâne neobservat din cauza farmecului feței femeii. Însă cele mai curioase minți nu puteau să lase acest detaliu la o parte și au încercat să afle unde se găsește în realitate acest pod misterios cu trei arcuri.
Istoricul italian Carla Glori sugerează că podul dincolo de umărul stâng al Giocondei este Ponte Gobbo situat în micul sat Bobbio la sud de orașul Piacenza din nordul Italiei .
Teoria lui Glori argumentează semnificația cifrei 72 descoperită în imagine pe una dintre arcurile podului pictat. Cercetătoarea consideră că acele cifre se referă la anul 1472 când a avut loc o inundație teribilă. Din cauza acelui hazard râul Trebbia a ieșit din albia sa și a distrus podul.
În cartea sa „Enigma lui Leonardo” (The Leonardo Enigma) Glori își împărtășește opinia, afirmând că artistul a indicat cifra 72 în regiunea podului din portret pentru a perpetua hazardul distructiv și pentru a lăsa un indiciu despre locația reală a podului.
6. Privirea enigmatică
Nu se știe cum pictorul a reușit să obțină un asemenea efect, de parcă privirea femeii este îndreptată undeva în afara imaginii, dar în același timp este adresată spectatorului.
Indiferent de unghiul din care o veți privi pe Mona Lisa, aceasta mereu vă va privi în ochi. În lumea noastră tridimensională, umbrele și lumina de pe suprafețe de obicei sunt deplasate în funcție de punctul din care privește observatorului, însă această lege cu siguranță nu se aplică și obiectelor bidimensionale precum picturile.
Fenomenul optic, realizat de Leonardo da Vinci, a atras atenția cercetătorilor de la Universitatea din Ohio, care au observat că portretul pare aproape același din ce unghi nu l-ai privi. Acest fenomen poate fi explicat științific. Leonardo da Vinci a aplicat efectul luminii într-un mod profesionist, astfel încât a reușit să prezinte o adâncime incredibil de realistă a interacțiunii dintre lumină și umbră. Doar datorită talentului extraordinar al artistului a fost posibilă recrearea unei perspective unice și a unei priviri enigmatice a Giocondei.
5. O imagine ascunsă în portretul femeii
În anul 2006, cu ajutorul radiației infraroșii și laserelor, oamenii de știință canadieni au descoperit niște schițe ale pictorului da Vinci chiar sub stratul principal de vopsea, spre exemplu poziția alternativă a indicelui și al degetului mijlociu al mâinii stângi a fetei. După această cercetare s-au mai descoperit câteva elemente, precum dantela ascunsă sub rochia Monei Lisa și o pătură care ar fi trebuit să stea pe genunchi și să acopere o parte din mijlocul eroinei.
În anul 2015, inginerul francez Pascal Cotte a folosit o altă tehnică pentru cercetarea imaginii. Spre pânză au fost îndreptate raze intense de diferite lungimi, astfel obținându-se noi date pe baza luminii reflectate. Spre uimirea tuturor, noua metodă a descoperit câteva elemente necunoscute ascunse sub imaginea principală. Cotte și-a numit metoda „tehnologia intensificării straturilor” și a explicat cum cu ajutorul acestei tehnologii se pot descoperi straturile ascunse de pe pânză. Francezul și-a comparat metoda cu procesul de înlăturare a straturilor unei cepe. Sub stratul superior Cotte a descoperit 4 imagini necunoscute anterior, inclusiv un portret al unei femei mai tinere cu diferite caracteristici ale feței și care nu zâmbea deloc.
Firește, experții s-au întrebat imediat cine i-a servit ca model pictorului. Imediat au apărut o mulțime de teorii, însă adevărata identitate a femeii va rămâne pentru totdeauna un mister.
4. Era oare Mona Lisa însărcinată?
Istoricii care studiază capodoperele sunt siguri că Leonardo da Vinci a creat portretul unei femei ce se numea Lisa del Giocondo. Pe lângă aceasta, ei consideră că, cel mai probabil, femei poza pictorului când era însărcinată.
Se presupune că mâinile ei pozează încrucișate deasupra pântecelui rotunjit. În plus, dovezile istorice demonstrează că în momentul creării portretului Mona Lisa era însărcinată cu al doilea copil. Cel mai probabil, pictorul a reprezentat în portret anume o femeie însărcinată.
Mai mult ca atât, imaginile infraroșii au descoperit sub stratul superior schița unui voal tradițional aruncat peste umerii femeii. Un asemenea voal purtau femeile însărcinate din Italia la acel moment.
Există o opinie că acest voal ar putea fi o eșarfă obișnuită sau orice altă țesătură aruncată peste umărul femeii. Cu toate acestea, poziția mâinilor Monei Lisa, data exactă a nașterii copiilor ei și apariția aceluiași voal în portretul femeii însărcinate Smeralda Brandini pictat de Sandro Botticelli, sugerează că în timpul creării capodoperei Mona Lisa era însărcinată.
3. De ce femeia pare atât de atrăgătoare?
De-a lungul istoriei portretul Monei Lisa adesea a fost declarat un model al frumuseții eterne. Ar fi nedrept să presupunem că atractivi sunt doar zâmbetul și ochii enigmatici ai femeii, căci frumusețea se încadrează în fiecare detaliu și farmecă cu ceva absolut eluziv.
Secțiunea de aur este asociată cu un raport condiționat al lungimii și lățimii dreptunghiurilor și este considerată a fi cea mai plăcută pentru ochi și cea mai armonioasă proporție din natură. Această secțiune se găsește atât în natură, cât și în obiectele create de om, inclusiv în centrul spiralat al florilor de floarea-soarelui și în coloanele Parthenon-ului. Secțiunea de aur este uneori numită chiar și o proporție divină, iar Leonardo da Vinci însuși a devenit autorul acestui termen.
Dacă trageți un dreptunghi imaginar în jurul feței Monei Lisei și îl completați cu proporții adecvate, veți descoperi că bărbia, marginea superioară a capului și nasul ei vor fi în cele mai potrivite poziții. Prezența secțiunii de aur în lucrarea lui da Vinci probabil ne explică de ce acest portret creează o asemenea impresie. Proporțiile Giocondei sunt incredibil de plăcute la ochi, deoarece demonstrează în mod clar o combinație de echilibru natural și frumusețe. Matematicienii o vor înțelege cu siguranță …
2. Furtul portretului
În anul 1911 portretul Monei Lisei a fost furat de un angajat de origine italiană al muzeului Louvre pe nume Vincenzo Perugia. Hoțul era convins că opera de artă fuse-se cândva furată din Florența de însuși împăratul Napoleon și era cuprins de dorința de a reîntoarce portretul „în casa sa adevărată”. Aproape 2 ani nimeni nu știa unde se află legendarul portret, iar în mass-media în tot acest timp au apărut numeroase teorii vizavi de cauzele furtului și localizarea portretului. În anul 1913 Perugia a contactat un dealer de artă italian pe nume Alfredo Geri. Prin intermediul omului de afaceri, el a cerut autorităților italiene o recompensă în numerar, în schimbul serviciilor sale de a livra Gioconda înapoi la Florența.
Cu toate acestea, apariția acestei noutăți a trezit încă mai multe întrebări și teorii. Pentru returnarea picturii Perugia a cerut o sumă modestă de bani și acest fapt a îndemnat publicul să se îndoiască de faptul că portretul chiar a fost furat. Unii afirmau că toate cele întâmplate nu sunt nimic altceva decât un truc pentru a reîntoarce faima pierdută a galeriei și a portretului Monei Lisei.
Când sa aflat că hoțul care a furat portretul și care l-a ajuta pe Perugia în executarea planului era un renumit falsificator al capodoperelor pe nume Eduardo de Valfierno a apărut o nouă teorie. Potrivit acesteia, Gioconda a fost furată pentru a fi copiată și vândută colecționarilor ignoranți la prețuri exorbitante.
1. Oare era bolnavă Mona Lisa?
Probabil cercetătorii au reușit în sfârșit să descopere taina curbei misterioase a zâmbetului de pe fața femeii. Descoperirea a fost făcută de medicul Mandeep R. Mehra în timp ce acesta aștepta în rând pentru a privi mai atent faimoasa lucrare a lui da Vinci. Medicul a fost pus la îndoială de unele detalii ale portretului Giocondei: fața și corpul umflat al femeii, părul subțire și rar și zâmbetul neuniform. Toate aceste detalii l-au condus pe specialist la ideea că glandele endocrine ale femeii nu erau în stare bună.
Mehra este directorul medical al Centrului Cardiovascular din Brigham. Potrivit medicului, profesia și admirația față de operele de artă de fiecare dată se combină și bărbatul fără să vrea începe a determina problemele de sănătate ce se reflectă în înfățișarea eroilor picturilor.
În cazul Monei Lisei Mehra a observat o mică tumoare în colțul interior al ochiului stâng, i-a observat părul rar și subțire, lipsa sprâncenelor și un tubercul alături de degetul arătător. În plus, pielea Giocondei i-a părut medicului prea galbenă, iar pe gât a observat o denivelare mică care indică glanda tiroidă mărită. Analizând toate aceste indicii, mediul a constatat că zâmbetul ciudat al femeii este cauzat de slăbiciunea ei musculară.
Prin urmare, Mehra a concluzionat că Mona Lisa a suferit de o boală numită hipotiroidism. Mâinile pline, părul subțire și rar, o denivelare în jurul gâtului și alte detalii din portretul lui da Vinci au devenit asociate cu această boală.
Mehra și-a desfășurat propria investigație și a aflat că în perioada când a trăit Leonardo da Vinci (secolul al XVI-lea), femeile se alimentau într-un mod necorespunzător și din cauza acestui fapt au dezvoltat o lipsă de iod în organism. Iodul este un element nutritiv natural de care depinde funcționarea corectă a glandei tiroide, iar deficitul acestuia poate provoca anumite probleme de sănătate. Dacă dr. Mehra are dreptate, atunci cauza zâmbetului contradictoriu al Monei Lisei nu mai este o enigmă.
