Creierul uman este un sistem destul de complicat. Fiecare om percepe lumea în felul său și astfel de elemente ca instinctele, educația și preferințele proprii adesea determină modul în care o persoană reacționează la anumite întâmplări. Încă din perioada lui Freud psihologii tot încearcă să înțeleagă cum funcționează psihica omului, studiu care nu este deloc ușor. Multe dintre experimentele psihologice pot fi periculoase și să dăuneze omului, deoarece este foarte greu să prezici cum s-ar putea comporta acesta într-o anumită situație. Adesea este mai ușor să traumatizezi decât să readuci lucrurile la locul lor, de aceea pe umerii psihologilor stă o mare responsabilitate. De-a lungul istoriei științifice, psihologia, ca și restul ramurilor, a cunoscut succese dar și eșecuri. În acest articol urmează să vă relatăm despre 10 experimente psihologice dure, care au finisat nu cum a fost plănuit.
- Experimentul închisorii din Stanford
Philip Zimbardo, un profesor de psihologie, în anul 1971 a decis să facă un experiment într-o închisoare din Stanford cu scopul de a studia impactul detenției asupra psihicii umane. Profesorul considera că principalele cauze ale cruzimii din închisori sunt calitățile pe care deținuții, dar și supraveghetorii, le obțin și le dezvoltă aici. În experiment au participat 24 de studenți care urmau să joace rolul unor prizonieri și supraveghetori. Experimentul în sine ar fi trebuit să dureze 2 săptămâni, însă a fost întrerupt deja în ziua a șasea din cauza că supraveghetorii se comportau imoral cu deținuții. Prizonierii erau torturați psihologic, iar o treime dintre gardieni chiar a început să dezvolte un caracter plin de sadism, prin urmare o parte dintre prizonieri au fost traumatizați emoțional. În urma acestui experiment s-a dovedit că comportamentul prizonierilor este influențat mai mult de însăși faptul că ei se află în închisoare, decât de trăsăturile personale.
- Studiul exagerat
În anul 1939 în Universitatea din statul Iowa, profesorul Wendell Johnson și studenta absolventă Maria Tudor, au creat un grup din 22 de copii orfani care trebuiau să participe la un experiment care urma să stabilească cauza bâlbâitului la copii. Ei considerau că adesea părinții singuri le creează defecte în vorbire copiilor săi, deși inițial ei sunt în regulă. Un comportament neadecvat față de copii ar putea să le dezvolte o pronunțare neclară, chiar dacă la început copilul a fost complet sănătos. Aproape jumătate dintre copiii care au fost testați, inițial fără defecte în vorbire, după experiment au început să sufere de bâlbâire. Pe lângă aceasta, ei au devenit închiși în sine și încercau să vorbească cât mai puțin posibil. În anul 2007, 6 dintre acei copii care au participat la experiment, au primit o recompensație în sumă de 925 000 de dolari din partea statului Iowa, deoarece s-a recunoscut că experimentul le-a lăsat o cicatrice pe fondul emoțional și psihologic.
- David Reimer
Când David Reimer avea 8 luni, el a fost circumcis, însă operația s-a încheiat cu insucces și băiatul aproape că și-a pierdut organul genital. Psihologul John Money a propus să-i facă o operație de schimbare a sexului și băiatul să fie crescut asemeni unei fetițe. Familia Reimer a fost de acord, însă a existat o nuanță pe care psihologul nu a menționat-o părinților. El urma să le folosească fiul pentru un experiment care i-ar dovedi ipoteza că identitatea de gen este o trăsătură dobândită și este determinată de educația pe care o primește copilul. David a primit un nume nou – Brenda și a fost forțat să ia hormoni. Dar, în ciuda faptul că familia l-a educat ca pe o fetiță, David se comporta și se simțea ca un băiat. La vârsta de 14 ani el a aflat adevărul și a decis să-și reîntoarcă sexul. La vârsta de 38 de ani David s-a sinucis.
- Terapia respingerii homosexuale
În anul 1960 terapia homosexualității a fost o practică comună care ținea de transformarea băieților din homosexuali în heterosexuali. În anul 1966 a fost realizată o serie de astfel de experimente, care au finisat cu succes, deși mai târziu s-a aflat că toți participanții erau de fapt bisexuali. Una dintre practicile folosite în acest experiment a fost lovitura cu descărcare electrică în timpul urmăririi unui film pornografic homosexual. Această terapie poartă un caracter controversat și a fost criticată din cauza că a provocat un prejudiciu psihologic participanților, iar unul dintre ei chiar a decedat din cauza loviturilor cu descărcări electrice.
- Al treilea val
În anul 1967, profesorul de istorie Ros Jones a decis să arate studenților cum a fost în Germania nazistă, organizând un experiment social. El a încercat să le arate că nici cea mai democratică societate nu este imună față de manifestările fascismului. Jones a numit acest experiment „al treilea val” și le repeta în mod constant participanților deviza: „Forță prin disciplină, putere prin comunitate, putere prin acțiune, forță prin mândrie”. Spre finalul zilei a treia, lecția sa era vizitată de 200 de oameni, iar studenții lui Ros urmăreau cu atenție ca fiecare participant să urmeze regulile organizației. Profesorul a finisat experimentul în ziua a 5-a, considerând că elevii au văzut suficient pentru a înțelege cât de ușor este să cazi în capcana fascismului. El însăși nu s-a așteptat că grupul fascist fictiv pe care l-a creat împreună cu studenții săi va aduna atât de mulți membri într-un timp atât de scurt.
- Ochi albaștri / bruni
În anul 1970, după ce Martin Luther King a fost ucis, o profesoară de clasa a treia, Jane Elliot, a decis să predea elevilor săi o lecție despre rasism într-un așa mod, ca ei să înțeleagă cât de serioasă este această problemă. Ea a inventat o joacă „Ochii albaștri/căprui”, împărțind clasa în două categorii în funcție de culoarea ochilor. Apoi, elevii care aveau ochii căprui au fost apreciați ca o rasă inferioară, demonstrând pe sine ce simt oamenii de culoare în fiecare zi. Acest experiment a fost criticat de marea majoritate și Elliot a primit o sumedenie de scrisori negative, unde era întrebată de ce a procedat într-un așa mod cu copiii albi care nu erau deloc pregătiți pentru un astfel de adevăr, în comparație cu copiii negri.
- Experimentul Milgram
Stanley Milgram, care este un psiholog social la Universitatea Yale, a decis să organizeze un experiment pentru a testa modul în care funcționează mecanismul de supunere unui om autoritar. Experimentul lui Milgram urma să se desfășoare în modul următor: o persoană (profesorul) trebuia să dea întrebări alteia (elevului), dacă al doilea răspundea greșit, primul trebuia să-l lovească cu un șoc electric. Treaba era că profesorul nu știa că elevul era de fapt un actor iar șocul electric nu era adevărat. Într-un final Milgram a obținut un astfel de rezultat: în timp ce unii profesori au încetat acest experiment dur când au fost rugați de către elevi, alții au mers înainte. Astfel 26 de oameni din 40 au continuat să lovească cu 450 de volți, iar când au fost întrebați de ce au procedat într-un așa mod, ei au răspuns că pur și simplu nu se puteau opri. Deși experimentul a dezvăluit partea întunecată a naturii umane, majoritatea profesorilor au fost bucuroși să participe în experiment.
- Camera disperării
„Camera disperării” – astfel a fost poreclit psihologul comparativ Harry Harlow. El a construit o cameră cu scopul căreia urma să detecteze depresia clinică la maimuțe. În experimentele sale Harlow a utilizat maimuțe care aveau vârsta de la 3 luni până la 3 ani. Îndată după ce puii își creau o relație strânsă cu mamele, ei erau luați și plasați într-o mică cameră rece unde se aflau în singurătate. Psihologul le urmărea și documenta intervalele de timp în care apăreau primele semne de depresie. Experimentul a finisat cu succes: după un timp maimuțele au încetat să se mai joace și au devenit tot mai pasive, iar două dintre ele chiar au refuzat să mănânce și au murit din cauza epuizării. Societatea l-a criticat pe Harlow pentru aceste metode, numindu-le inutile și dure. Datorită acestui experiment în lume au apărut legi cu privire la protecția animalelor de comportamentul violent al oamenilor.
- MK-Ultra
MK-Ultra este un nume codificat, atribuit tuturor programelor ilegale conduse de CIA care făceau experimente pe oameni. De obicei aceste experimente se făceau pentru a dezvolta noi medicamente și metode care urmau să fie utilizate în procesele interogatorii și în tortură. Experimentele au început în anul 1950 și au durat până în anul 1973. În proces, victimele erau injectate cu preparate precum LSD, și adesea ei nici măcar nu-și dădeau seama despre aceasta. Scopul experimentelor era identificarea unui preparat care ar putea să influențeze creierul într-un așa mod ca victima să relateze toată informația sau să fie transformată într-un „robot” obedient. Tot ce se știe e că majoritatea oamenilor care au participat la acest experiment au decedat, însă despre adevărata amploare a pagubelor produse de MK-Ultra este puțin probabil să aflăm vreo dată.
- Experimentul Landis
În anul 1924, Carney Landis, absolventa Departamentului de Psihologie, a organizat o serie de experimente cu fețele oamenilor, încercând să determine prezența trăsăturilor comune în exprimarea anumitor emoții. Pe fețele voluntarilor, care în mare parte erau studenți, au fost desenate niște linii negre astfel încât mișcarea mușchilor faciali să poată fi ușor urmărită sub influența unor stimuli puternici. Studenții erau forțați să privească filme pornografice, să miroase amoniac și să pună mâna într-o găleată cu broaște. Apoi în fața lor a fost pus un șobolan pe care li s-a ordonat să-l decapiteze. Doar o treime din voluntari a decapitat animalul, însă nici unul dintre ei nu a reușit să o facă corect, astfel încât șobolanul să nu să se chinuie. Cât despre cei care au refuzat să-l omoare, Landis a făcut-o în locul lor și chiar în fața lor. Experimentul nu a dezvăluit asemănări în mișcarea mușchilor faciali, însă a dovedit pentru a 11-a oară existența unei părți întunecate în natura umană.
