De fiecare dată când ne gândim la obiecte vechi, ne reamintim despre cele ale grecilor și romanilor antici, cum ar fi: statui, coloane și chiar bijuterii. Însă, dacă ne-am gândi la ele din perspectiva arheologilor, vom descoperi o lume cu totul nouă: ce ați spune de arme, obiecte de uz casnic și unelte? Cum credeți, ce au confecționat și ce au colectat oamenii care au trăit cu secole (sau chiar milenii) în urmă? Datorită arheologilor acum cunoaște răspunsurile la unele dintre aceste întrebări, deși nu la toate.
Muzeele sunt niște locuri perfecte pentru a analiza lucrurile pe care le foloseau strămoșii noștri. Majoritatea obiectelor puse la expoziție în cele mai mari muzee orășenești au o sută, două sute sau chiar trei sute de mii de ani. Privim și admirăm toate acele bijuterii, boluri, plăci și accesorii pentru păr, și în același timp, ne întrebăm despre oamenii care cu foarte mult timp în urmă le-au folosit. De menționat că obiectele despre care urmează să vă spunem în acest articol sunt cu mult mai vechi decât cele din muzee.
Care este cel mai vechi obiect din istorie? Care obiecte sunt cele mai des găsite: armele, uneltele sau hainele? Dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți înapoi în timp, pentru a urmări cum oamenii locuiau cu 5 000, 10 000 sau chiar 25 000 ani în urmă, care dintre obiecte vi s-ar părea cele mai interesante? Știind unde și cum a evoluat civilizația putem afla mai multe și despre noi, civilizația actuală. Aceste 10 artefacte despre care urmează să vă vorbim, sunt unele dintre cele mai intrigante și cele mai vechi obiecte, care sunt capabile să ne spună mai multe despre modul de viață a strămoșilor noștri.
- O geantă germană ornamentată: vârsta de 4 500 de ani
Materialul de bază a acestei genți, care a fost găsită în mormântul din apropierea orașului Liepzig din Germania, a fost pielea și fibrele textile, însă materialul nu a reușit să se păstreze. Perioada de confecționare a acestei genți variază între anii 2500 și 2200 î.Hr. Rămășițele genții rămân unite datorită accesoriilor, care sunt de fapt niște dinți de câine, și astăzi stau bine încleștați în pământ, deși în trecut erau lipiți de piele. Se pare că în acea perioadă dinții de câine erau la modă și cu ei se înfrumusețau nu doar gențile, dar și păturile, bijuteriile etc. În plus, numărul dinților și modelul complex al genții fac aluzie la statutul social al proprietarului. Obiectele de acest fel nu erau purtate de oricare. Arheologii presupun că femeia care purta geanta era una importantă.
- Roata din lemn slovenă: vârsta de 5 200 de ani
Roata deja de mult timp este considerată una dintre cele mai importante invenții ale omului. Fără ea nu existau automobilele moderne, căruțele, bicicletele și multe alte obiecte. Construcția unor clădiri mai mari decât o simplă căsuță ar fi practic imposibilă fără mijlocul de transport prin intermediul căruia sunt transportate tone de materiale de construcție. Cea mai bine păstrată roată dintre toate cele găsite a fost descoperită în mlaștinile Ljubljana din Slovenia. Vârsta ei se referă la anul 3 200 î.Hr.
- Pantof de piele armenesc: vârsta de 5 500 de ani
Încălțămintea a fost și este un obiect de vestimentație foarte important atât pentru oamenii din antichitate, cât și pentru noi. Cel mai vechi pantof care s-a păstrat cel mai bine a fost găsit într-o peșteră plină de comori a epocii cuprului. Pantoful este confecționat din piele, uns cu ulei și are șireturile încrucișate la fel cum le încrucișăm noi astăzi. A fost găsit doar un singur pantof care este de mărimea 37 și aparținea unei femei. El a fost umplut cu paie, pentru a-i păstra forma, și îngropat fără pereche. Arheologii presupun că pantoful a fost creat de un maestru papucar al acelor timpuri și purtat de o persoană cu statut social înalt. De asemenea, ei consideră că încălțarea a reușit să se păstreze până în zilele noastre doar datorită excrementelor de oi.
- Fusta armeană de stuf: vârsta de 5 900 de ani
Cea mai veche fustă din lume a fost găsită în același loc unde și pantoful din punctul precedent – în peștera Areni-1 din Erevan, Armenia. Pavel Avetisyan, șeful Institutului de Arheologie și Etnografie din Erevan, a spus că fragmentul fustei, care a fost confecționată din stuf, a fost descoperită în timpul săpăturilor din anii 2010 într-o peșteră din sud-estul Armeniei. Diferența de vârstă dintre fustă și pantof, de asemenea și dintre celelalte obiecte găsite în peșteră, arată că această zonă a fost locuită de mai multe secole. O altă descoperire în acel loc a fost un țap mumificat, și dacă arheologii nu greșesc, vârsta acestui animal mumificat (5 900 ani) este mai mare decât vârsta celor mai vechi animale mumificate găsite în Egipt.
- O sulă din cupru găsită în Tel Tsaf: vârsta de 7 000 de ani
În anul 2014 a fost găsit cel mai vechi artefact metalic – o sulă din cupru a fost descoperită în regiunea Israelului, nu departe de granița cu Iordania. Obiectul are o importanță foarte mare – anterior s-a crezut că obiectele de metal au început a fi utilizate în această regiune cu câteva secole mai târziu. În plus, cuprul din care a fost creată unealta poate fi urmărit până în regiunea Caucazului, care este la 965 kilometri depărtare. Acest lucru dovedește faptul că civilizația care a locuit în această regiunea a negociat cu alte civilizații. Ei au fost foarte bine dezvoltați, iar în hambarele lor se puteau păstra până la 30 de tone de grâu. Sula a fost îngropată împreună cu o femeie care se consideră că avea 40 de ani la momentul când a decedat iar groapa în care ea a fost înmormântată indică faptul că ea a fost o persoană importantă. Arheologii presupun că sula îi aparținea ei, însă ei nu știu cu siguranță la ce a fost folosită.
- Arcurile din ulm, descoperite în Holmegaard: vârsta de 8 000 de ani
Primul lunetist nu avea avantajul de a privi prin lentile telescopice. El (sau ea) a fost nevoit să se bazeze pe propria vedere, buna pregătire și pe arcul și săgețile sale flexibile. Arcurile, spre deosebire de arbalete, erau mai populare, iar cele mai vechi exemplare au fost găsite într-o stare aproape perfectă în Holmegaard, o regiune din Dania. Lungimea acestor arcuri făcute din ulm este de aproximativ 170 cm și au fost găsite într-o stare într-atât de bună, încât puteau fi restabilite, și mulți așa și au făcut. Interesant este faptul că cele mai vechi săgeți au fost găsite în aceeași regiune unde și arcurile, deși ele sunt mai vechi cu 3 mii de ani. Arheologii spun că arcurile care erau folosite împreună cu aceste săgeți nu s-au păstrat din cauza că au fost făcute din pin.
- Măști de piatră evreiești: vârsta de 9 000 de ani
9 măști găsite în munții Judean, Israel, au format un grup pentru a participa la o expoziție. Înălțimea măștilor variază de la 28 la 30,5 centimetri. După o cercetare s-a constatat că ele au fost purtate în timpul ritualurilor importante ale strămoșilor, care probabil erau niște fermieri. Cu 9 000 de ani în urmă încă nu exista scrisul, iar modul de viață în care oamenii căutau și vânau hrană dispăru-se recent. În locul vânătorilor a venit fermierul iar masca era unica dovadă a faptului că un anumit fermier deținea un anumit teren agricol – masca era printată după structura feței bunicului sau străbunicului fermierului și o comparație a feței actualului proprietar cu a feței strămoșului putea dovedi relația de rudenie, deci și cui aparținea pământul.
- O hartă spaniolă: vârsta de 14 000 de ani
În anul 2009, cea mai veche hartă cunoscută de știință, a fost găsită sculptată pe o gresie de dimensiunea unui braț. Harta prezintă o mică piatră pe care sunt sculptați munți, râuri și chiar animale și a fost găsită în peștera Abauntz Lamizulo din Navarre, la nordul Spaniei, în zona centrală a bascilor. Se consideră că ea a fost folosită în regiunea unde a fost găsită de către vânătorii și colectorii de la Madeleine, care au existat cu doar câteva sute de ani înainte de epoca glaciară. Marcarea teritoriului în condițiile unui peisaj în continuă schimbare era foarte importantă pentru acești oameni, care au trăit o viață semi-nomadă. Probabil ei au folosit harta pentru navigare sau pentru a marca modul în care a avut loc vânătoarea trecută.
- Fluiere germane din oase de păsări și mamut: vârsta de 42 000 de ani
Unii dintre oamenii de știință consideră că strămoșii noștri, Homo Sapiens, erau mult mai avansați decât neanderthalienii în câteva domenii, și de aceea noi am reușit să supraviețuim, iar ei nu. Muzica, probabil, era unu dintre metodele de conversație pe care le foloseau strămoșii noștri. Cercetările au arătat că vârsta acestor fluiere este de 42 000 – 43 000 de ani. Ele au fost făcute din oase de păsări și de mamut și găsite într-o peșteră din sudul Germaniei, numită Geißenklösterle.
- Vârfuri de săgeți din Africa de Sud: vârsta de 64.000 de ani
Aceste bucăți geometrice ascuțite au fost găsite în peștera Sibudu din sudul Africii și au fost extrase dintr-un strat de sediment care are mai mult de 100 000 ani. Doctorul Lombard, membrul grupei arheologice conduse de profesorul Lyn Wadley, a cercetat bucățile sub microscop. Datorită cercetării sângelui și oaselor, precum și analizei modului în care arma a fost destrămată, doctorul Lombard a concluzionat că ele nu au fost vârfurile unor sulițe, ci a unor arme care adesea se aflau în zbor, adică a unor săgeți. Această descoperire a ajutat arheologii să stabilească perioada în care s-au creat pentru prima dată arcul și săgețile. Vârfurile săgeților aveau niște urme de rășină. Arheologii presupun că cleiul a fost folosit pentru a fixa vârfurile săgeților de lemn.
