Calea Lactee – ce mistere se ascund în galaxia noastră

0
75
Foto: Live Science

Galaxia noastră este prima etapă a explorării Universului. S-ar putea părea că în afară de stele și planete în Univers nu mai există nimic interesant, însă cu cât mai multe lucruri noi cercetătorii descoperă în Calea Lactee, cu atât mai fantastic pare a fi Universul.

Astronomii află că în Univers există furtuni de materie neagră, detectează semnale neobișnuite și se ciocnesc de o mulțime de fenomene necunoscute anterior. Marile descoperiri dau răspunsuri la vechile întrebări despre propria noastră planetă, însă acestea tot o dată ne pot da explicații și la ce se întâmplă dincolo de galaxia noastră. Calea Lactee deja a distrus și a înghițit alte lumi, însă, la rândul său, aceasta poate fi în pericol din caza unei galaxii de două ori mai mari din vecinătate care ar putea s-o înghită.

10. Sistemul Apep

Foto: Live Science

În anul 2018 astronomii au descoperit în galaxia noastră ceva foarte neobișnuit. Se pare că în Calea Lactee există un sistem binar de stele din familia Wolf-Rayet, care constă din sori super masivi pe cale de a muri.

Codul acestui sistem este 2XMM J160050.7–514245, însă acesta mai are și un alt nume puțin mai creativ pe care l-a primit în cinstea zeului șarpe egiptean, Apep, care reprezintă moartea și haosul. Acest sistem este unic doar datorită consecințelor dispariției lui.

Când stelele de tip Wolf-Rayet explodează, ele renasc în supernove, eliberând o radiație gamma extrem de puternică. Exploziile cu raze gamma sunt după natură unele dintre cele mai puternice și cele mai luminoase fenomene din întregul Univers. Oamenii de știință nu au mai întâlnit asemenea fenomene în Calea Lactee.

Asemenea explozii se întâmplă foarte rar, însă Apep intenționează să bucure în curând astronomii. În momentul dat stelele binare ale sistemului 2XMM J160050.7–514245 se află foarte aproape una de alta, aruncând împrejur o cantitate foarte mare de materie și acest fapt poate fi observat prin telescop în forma unui vânt stelar foarte puternic.

Oamenii de știință încă nu au înțeles care este cauza rotației rapide a acestor stelelor din acest sistem, însă cel mai probabil din acest motiv sistemul Apep într-un final se va rupe în bucăți și va cauza o explozie puternică cu raze gamma. Doar stelele Wolf-Rayet sunt capabile să producă asemenea evenimente electromagnetice masive, însă doar în cazul că acestea se vor roti destul de rapid și vor mai îndeplini câteva condiții.

9. Goblin

Foto: The Guardian

Una dintre cele mai căutate comori de către astronomi este cea de-a 9-a planetă. Ea este uriașă și se află undeva înafara sistemului nostru solar, iar existența ei până când este o ipoteză. Cu toate acestea, există o serie de semne care indică existența acestei planete.

În anul 2018 oamenii de știință au descoperit o planetă pitică care este într-un mod clar influențată de gravitația unui corp ceresc până când neidentificat. Ce dacă este vorba despre a noua planetă? Obiectul trans-neptunian a fost descoperit în ajunul Haloween-ului, de aceea a fost numit Goblin.

Cu toate acestea, planeta pitică nu este excepțională doar datorită denumirii pe care a primit-o, ci mai degrabă datorită posibilei legături cu cea de-a noua planetă. Traiectoria căii sale în jurul Soarelui, de asemenea, este unică. Pentru a face o rotație deplină în jurul soarelui această planetă are nevoie de aproximativ 40 000 de ani.

Din cauza că Goblin se află la periferiile sistemului solar doar 1% din drumul real al obiectului poate fi observat. Descoperirea planetei pitice este foarte importantă și din cauza că ea completează cunoștințele astronomicilor în ceea ce ține de corpurile cerești care se rotesc în jurul Soarelui și care se află în exteriorul sistemului nostru solar.

Goblin este cel mai nou membru cunoscut al grupului trans-neptunian de tip Sedna. Acest grup se comportă așa de parcă s-ar roti în jurul unei planete sub numărul 9.

8. Uragan din materie întunecată

Foto: Live Science

În anul 2017 oamenii de știință au raportat că spre noi se îndreaptă ceva impresionant. De această dată nu este vorba despre un asteroid. Se pare că spre Calea Lactee (deci și în direcția sistemului nostru solar) se îndreaptă un lanț de stele vechi.

Fluxul descoperit a fost numit S1 și, conform experților, reprezintă rămășițele unei galaxii pitice cândva absorbită de Calea Lactee. Teoretic acest flux nu ar trebui să ne amenințe. Însă, de regulă, aceste lanțuri de stele nu vin singure. Fizicii consideră că fluxul S1 va aduce cu sine și o cantitate foarte mare de materie întunecată, care cu ceva timp în urmă a unit galaxia pitică dispărută.

Deși acest fenomen poartă un nume amenințător (uragan din materie întunecată), acest eveniment nu va fi chiar atât de rău. Până de curând, tehnologiile noastre nu erau capabile să descopere substanța misterioasă pe care o numim materie întunecată și nimeni nu știa ce aceasta reprezintă de fapt.

Materia întunecată există, însă aceasta nu poate fi văzută, iar componența ei până în prezent este o taină pentru noi. Uraganul din materie întunecată va oferi oamenilor de știință șansa de a măsura însăși materia întunecată și acest eveniment va deveni unul istoric. Probabil oamenii de știință în sfârșit vor fi capabili să-i demonstreze existența.

7. Semnalele tainice

Foto: space.com

Astronomii deja de mult timp primesc niște semnale tainice din spațiu. Câteva tipuri de semnale sunt asociate cu materia întunecată. Unul dintre semnale provine din centrul Căii Lactee, unde se află așa numitul bulb galactic, în care mereu au loc evenimente însoțite de raze gamma.

Mulți cercetători consideră că excesul de raze ultraviolete în regiunea bulbului galactic este în legătură cu materia întunecată. În plus caracteristicile semnalului tainic coincid cu așteptările oamenilor de știință cu privire la materia întunecată.

În anul 2018 autorii unui nou studiu au presupus că semnalul ciudat și bulbul galactic nu au nimic în comun cu materia întunecată. Cauza acestui fenomen reprezintă stelele foarte vechi. Oamenii de știință au ajuns la această concluzie după ce au analizat datele obținute de un telescop, care a petrecut aproximativ 10 ani pe orbita Pământului. Aceste date ar fi indicat faptul că razele gamma reflectă locația stelelor vechi din centrul galaxiei.

Acești pulsari care au perioada de rotație de doar câteva milisecunde sunt într-atât de vechi, încât vârsta lor poate fi de 10 miliarde de ani. Distanța lor de la Pământ ar putea explica apariția semnalelor materiei negre. Poate că, depășind o cale atât de mare, aceste semnale s-au fuzionat și au fost distorsionate într-o asemenea măsură încât, în funcție de caracteristicile lor, au început să reamintească semnalele care în comunitatea științifică sunt atribuite materiei întunecate.

6. Grăsimea cosmică toxică

Foto: Live Science

Spațiul cosmic ar putea părea pustiu la prima vedere, însă de fapt acesta este plin de praf și radiație electromagnetică. În anul 2018, în timpul unei cercetări, oamenii de știință au încercat să determine cantitatea unei componente a spațiului cosmic, și anume a grăsimii cosmice.

De fapt, aceasta reprezintă un carbon alifatic, o versiune uleioasă de carbon asociată cu hidrogenul. Această grăsime ajunge în spațiu din cauza vântului solar care o îndepărtează de pe suprafața giganților roșii. Pentru a calcula cantitatea acestui compus în spațiu, oamenii de știință au creat un praf cosmic artificial chiar în laborator. Urmărind proprietățile grăsimii cosmice colectate, oamenii de știință au primit un răspuns uimitor. 

Se pare că Calea Lactee este de 3 ori mai bogată în această grăsime decât se considera anterior. Cu alte cuvinte, este vorba despre 11 miliarde de trilioane de trilioane de tone de substanță. Această grăsime poate fi murdară și chiar toxică pentru om, însă pentru oamenii de știință aceasta a devenit o descoperire foarte importantă.

Carbonul este un element foarte important pentru viață, iar compușii alifatici au niște proprietăți destul de interesante. Într-o zi aceștia probabil ne vor ajuta să înțelegem cum se formează sistemele solare, inclusiv a noastră proprie. Oamenii de știință încă nu pot explica de ce în spațiul cosmic există atât de multă materie organică. Pe lângă toate, aceasta ar putea reprezenta un potențial pericol. Din fericire vântul solar, cel mai probabil, previne poluarea Căii Lactee cu această grăsime cosmică.

5. Jumătate planetă – jumătate stea

Foto: space.com

Cu aproximativ 20 de ani lumină de la Pământ, oamenii de știință au descoperit un obiect neobișnuit. Descoperirea a fost făcută în anul 2016. Atunci experții considerau că au descoperit o simplă pitică cenușie. Aceste stele mai sunt numite „stele ratate”, deoarece acestea așa și nu au mai reușit să devină stele depline. Ele sunt mai mari ca planetele, însă în același timp prea mici pentru a menține o reacție termonucleară stabilă și, prin urmare, să se transforme într-o stea.

O cercetare recentă a demonstrat că obiectul detectat nu este chiar atât de simplu pentru a fi clasificat și atribuit unui anumit tip de corpuri cerești. Se pare că obiectul SIMP J01365663+0933473 nu aparține nici unui sistem solar și are 200 milioane de ani, însă este încă prea mic pentru a fi o pitică cenușie.

Este incredibil, însă de această dată astronomii au descoperit o așa zisă stea și planetă eșuată care are o atmosferă proprie. Masa acestui obiect este de 12 ori mai mare decât masa lui Jupiter, însă aceasta nu e tot. Oamenii de știință au fost șocați când au aflat că câmpul magnetic al obiectului SIMP J01365663+0933473 este de 200 de ori mai puternic decât al lui Jupiter. Puterea inexplicabilă a câmpului magnetic acestei stea-planetă, la fel ca și aurorele încântătoare marcate pe ea, reprezintă o taină pentru oamenii de știință. Cercetătorii speră că unicitatea acestui obiect iar putea ajuta să înțeleagă natura câmpului magnetic dar și cea a planetelor și stelelor.

4. O ruptură veche

Foto: space.com

În timpul studierii unei hărți detaliate a galaxiei noastre experții au observat ceva neobișnuit. Unul dintre grupurile de stele se comporta într-un mod straniu. Substructura observată în Calea Lactee părea să se afle într-o lume mică proprie, iar la prima vedere reamintea o spirală la fel ca cea a cochiliei de melc.

În anul 2018 oamenii de știință au întors timpul înapoi. Ei au procesat datele a 6 milioane de stele, inclusiv locația și viteza lor de rotație. Ei au folosit această informație pentru a „roti” într-un mod virtual acest sistem de stele. Modelele virtuale au indicat că substructura este într-un mod oarecare o „cicatrice” pe discul Căii Lactee. Cu aproximativ 300-900 milioane de ani în urmă, galaxia noastră a fost lovită de o super putere gravitațională și această acțiune i-a afectat discul.

Se presupune că Calea Lactee ar fi fost lovită de galaxia pitică Săgetător. Studiile anteriore au arătat că cel mai probabil, discul Săgetătorului a fost deteriorat de Calea Lactee cu aproximativ 200 milioane – 1 miliard de ani în urmă. Aceste date au devenit niște dovezi perfecte și au pornit un nou studiu. Se pare că galaxia noastră atrage stelele galaxiei Săgetător și peste aproximativ 100 milioane de ani ea va înghiți complet galaxia pitică din vecinătate.

3. Galaxia moartă

Foto: space.com

Pare a fi straniu, însă în interiorul galaxiei noastre există un „cadavru” a unei alte galaxii. În anul 2018 oamenii de știință au studiat mișcarea stelelor în Calea Lactee, iar după procesarea a 2 milioane de date în galaxia noastră au fost descoperite 33 000 de stele care cu siguranță nu s-au născut în Calea Lactee. Acest fapt a fost demonstrat de caracterul rotației nespecific galaxiei noastre.

Unul dintre grupurile de stele descoperite în Calea Lactee se comporta foarte diferit. Bazându-se pe analizele chimice a 600 de obiecte și alte caracteristici, oamenii de știință au calculat vârsta și dimensiunile galaxiei misterioase. După ce s-a constatat că în Calea Lactee există o galaxie moartă, ei i s-a dat și un nume: Gaia-Enceladus.

Cu aproximativ 10 miliarde de ani în urmă, galaxia Gaia-Enceladus reprezenta 1/5 din mărimea Căii Lactee. Galaxia noastră în trecut a absorbit mai multe sisteme de stele pitice, însă în acest caz dimensiunea galaxiei a fost mult mai mare. Ca urmare a unei coliziuni, Gaia-Enceladus a fost distrusă.

După cele întâmplate în Calea Lactee au apărut noi stele și doar acest eveniment grandios poate explica motivul pentru care galaxia noastră are un disc atât de gros și dens. Cu siguranță știm doar una, dacă această ciocnire nu s-ar fi întâmplat, Calea Lactee ar fi arătat altfel în ziua de azi.

2. Geamănul dispărut

Foto: The Guardian

Roiul nostru de galaxii este format din două mase semnificative: Calea Lactee și Andromeda, deși în el există și multe alte galaxii pitice. Una din aceste galaxii pitice a primit denumirea de M32. Ea este vecina Andromedei, însă componența ei este într-atât de stranie, încât o perioadă foarte lungă de timp a dus în eroare oamenii de știință. M32 este incredibil de compactă – o mare parte din ea reprezintă nucleul, iar stele vechi în general nu au fost observate.

În anul 2018 astronomii au rămas șocați, aflând că în aceeași regiune cosmică cândva a exista o a treia galaxie masivă. Oamenii de știință au început să cerceteze din nou stelele Andromedei. Anterior aceste stele au fost considerate rămășițe ale unor galaxii pitice, absorbite de Andromeda. Noile date au indicat la faptul că stelele aparțineau unei anumite galaxii, care era cam de aceleași dimensiuni ce și Andromeda. Acum cercetătorii consideră că geamănul era  de fapt galaxia M32.

Cu aproximativ 2 miliarde de ani în urmă Andromeda, cel mai probabil, a înghițit tot în afară de nucleul galaxiei pitice M32. Această teorie ar putea explica de ce această galaxie arată atât de neobișnuit. Descoperirea ar putea prezice ce s-ar putea întâmpla în viitor cu Calea Lactee. Acum galaxia noastră este pe cale să se ciocnească cu Andromeda, iar din cauza că Andromeda este de 2 ori mai mare decât galaxia noastră, Calea Lactee va avea aceeași soartă ce și galaxia pitică M32. Din fericire planeta noastră se află la 4 miliarde de ani lumină de la periferia Căii Lactee, de aceea încă mai avem timp…

1. Fisura ciudată

Foto: news.com.au

Recent, mai multe țări și-au îndreptat telescoapele radio către același obiect – o gaură neagră situată în centrul galaxiei noastre. Scopul studiului a fost de a obține cea mai detaliată imagine a unei surse radio complexe numită Săgetător A.

Telescoapele radio uneori captează suprafețe extinse care pătrund în centrul galaxiei noastre. Ele nu sunt vizibile în spectrul previzibil, și nimeni nu știe ce reprezintă ele și de unde provin. Una dintre acele unde radio a apărut în cadru în timp ce oamenii de știință fotografiau Săgetătorul A. Lungimea ei este de 2,3 ani lumină și se pare că aceasta se îndrepta spre gaura neagră din centrul galaxiei noastre. Imaginea detaliată a Săgetătorului A ne dă motive să presupunem că unda capturată a apărut în regiunea unde a fost detectată.

Cu toate acestea, nu putem spune mai mult nimic. Una din teorii presupune că interacțiunea câmpurilor magnetice provoacă formarea regiunilor alungite cu radiații puternice de înaltă frecvență. Probabil Săgetătorul A produce aceste unde din câmpul magnetic, care apare în urma interacțiunii undelor radio cu norii de gaz din jur.

În plus, această undă ar putea fi un fel de fisură cosmică. Conform uneia dintre teorii, aceste defecțiuni topologice se formează datorită formării unui vacuum care despică spațiul. Se spune că aceste defecte au aproape aceleași caracteristici de masă ce și unda de gaze și praf cosmic din regiunea Săgetătorului A, iar centrul galaxiei se pare că o atrage.