În conformitate cu schimbarea globală a climei, veșnicii ghețari ai polilor de nord și sud se topesc treptat, iar cei mai vechi dintre ei ne fac noi și noi surprize în fiecare an. Unele descoperiri ne dau răspunsuri la cele mai tainice întrebări despre trecutul uman, ne întorc lucruri pierdute sau ne vorbesc despre niște anomalii periculoase, care încă nu pot fi înțelese nici de cele mai strălucite minți ale lumii moderne.
În ultimul timp, oamenii tot mai mult cercetează spațiul cosmic, însă pe Pământ, tot mai există locuri nestudiate, și unul dintre aceste locuri misterioase este cercul polului nord și regiunea Antarcticii. Ghețarii tot continuă să se topească, și datorită acestui proces tot mai multe lucruri se descoperă, unele fiind uimitoare, pe când altele sunt foarte misterioase și înspăimântătoare.
Nordul este drastic, extrem de terifiant, și știm atât de puține despre el. Oamenii de știință și iubitorii teoriilor conspiraționiste mereu se contrazic și se râd reciproc din cauza diferenței de opinii cu privire la cele mai misterioase regiuni polare. Fie că este vorba despre civilizațiile extraterestre sau de fenomenele naturale inexplicabile, regiunile veșnic înghețate continuă să tulbure mințile cercetătorilor și teoreticienilor, care tot încearcă să dezvăluie cele mai interesante taine, care se tot ridică de sub gheață.
Se pare că răspunsurile la întrebări nu le vom primi degrabă, și majoritatea tainelor ale Polului Nord așa și vor rămâne nedescoperite, însă acesta nu este un motiv să ne dăm bătuți. Aici o colecție din 15 descoperiri drastice, făcute în Arctica și Antarctica în ultimii câțiva ani.
- Niște păianjeni marini uriași
Păianjenii marini, care în mediul științific sunt numiți pycnogonida, pantopode sau simplu „păianjeni de mare”, de obicei locuiesc în bazinul Caraibelor și în regiunea Mării Mediterane, însă cele mai mari exemplare din această specie au fost găsite în unele regiuni ale Arcticii și Antarcticii. Aceste creaturi uimitoare sunt un exemplu perfect al gigantismului polar, un fenomen pe care oamenii de știință nici până în prezent nu l-au înțeles. Nimeni, de fapt, nu este sigur de ce acești păianjeni și încă multe alte creaturi care locuiesc în cele mai reci zone ale planetei noastre, cresc atât de mari. Una din teorii presupune că motivul poate fi neajunsul de oxigen în apele extrem de reci.
Pantopodii din cele mai reci mări, pot ajunge la 90cm în lungime. Indiferent de mărimea și aspectul fioros, păianjenii rămân inofensivi, și se referă mai degrabă la o categorie aparte de artropode marine, decât arahnide.
- Himera cu nas lung
Rhinochimaeridae, cunoscută mai mult ca himera cu nas lung, este una dintre cele mai excepționale specii de pești de pe Pământ, și a fost prinsă doar de două ori în istoria omenirii, a doua oară fiind capturată în plasele unui pescar, în apele reci ale strâmtorii Davis din nordul Canadei. Această creatură nimerește în plasele pescarilor atât de rar, datorită unui singur și simplu motiv – acest pește uimitor, de obicei, înoată la adâncimi de 200 – 1900 metri, iar pentru om acest mediu este mai puțin accesibil.
Datorită nasului foarte lung, himera mai este numită uneori Pinocchio. Mai mult ca atât, peștele este adesea confundat cu rechinul-spiriduș, datorită nasului și gurii care se aseamănă. De fapt, himera face parte din familia peștilor cartilaginoși. Un element deosebit foarte interesant, pe care nu îi au alți prădători marini, este spinul veninos care crește pe spatele himerei, înaintea primei aripi dorsale, care servește peștelui ca protecție împotriva altor prădători. De obicei, când himera se simte în siguranță, acest spin este ascuns.
13. Topirea ghețarilor poate provoca noi epidemii
Schimbările climatice globale deja de mult au devenit principalul motiv al topirii gheții polare. Dimensiunile ghețarilor din Oceanul Arctic se micșorează în fiecare vară tot mai mult și mai mult. Prin urmare, din ghețari se eliberează microbi, care până la momentul topirii se aflau în stare de stagnare deja de foarte multe secole.
În luna august a anului 2016, o epidemie antrax în Siberia a devenit motivul decesului unui copil de 12 ani, iar 72 de oameni au fost internați în spital. Cauza epidemiei a fost contaminarea apei subterane locale cu sucurile unor cadavre de reni care s-au decongelat și care au murit cu mult timp în urmă de la această infecție. Siberienii au avut de suferit, deoarece toată apa potabilă din sat a fost infectată.
Iată un alt caz – în Norvegia au fost găsite 6 corpuri a unor tineri bărbați, decedați încă în anul 1918 de la gripa spaniolă. În sângele cadavrelor a fost găsit virusul în stare de conservație perfectă. Experții presupun că mormintele înghețate ale victimelor variolei la dezghețare vor provoca noi epidemii.
- Acești căței au mai mult de 12 000 de ani
În 2001, cercetătorii, îndreptați spre nord-estul Iacutiei cu speranța de a găsi acolo rămășițele înghețate ale unor mamuți antici, au găsit în schimb rămășițele perfect păstrate ale unui cățel din epoca glaciară. Cu 5 ani mai târziu, un lucrător al Muzeului Mondial de Mamuți din coasta de nord-est a Universității Federale, Serghei Feodorov, s-a întors la locul unde s-a descoperit primul cățel și a găsit nu un trup, ci două trupuri perfect conservate încă din epoca de gheață.
Cu ajutorul acestor trupuri oamenii de știință vor să afle unde și când câinii sau separat în subspecii separate de lupi și au devenit primele animale de companie din istoria omenirii. Cercetarea cadavrelor a arătat că puii de câine au murit când aveau aproximativ 3 luni, și cel mai probabil, au murit nimeriți sub avalanșă. Savanții plănuiesc să folosească rămășițele animalelor pentru o cercetare la tema cronologiei domesticirii acestei specii, deoarece, până când, în comunitatea științifică nu există vreo opinie vizavi de data și locul unde câinii au devenit pentru prima dată prietenii fideli ai omului.
- O bază secretă a naziștilor în Arctica
În luna octombrie a anului 2016, savanții au descoperit în Arctica o bază secretă a naziștilor. Amplasamentul era numit «Schatzbraber» sau «Vânătorul de comori». A fost găsit pe insula Pământurile Alexandrei și a fost construit aproximativ peste un an după ce armata germană a pătruns pe teritoriul Rusiei.
Se pare că baza a fost complet părăsită în anul 1944, când cercetătorii germani s-au otrăvit cu carne de urs polar. A doua oară, aceste pământuri au fost redescoperite cu 72 de ani mai târziu. Exploratorii ruși au găsit aici aproximativ 500 de artefacte diferite, inclusiv gloanțe ruginite și acte din timpul celui de-al doilea Război Mondial, și toate aceste lucruri o lungă perioadă de timp erau ascunse în buncăre. Baza s-a păstrat perfect datorită temperaturilor extrem de scăzute.
Există opinii că amplasamentul a fost creat pentru căutarea unor relicve antice surselor de putere, în existența cărora credea însăși Adolf Hitler. Totuși, experții mai sceptici presupun că baza secretă a fost creată pentru a urmări și furniza naziștilor date despre condițiile meteorologice, care puteau oferi Germaniei avantaje semnificative în planificarea următoarelor mișcări ale armatelor, navelor și submarinelor ei. Rușii acum folosesc această insulă pentru a-și construi deja propria bază militară.
- Un virus antic uriaș
În anul 2014, în veșnicii ghețari ai Siberiei, cercetătorii au descoperit un virus numit Pithovirus, care s-a păstrat în gheață neatins aproape 30 000 de ani, și se pare că acest virus este un agent infecțios non-celular cu adevărat gigantic. Descoperirea este una excepțională, deoarece Pithovirus este cel mai mare reprezentant al virusurilor cunoscute științei moderne, pe locul doi plasându-se Pandoravirus, descoperit în anul 2013.
Mai mult ca atât, virusul găsit în Arctica este cu mult mai dificil genetic, decât virușii simpli. Pithovirus conține 500 de gene, iar Pandoravirus chiar 2500. Pentru o comparație, HIV conține 12 gene. Încă mai terifiant este faptul că după o lungă stare latentă de 30 mii de ani, virusul gigantic este încă activ și este în stare să infecteze celulele gazdă.
Mulți dintre cercetători consideră că, să te infectezi cu acest virus preistoric astăzi, este foarte dificil, de și în niște condiții optime un astfel de pericol nu este exclus. Spre exemplu dacă veți găsi un cadavru, decedat din cauza infecției. Un astfel de scenariu este foarte puțin probabil, dar totuși, ideea că în ghețari se păstrează niște organisme necunoscute și foarte periculoase, care sunt pe cale de a fi eliberate, îi face pe unii oameni de știință să se îngrijoreze serios.
- Fotografii de 100 de ani, descoperite în Antarctida
În anul 2013, experții din Fondul Patrimoniului Antarctic (Antarctic Heritage Trust) din Noua Zeelandă, au lucrat asupra restaurării unei vechi baze de cercetare și au descoperit acolo o cutie cu 22 de fotografii alb-negru care au mai mult 100 de ani. Fotografiile au fost făcute de faimosul cercetător Ernest Shackleton în timpul unei expediții pe marea Ross, și au așteptat aproape un secol să fie găsite și arătate. Faimoasa trupă de cercetători, plănuia să facă o călătorie în jurul întregii Antarctici. Însă, misiunea a eșuat, deoarece tot echipajul, inclusiv și Shackleton, unul dintre principalii exploratori ai epocii eroice de explorări antarctice, au rămas blocați pe insula Ross, unde erau cât pe ce să moară. Nava lor a fost dusă în ocean de o furtună puternică, însă trupa totuși a fost salvată.
Un fotograf din Wellington (Noua Zeelandă), a reușit să restabilească negativele vechi, și iată și rezultatul. Este clar faptul că vechile fotografii au fost deteriorate de condițiile meteorologice extreme, însă acestea oricum reprezintă o voce uimitoare a perioadei legendare de exploatări antarctice și au ajutat să se afle mai multe lucruri despre expediția care a avut loc cu mai mult de 100 de ani în urmă.
- O anomalie gravitațională descoperită sub un strat de gheață din Antarctica
În luna decembrie a anului 2016, oamenii de știință au descoperit un obiect uriaș sub straturile de gheață ale Antarcticii. Descoperirea a avut loc în regiunea Pământurilor lui Wilkes (Wilkes Land), și aceasta prezintă o regiune cu o anomalie gravitațională cu un diametru de aproximativ 300m, la o adâncime de aproximativ 823m. Fenomenul a fost numit „anomalia gravitațională a Pământurilor lui Wilks” și a fost descoperit în anul 2016, într-un crater cu un diametru de 500km datorită sateliților artificiali ai organizației NASA.
Majoritatea cercetătorilor presupun că anomalia uriașă este tot ce a rămas de la un meteorit gigantic preistoric. Se pare că el a fost de 2 ori (după alte surse de 6 ori) mai mare decât asteroidul care a omorât toți dinozaurii. Cercetătorii, de asemenea, presupun că anume acest corp celest a fost motivul catastrofei globale care a provocat Marea Extincție din Permian acum 250 milioane de ani în urmă, când au murit 96% din animalele acvatice și 70% din cele terestre.
Ca întotdeauna, teoreticienii conspirației sunt de o altă părere. Majoritatea din ei presupun că craterul a fost cândva baza subterană a extratereștrilor, sau ascunzișul îngerilor căzuți din biblie, sau chiar un portal în partea interioară a pământului unde există o lume separată (Teoria Pământului gol la interior).
- O civilizație arctică misterioasă
În anul 2015, la 29 km spre sudul Cercului Arctic, oamenii de știință au descoperit urmele unei misterioase civilizații din perioada preistorică. Neprivind la faptul că descoperirea a avut loc în regiunea Siberiei, arheologii au stabilit că poporul are o legătură cu Persia.
Rămășițele au fost învelite în blănuri, piei (se presupune că de urs sau lupi), scoarță de mesteacăn și lucruri din cupru. În condițiile meteorologice extreme, cadavrele, într-un astfel de „înveliș” au fost literalmente mumificate, și din această cauză s-au păstrat perfect până în zilele noastre. În total s-au descoperit 34 mici morminte și 11 trupuri.
La început se considera că acolo au fost înmormântați doar bărbați și copii, însă mai târziu, în luna august a anului 2017, oamenii de știință au descoperit și un corp care aparținea unei femei. Savanții au numit-o Prințesa Polară (Polar Princess). Ei consideră că femeia aparținea unui rang social înalt, deoarece, până când, ea este unica persoană de sex feminin descoperită în timpul cercetărilor din acea zonă. Artefactele încă se studiază așa că nu este exclus ca în timpul apropiat să se mai afle ceva interesant despre acea civilizație.
- Enigma navelor de război HMS Terror și HMS Erebus
Navele de război HMS Terror și HMS Erebus au fost modificate pentru a fi trimise într-o expediție polară, condusă de Sir John Franklin în anii 1845-1847, care, din păcate, a finisat fără succes. Ambele nave sub comanda lui Franklin, au mers într-o călătorie spre regiunile neexplorate ale extremei de nord-vest, însă, în regiunea teritoriilor Canadei, trupa s-a blocat în înghețuri și nimeni din cei 129 de membri ai echipajului, inclusiv și căpitanul, nu s-au mai întors acasă.
În anii 1981-1982, au fost organizate noi expediții cu scopul de a cerceta insulele King William și Beechey. Acolo cercetătorii au descoperit cadavrele unora din membrii expediției lui Franklin care s-au păstrat foarte bine datorită mumificației naturale. După analiza cadavrelor s-a constat că motivul decesului membrilor echipajului a fost intoxicarea cu conserve necalitative, tuberculoza și condițiile meteorologice severe, incompatibile cu viața. Experții, de asemenea, au concluzionat că membrii expediției într-un final au înnebunit din cauza epuizării morale și chiar au început a se mânca reciproc – pe corpurile acestora au fost găsite tăieturi suspecte care atestă în favoarea canibalismului.
Apoi, în anul 2014, la 12 septembrie, o expediție în regiunea strâmtorii Victoria a descoperit rămășițele navei HMS Erebus și exact cu doi ani mai târziu (12 septembrie 2016), membrii Fundației de Cercetări Arctice (Arctic Research Foundation) au găsit și a doua navă, HMS Terror, într-o stare aproape perfectă.
- Sunete neidentificate de pe fundul Oceanului Arctic
În anul 2016, nu departe de așezarea eschimoșilor Igloolik, pe teritoriul Nunavut din regiunea Arctică a Canadei, au fost înregistrate niște sunete stranii care vin de pe fundul oceanului și care sperie chiar și animalele care locuiesc în aceste ape. O echipă de cercetători, trimisă de armata canadiană, trebuia să se asigure că sursa sunetului nu este vreo submarină intrată pe teritoriul Canadei ilegal. În cele din urmă, echipa a găsit doar o turmă de balene și 6 morse. Asigurându-se că sunetul suspect nu prezintă vreun pericol, echipa a oprit operațiunea și a părăsit acel loc.
Originea sunetului misterios încă nu a fost identificată, însă susținătorii teoriei conspirative cred în câteva versiuni fantastice, cum ar fi: semnale trimise de locuitorii mitici ai Atlantidei, semnale de la baza ființelor extraterestre sau chiar vocile unor creaturi marine uriașe despre care știința încă nu știe nimic.
- Cascada sângeroasă
A fost descoperită în anul 1911 de un geograf australian, Griffith Taylor. Cascada de culoare roșie sângeroasă este o cădere naturală de apă de 15m care curge din ghețarul Taylor (numit în cinstea celui ce l-a descoperit) și se varsă într-un lac înghețat, numit West Lake Bonney. Apa cascadei este de culoare roșie din cauza unei mari concentrații de dioxid de fier.
Cercetarea probelor de apă ale cascadei au arătat că aici trăiesc 17 tipuri diferite de microbi. Existența unor organisme vii în condițiile meteorologice extreme ale câmpurilor uscate McMurdo Dry Valleys, unde și se află cascada, a dus oamenii de știință la ideea că viața la temperaturi extrem de scăzute poate exista nu doar pe Pământ, dar și pe alte planete cu condiții asemănătoare, inclusiv Marte și oceanele de pe Europa (satelitul natural al planetei Jupiter).
Savanții nici până în ziua de azi nu au reușit să înțeleagă cum microorganismele din cascada sângeroasă reușesc să supraviețuiască fără lumină solară, parțial fără oxigen și alte elemente nutritive, mulțumindu-se doar cu prelucrarea fierului și sulfului. Cercetătorii consideră că studierea acestui uimitor fenomen natural poate da răspunsuri la multe alte taine științifice.
- O nouă specie de albine
Bondarul glaciar, numit și Bombus glacialis, a fost pentru prima dată descoperit în anul 1902 pe insula Novaia Zemlea și oamenii de știință presupun că aceasta este unica creatură care a supraviețuit ultima Eră Glaciară. Mai mult ca atât, analiza ADN-ului acestei creaturi, realizată în 2017, a arătat că bondarul glaciar este o clasă aparte de insecte, care diferă complet de toți bondarii moderni.
Descoperirea bondarului glaciar dă motiv să presupunem că Novaia Zemlea fuse-se odată, parțial sau complet, lipsită de ghețarii masivi care acum acoperă complet insula. Oamenii de știință, de asemenea, cred că aceste creaturi locuiau și pe alte insule arctice, de și nici o dovadă pentru această presupunere încă nu există.
Este incredibil, însă, cel mai probabil, specia de bondar nemaiștiută până acum nu este unica creatură păstrată în permafrost, și, deoarece gheața continuă să se topească, în viitor ne așteaptă încă multe noi și interesante descoperiri.
- Pâlniile arctice
Niște cratere enigmatice apar în Siberia deja de foarte mult timp. Una dintre cele mai mari pâlnii a fost descoperită în anul 1960 și a fost numită „craterul Batagaika”. Pâlnia se tot mărește în fiecare an cu 15m în diametru. Mai mult ca atât, craterele au început să apară și pe coasta de est a peninsulei Iamal. Spre exemplu, în dimineața lunii iunie a anului 2017, crescătorii de reni locali au observat flăcări și nori de fum în regiunea satului Seyakha. Tot acolo, cercetătorii au descoperit 10 noi pâlnii arctice.
Explozia a avut loc din cauza încălzirii globale. Ghețarii, în ultima vreme, se topesc tot mai activ și din această cauză în interiorul pământului, când aici când dincolo, sunt eliberate rezervele de metan anterior sigilate, fapt care provoacă apariția unor noi cratere.
Cum oare fără versiunile fanatice ale teoreticienilor conspiraționiști? De fapt, în cazul acesta, iubitorii teoriilor de conspirație exprimă ipoteze destul de interesante. Spre exemplu, ei consideră că pâlniile sunt fostele baze ale extratereștrilor, care acum periodic părăsesc pământul, lăsând în urma sa nișe cratere congelate enigmatice. O altă versiune este că pâlniile sunt de fapt porțile către cealaltă lume.
- Detectarea navei fantomă HMS Thames, considerată dispărută
În luna august a anului 2016, nu departe de satul Goroshikha, la sudul cercului Arctic, a fost găsită epava navei britanice HMS Thames, considerată scufundată încă din anul 1877. Nava a fost descoperită de doi cercetători din Societatea Geografică Rusă, în pasajul de nord-est al râului Yanisei. Această rută a fost foarte populară printre călătorii polari la începutul secolului XIX, însă navigarea pe pasaj adesea finisa fără succes până la începutul secolului XX.
Nava a fost construită pentru cercetarea golfului Ob și râului Yanisei, dar și pentru a construi o cale comercială optimă spre țărmurile Rusiei. Echipajul a părăsit nava după iernarea pe coasta râului Yanisei, deoarece HMS Thames a înghețat complet în tot acel timp cât a absentat întregul personal al navei. Vasul a fost demontat pe cât a fost posibil și vândut, iar apoi echipajul împreună cu căpitanul Joseph Wiggins s-au reîntors acasă în Marea Britanie.
Totuși, există ceva sinistru și trist în descoperirea rămășițelor navei care a fost părăsită să se descompună singuratică în mările nordice de mai bine de 140 de ani… .
